Arhive etichetă: Paste

De ce a murit Isus?

Importanța evenimentului
Miguel_Angel_Crucifixion_La_Redonda_Logrono_SpainMoartea lui Isus este un eveniment istoric unic, fără precedent sau termeni de comparație, de maximă importanță pentru întreaga omenire și întreaga creație.

Importanta acestui eveniment istoric este confirmata de prezența lui de-a lungul timpului în toate domeniile vieții:

Pictori celebri au zugrăvit în culori vii ceea ce evangheliștii au relatat în cuvinte:

  • Raphael, Coborârea de pe cruce, 1507
  • Michelangelo, Crucificarea lui Cristos, 1540
  • Mateo Cerezo, Iată Omul, 1650

Regizori si actori celebri au redat prin film ceea ce evangheliștii au relatat:

  • Franco Zeffirelli , Jesus of Nazareth , 1977
  • Mel Gibson, Patimile lui Cristos, 2004

Poeți, scriitori, filosofi celebri au scris despre moartea lui Isus:

  • Tudor Argheizii in Psalmul 13 scrie: Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce…

Cultural, importanța evenimentului este simbolizată de:

  • semnul crucii
  • cruce purtata la gat
  • cruci ridicate pe înălțimi

Ca orice eveniment important moartea lui Isus pe cruce este și foarte contestată.

De-a lungul timpului s-au ridicat mulți care au contestat relatărilor evangheliștilor cu privire la moartea lui Isus:

Teoria musulmană a substituirii
Coranul (Surah 4:157) pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vremurilor.

Teoria leșinului
A fost propusa pentru prima data de Henrich Paulus, teolog german din secolul 18, care în cărțile sale a încercat să ofere explicații naturale pentru miracolele relatate în Evnaghelii. Teoria susține că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat din cauza epuizării. Mormântul răcoros în care a fost pus, l-a făcut să își revină.

Teologic
Apostolul Pavel în 1 Corinteni 2:2 afirmă ‘Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.’
Cina Domnului și sărbătoarea paștelui ne amintesc de moartea lui Isus.
1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
Profeții vechiului testament au prezis și au așteptat acest eveniment: Psalmul 22, Isaia 53

De ce a murit Isus?
Întrebarea pe care o ridicăm poate să aibă două sensuri:
De ce a murit Isus?
Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?
De ce a murit Isus?
Ce semnificație are acest eveniment?

Pentru a răspunde vom analiza șirul evenimentelor așa cu este prezentat de către unul din martorii oculari, Evanghelistul Matei, introducând unde este cazul și completările aduse de ceilalți evangheliști: Marcu, Luca, Ioan, profeții din vechiului testament: Isaia 53, cărți din noul testament care răspund la această întrebare: Romani, Evrei, Apocalipsa

Evenimentele din noaptea premergătoare răstignirii au fost:

Rugăciunea din grădina Ghetsimani unde a ajuns într-un chin ca de moarte și sudoarea i se prefăcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ. (Luca 22:44)

Unul din ucenicii lui, Iuda Iscarioteanul, îl vinde preoților celor mai de seamă pentru trei zeci de arginți. El conduce în grădina Ghetsimani gloata cu săbii și ciomege trimisă de preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului. (Matei 26:47)

Toți ucenici l-au părăsit și au fugit (26:56). Isus a prevăzut acest lucru și i-a avertizat pe ucenici. (26: 31). Acest lucru a fost profețit (Zaharia 13:7)

Isus este arestat în Ghetsimani de către Iuda și gloata care îl însoțea (Matei 26:47). Acest lucru a fost profețit (Plângerile lui Ieremia 4:20)

Isus este adus legat la casa lui Ana, socrul marelui preot Caiafa. Aici este interogat cu privire la Învățătura Lui și ucenicii Lui. El nu răspunde, estre lovit peste față de unul dintre aprozi, apoi este trimis legat la marele preot Caiafa (Ioan 18:13-24)

Ana îl trimite la marele preot Caiafa. Aici este acuzat de blasfemie. Isus confirmă și întărește acuzația marelui Preot, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Este scuipat în față, bătut cu pumnii și pălmuit (26:57-68)

Petru se leapădă de Isus de trei ori, cu jurăminte și înjurături. (26:69-75)

Spre dimineață, Isus este predat Templului pentru a fi judecat de Sobor, este acuzat din nou că este Fiul lui Dumnezeu iar El recunoaște acuzația. (Luca 22:66)

Isus este trimis la Pilat pentru a se obține acordul romanilor în ce privește uciderea Sa. Este acuzat că ațâță norodul la răscoală, că interzice norodului să plătească bir, și că se face pe Sine Împărat. Asupra celei din urmă acuzații Isus răspunde afirmativ. Pilat nu găsește nici o vină în E l, dar aude că este din Galileea și îl trimite la Irod Antipa.(Luca 23)

Irod se bucură să îl vadă, sperând că va face o minune, îi pune multe întrebări dar Isus nu răspunde. Împreună cu ostașii își bat joc de El, îl îmbracă într-o haină strălucitoare și îl trimit înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Pilat încearcă să elibereze pe Isus, dar mulțimile insistă  să fie răstignit. În cele din urmă, Pilat satisface cererea privind moartea lui Isus. Este bătut cu nuiele de către soldați, dezbrăcat de haina  Lui, pe cap i se pune o cunună de spini și este batjocorit. Apoi Pilat îl trimite la Golgota să fie crucificat. (Matei 27:11-31)

Romanii foloseau pentru biciuire un mâner lung si la capătul acestui mâner lung erau câteva fâșii de piele, care aveau în capăt o bucată ascuțita de piatra sau os. Prizonierul era dezbrăcat și lovit cu brutalitate. Bucățile ascuțite de os sau piatră smulgeau bucăți de piele și carne din spinarea celui lovit. Evreii nu aveau voie sa lovească un prizonier mai mult de 40 de ori. La romani nu exista limită, prizonierul era lovit până era aproape mort.

Drumul spre Golgota (32-33)

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

Simon din Cirene
Evanghelistul Marcu (15:21) ne relatează că Simon din Cirene (un oras din nordul africii, Libia de astazi) era tatăl lui Alexandru si Ruf și trecea pe acolo întâmplător, se intorcea de la munca câmpului. El a fost silit să ducă crucea pentru că Isus a ajuns la epuizare si nu mai putea. Evangheliștii nu ne spun explicit acest lucru dar putem trage aceasta concluzie dacă urmărim șirul evenimentelor care au precedat drumul lui Isus spre Golgota.

Golgota
Din evanghelii cunoatem că Golgota, care se mai numea și „Locul căpăţânii” era afara din cetate (Matei 27:32), aproape de o gradină în care era un mormânt (Ioan 19:41). Cel mai probabil In 1883 Generalul Charles Grodon a gasit mormântul din gradină, langa un povarniș pietros la nord de poarta Damascului. Povarnisul prezinta cateva gropi care arata ca fața unui craniu.

Vinul amestecat cu fiere (smirna în Evanghelia dupa Marcu) avea rolul de a ameliora durerile fizice ale prizonierului. Isus îl refuză.

Răstignirea (34-36)
După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
Răstignirea
O dată ajunși la Golgota are loc răstignirea. Evanghelitul Ioan relatează că mâinile lui au fost pironite în cuie. (Ioan 20:25). Piroanele erau bătute prin încheietura mâinii, ca să susțină greutatea corpului. Psalmul 22, un psalm mesianic în care David profețește despre patimile lui Isus, spune că i-au fost străpunse mâinile și picioarele.

Împărțirea hainelor
Psalmul 22 este un psalm mseianic. El începe cu cuvintele pe care Cristos le-a pronunțat pe cruce ‘Dumnezueul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?’ și continuă în versetul 16 ‘mi-au străpuns mâinile și picioarele’ iar în versetul 18 cu cuvintele ‘își impart hainele mele între ei și pentru cămașa mea trag la sorț’.

David a rostit aceste cuvinet în momentele lui de disperare. El a simtit ca Dumnezeu l-a abandonat. Cuvintele lui, inspirate de Duhul Sfânt, zugrăvesc ceea ce avea sa se intample peste 1000 de ani cu Isus, atârnat pe curce.

Paza
Soldații aveau sarcina să ducă la îndeplinire ordinul de execuție dat de Pilat. Trebuiau să se asigure că prizonierul va muri pe cruce, așa că după răstignire asigură paza crucii până când prizonierul avea să moară. Istoria ne spune că în astfel de excuții publice romanii aveau patru torționari (călăi). Ordinul de excuție trebuia semnat, după ce se asigurau că prizonierii au decedat, de către fiecare dintre soldați.

Vina (37)

Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împãratul iudeilor.”

Pilat scrie acest adevăr despre Isus în trei limbi: Latinește, Evreiește și Grecește, pentru ca toți cei ce treceau pe acolo să vadă că evreii și-au răstignit Împăratul.

Citim în capitolul anterior că Pilat l-a găsit nevinovat pe Isus si în mod simbolic si-a spalat miinile spunand: ‘Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastră’. El a fost avertizat sa nu condamne pe Isus si de nevasta lui, care a suferit în vis din pricina lui Isus.

In Ioan capitolul 19 citim de asemnea:

Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică….Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”…Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

Insultele (38-44)

Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui.

Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

Execuția era publică și insultele se aduceau în mod public. In timpul sărbătorilor pascale o mulțime de evrei si neamuri veneau la Ierusalim.

Isus a fost batjocorit și insultat de către toate categoriile sociale din acea vreme:

  • Soldatii romani
  • Preoții si mai marii norodului
  • Trecatorii care au fost vindecati de Isus, hraniti și invatati
  • Talharii, oamenii certati cu legea, interlopii din acea vreme

Evanghelistul Luca ne spune că unul din tâlhari îl recunoaște pe Isus ca fiind neprihanit, își recunoaște starea lui și fărădelegile săvârșite, si cere mila lui Isus. (Luca 23:43) Isus îi răspunde: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”


Întunericul de trei ore (45)

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Întunericul este deseori asociat în Biblie cu păcatul, despărțirea de Dumnezeu, moartea.
Isaia 9:1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz.
Matei 22:13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinților.
1 Ioan 2:11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Acest întuneric de trei ore pare a fi momentul când păcatele întregii omeniri (trecut, prezent și viitor) au fost transferate asupra lui Isus.

Isaia 53:
Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Evrei 9:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

1 Petru 2: 24:

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

Psalmul 32 David descrie durerea pe care un păcat i-a produs-o:

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Fiecare din noi simțim durere, vinovăție, mustrări de conștiința atunci când păcătuim. Dacă nu simțim aceasta durere când păcătuim, avem conștiința anihilată.

Înmulțiți această durere cu toate păcatele săvârșite pe parcursul vieții în trecut, prezent și viitor și apoi cu numărul oamenilor care au trăit pe planetă în trecut, prezent și viitor și veți putea avea o idee despre durerea, povara care apăsa asupra lui Isus în timpul acestor 3 ore de întuneric.

Aceasta era paharul pentru care Isus s-a rugat in gradina Getsimani (Luca 22):

„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

Despărțirea de Dumnezeu (46)

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
Durerea fizică a crucificării si durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre a fost agravată de faptul că Isus a indurat această durere singur. El a fost părăsit de toți ucenicii lui, dar de departe, mult mai grea decât despărțirea de cei mai apropiați dintre prietenii lui umani, Isus a fost privarea Lui de intimitatea cu Tatăl.

Când El a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” a știut că a fost tăiat de la părtășia cu Tatăl lui din Cer.

De ce? Pentru că El purta asupra Lui păcatele întregii omeniri iar in Habacuc 1:13 citim despre Dumnezeu: ‘Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!’

De ce a murit Hristos?

Am putea răspunde simplu pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim iertați. Este adevărat dar nu este suficient. Este o gândire Antropocentrica, centrata pe om.

Daca gândim în mod Teocentric, centrat pe Dumnezeu putem spune că:

Isus a murit pentru Dumnezeu Tatăl pentru ca ele este un Dumnezeu Drept, dar ii  același timp ne iubește cu o iubire veșnica si este pasionat de o relație cu noi.

Dilema era a lui Dumnezeu. El trebuia să împace iubirea Lui pentru noi cu dreptatea și mânia care se descopere din cer împotriva oricărei nelegiuiri. Inițiativa îi aparține. El este drept, el ne-a iubit, El a dat. Meritul îi aparține, noi primim fără plată, prin har. Soluția îi aparține

Romani 3:

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.


Despărțirea de trup (50)

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

Evanghelistul Ioan ne relatează:

Ioan 19:30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Când Isus și-a dat duhul lucrarea de răscumpărare s-a isprăvit.
Dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută.

Evenimentele care urmează ne confirmă acest lucru.

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe(51)

Și îndatã perdeaua dinãuntrul Templului s-a rupt în douã, de sus pânã jos,

Evrei 10 explică semnificația acestei minuni:

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.


Cutremurul (51)

pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Romani 8 pare să explice acestă minune:

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

De ce a murit Hristos?

Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

Trupuri ale sfinților au înviat (52-53)

mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Este victorie asupra morții, o prefigurare a învierii celor drepți, descrisă în

Ioan 5
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.


1 Corinteni 15
Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!


Soldații romani recunosc că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu (54)

Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el,  când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Evanghelistul relatează doar că acești soldați s-au înfricoșat și au afirmat că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Nu stim dacă ei au continuat acest proces prin pocăință. Tâlharul de pe cruce s-a pocăit, l-a recunoscut pe Isus ca fiind neprihanit, și-a recunoscut starea lui și fărădelegile săvârșite, si a cerut mila lui Isus. Isus l-a primit în Rai chiar în acea zi.

In evanghelia după Luca 23 citim

Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

Acesta este semn de pocăință.

Femeile priveau de departe (55-56)

Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

In Luca 23 citim

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Acest lucru face posibil să citim astăzi relatările unor martori oculari despre Moaretea lui Isus.

Pare că încă așteptau ca Isus să se pogoare de pe cruce și să își instaureze Împărăția la Ierusalim prin forță.

Evanghelistul Luca ne spune că abia după învierea Lui Isus mintea lor s-a deschis ca să înțeleagă Scripturile, și anume că Hristosul avea să instaureze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ ca în cer, nu prin forță ci prin suferință.

Luca 24

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

De ce a murit Isus?

Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?

1. Durerea fizică a crucificării.
2. Durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre
3. Durerea despărțirea de Tatăl.

El a murit in 3 ore după crucificare, nu in trei zile cum mureau de obicei prizonierii crucificați de romani

In Evanghelia dupa Marcu 15 citim

Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

De ce a murit Isus?

Ce semnificație are acest eveniment?

1. Isus a murit pentru Dumnezeu Tatal pentru ca el este un Dumenzeu Drept, dar ii  același timp ne iubeste cu o iubire veșnica si este pasionat de o relatie cu noi.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.

2. Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

3. Ca să câștige biruința asupra morții

Cum mă implică?

Evrei 2:2

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o?

Parte cu El în moarte și înviere

Romani 6

Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

 Parte cu El la restaurarea Creației

Coloseni 3
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Caracter
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

Relații
Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Familie
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

Muncă
Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Parte cu El la restaurarea creației lui prin suferință

Prețul a fost plătit, răscumpărarea a fost realizată dar restaurarea va fi completă doar când El va reveni.

Evrei 13
De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.

Romani 8
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Coloseni 1
Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

Reclame

De ce sărbătorim Învierea?

De ce acest eveniment istoric este unic?
De ce are și astăzi impact asupra omenirii si asupra vieților noastre?
De ce este si astăzi atât de controversat?

jesus_tomb270309_01Dacă n-a înviat Hristos:

Propovăduirea lui Petru în ziua cinzecimii ar fi fost zadarnică și miile de oameni care au devenit ucenici ai lui Isus în acea zi au fost înșelați.

Propovăduirea lui Pavel în Corint, Atena și Roma ar fi fost zadarnică și sutele de Biserici înființate în acea vreme nu ar fi fost altceva decât locuri în care oamenii pierdeau timpul și se înșelau unii pe alții.

Propovăduirea noastră astăzi, închinarea de duminică dimineața, studiu biblic din grupele mici și predicile pe care le ascultam ar fi fără rost, pierdere de timp.

Credința creștină are la baza acest adevăr: Învierea lui Isus Hristos, eveniment istoric care a avut loc in Ierusalim in secolul I. Fără acest adevăr credința noastră este zadarnica.

Apostolii afirma că au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre”. Daca învierea lui Isus nu ar fi avut loc, ei ar fi fost martori mincinoși.

Noi astăzi mărturisim Pe Hristos cel înviat, cu care ne-am întâlnit, care ne-a schimbat viața si cu care avem o relație. Daca învierea lui Isus nu ar fi avut loc, noi suntem martori mincinoși.

Amintiți-vă de ziua in care v-ați mărturisit păcatele și Isus cel înviat din morți v-a iertat. In loc de vinovăție si condamnare ați experimentat pace și bucurie. Dacă învierea lui Isus nu ar fi avut loc, atunci nu ar fost decât o stare emoționala indusa și am fi încă sub povara păcatelor noastre.

În fata mormântului rece, când pământul este aruncat peste sicriul celor dragi noua care au adormit in Hristos, singura mângâiere pe care o avem este că Hristos a înviat și ei vor învia! Daca Hristos nu a înviat atunci Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.

Când abia începem să cunoaștem câte ceva din tainele Universului și din măreția Creatorului, când începem sa iubim cu adevărat si să simțim iubirea celui care ne-a creat, trupul nostru începe sa slăbească și ne pregătim de trecerea in veșnicie. Daca viața s-ar termina la mormânt cunoașterea și iubirea nu ar fi posibile!

Fără înviere viața este lipsită de semnificație “un fir de iarba care astăzi este și mâine se usucă”, fără semnificație nu există împlinire. Fără împlinire nu există fericire. Dacă Hristos nu a înviat, am fi cei mai nenorociți dintre oameni.

Dar Hristos a înviat!

  • Propovăduirea este de folos!
  • Credința este de întemeiata pe Adevăr!
  • Suntem martori de încredere, mărturisim despre ceea ce am văzut cu ochii noștri, am pipăit cu mâinile noastre.
  • Păcatele ne-au fost iertate, nu mai exista vinovăție și condamnare.
  • Cei dragi noua care au adormit în Hristos sunt mântuiți si ii vom revedea.
  • Trupurile noastre muritoare vor învia.
  • Suntem cei mai fericiți dintre oameni.

(1 Corinteni 15)

Dovezile învierii – 2011

I.             Importanța Învierii

“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25)

Pentru a crede în Isus Hristos, Toma a avut nevoie de dovezi auzite, văzute și simțite. Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute.

Bazele și importanța învierii sunt date de Apostolul Pavel  in 1 Corinteni 15. Dacă n-a înviat Hristos:

  • Propovaduirea noastră este zadarnică
  • Credinţa este zadarnică
  • Suntem martori mincinoși
  • Suntem înca în păcatele noastre
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi
  • Viața se termină la mormânt
  • Suntem cei mai nenorociți dintre oameni

Miza este mare. E în joc viata noastra, credibilitatea, vina, veșnicia. De aceea este foarte important să avem dovezi auzite, simțite sau văzute.

II.           Teorii care combat învierea

1.     Teoria mitului

Aceasta teorie susține că învierea lui Isus nu a fost un eveniment istoric real ci doar un mit bazat pe modelul diferiților zei ai fertilității din religiile păgâne antice (Ex. Osiris, Adonis, Isis) care „mureau și înviau”.

2.     Teoria mormântului necunoscut

Aceatstă teorie neagă relatarea evangheliștilor cu privire la înmormântarea lui Isus de către Iosif din Arimateia și susține că trupul lui Isus a fost aruncat într-o groapă comună folosită pentru cei executați de către romani.

3.     Teoria unui alt mormânt

Profesorul Kirsopp Lake, unul dintre întemeietorii acestei teorii, susține că femeile nu știau unde fusese înmormântat Isus și s-au dus din greșeală la alt mormânt. În urma faptului că au nimerit la un mormânt gol, au crezut că Ius a înviat.

4.     Teoria legendei

Susține că relatările despre înviere sunt legende care au apărut după mulți ani scurși de la vremea în care a trăit Cristos.

 “Codul lui Da Vinci”  susține  că ”Până la Conciliul de la Niceea Isus a fost privit de urmașii lui ca un profet muritor, un om de seamă și puternic dar cu toate acestea doar un om. Desemnarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu a fost propusa oficial si votata la Conciliul de la Niceea” “Împăratul Constantin a desemnat și finanțat o nouă Biblie care a omis acele evanghelii care vorbeau despre trăsăturile umane ale lui Cristos și a doctorit celelalte evanghelii care Il prezentau ca Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost interzise, adunate și arse”

5.     Teoria invierii spirituale

Susține că trupul lui Cristos s-a descompus în mormânt și adevărata Sa înviere a fost spirituală. Martorii lui Iehova au îmbrățișat o formă a acestei teorii. Ei cred că trupul lui Isus a fost distrus de Dumnezeu în mormânt și El a înviat într-un trup imaterial.  O înviere spirituală fără u trup fizic nu ar mai fi înviere.

Relatarea evanghelistului Luca este cea mai clara în combatearea acestei teorii: “Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. “ (Luca 24:37-43)

6.     Teoria halucinației

Această teorie susține că martorilor doar li s-a părut că au văzut pe Isus, în realitate aveau halucinații. Halucinația este “Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate” (DEX 98). Psihologia a demontat aceasta teorie studiind fenomenul de halucinații:

–       halucinațiile apar la persoane schzofrenice, sau paranoice

–       halucnațiile sunt legate de subconștient, experiențe din trecut

–       halucinațiile sunt fenomene individuale, numai o persoană le poate avea la un moment dat

7.     Trupul a fost furat de ucenici

Această teorie susține că ucenicii lui Isus au furat trupul și au născocit povestea cu învierea. Această teorie a fost consemnată și de evanghelistul Matei: “Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:12-15)

Eusebiu (314-318 d. Cr) in caretea sa Demonstratio Evanghelica, combate aceasta teorie folosidn un discurs satiric  imaginar rostit d eucenici:

“Haideți să ne adunăm și să inventăm toate minunile și aparițiile de după înviere pe care nu le-am văzut niciodată și haideți să susținem înșelătoria asta până la moarte! De ce să murim degeaba? De ce să nu ne placă torturile și biciurile aplicate fără nici un motiv îndreptățit? Haudeți să mergem la toate popoarele și să le răsturnăm instituțiile și să le denunțăm zeii. Și chiar dacă nu convingem pe nimeni cel puțin vom avea satisfacția de a atrage asupra noastră pedeapsa pentru înșelătoria noastra”

8.     Autoritățile au furat trupul

Această teorie susține că autoritățile romane și evreiești au mutat trupul din mormântul lui Iosif din Arimateea și l-au pus în alt mormânt pentru a fi păstrat în siguranță. Ucenicii au găsit mormântul gol și au fost convinși că Isus a înviat.

9.     Teoria musulmana a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

10.  Teoria resuscitării: Isus a leșinat și apoi și-a revenit

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

III.          Cum putem dovedi învierea?

Sunt două metode pe care le putem folosi pentru a dovedi ceva:

  1. Metoda științifică modernă
  2. Metoda dovezilor istorice

Metoda științifică poate fi folosită pentru a dovedi lucruri repetabile (ex. Gravitația) dar nu este adecvată pentru o persoană sau un eveniment istoric.

Dovezi pe care un tribunal le acceptă
(Art. 64 din codul de procedură penală):

  • Declarații scrise sau orale
  • Mijloace materiale de probă
  • Constatări medico – legale
  • Constatări tehnico-stinţifice
  • Expertize

Art. 64.**) – Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Cine a fost Burebista? Burebista a fost rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului Dac. De unde știm?
Declarații scrise
– istorici
Mijloace materiale de probă:
– cetăți
– monezi
– hărți

Cine este Isus Hristos? De unde știm?

Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus
au scris despre “ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol
: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus și prigonirea primilor creștini

„Cam pe la acea vreme, a trait Isus, un om înţelept, dacă ar fi corect sa il numim om, pentru ca el a fost un făcător de minuni, un profesor de la care oamenii au primit adevărul cu plăcere. El a atras la Sine mulţi evrei şi multi dintre neamuri. El a fost Hristosul. Si cand Pilat, la sugestia oamenilor cu vaza dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit la nu l-au părăsit, căci le-a apărut viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi despre acest lucru si alte zece mii de lucruri minunate cu privire la El. Şi tribul creştinilor, numită astfel de la el, nu sunt printre noi astazi?”
Parinţii bisericești au scris despre moartea și învierea lui Isus Hristos
Mijloace materiale de proba: mormantul gol, biserica și viețile transformate

IV.         Dovezile Învierii

1.     Sigiliul roman rupt

“Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind  piatra şi punând strajă.” (Matei 27:66)

Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva, isi punea viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.
Cine ar fi avut oare curajul sa rupa acest sigiliu? Ucenicii care au fugit și l-au părasit pe Domnul lor în grădina Getsimani? Petru care s-a lepadat de El cu juramant?

 2.     Piatra mare  data la o parte

“L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” Matei 27:60

Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone.
Toti cei patru evanghelisti realteaza despre piatra:

“un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.” (Matei 28:1-2)
“Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” (Marcu 16:4)

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.” (Luca 24:2)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” (Ioan 20:1)

Cuvintele traduse din greacă folosite de evanghelisti pentru a arata pozitia pietrei, arata ca aceasta a fost rostogolita pe panta in sus la o oarecare distanta de gura momantului.

Daca ucenicii ar fi furat trupul din mormânt, furișându-se în timp ce garda romană dormea, de ce ar fi mutat piatra de două tone în sus pe pantă la o oarecare distanță de mormânt?

 3.     Mormantul gol
“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1-3)

Unde a inceput crestinismul? Unde au propovăduit prima data apostolii despre Invierea Domnului Isus? La Ierusalim. Este ultmul loc unde ei ar fi putut propovadui Invierea lui Isus daca mormantul nu ar fi fost gol. O simplă plimbare de 15 minute până la mormânt ar fi demonstrat contrariul si ar fi fost dovediti mincinosi in fata multimilor.
“Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.” (Faptele apostolilor 3:15)

4.     Garda romana a părăsit postul

Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65).

O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.
Evanghelistul Matei relateaza
:  “Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. …Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.” (Matei 27:4,11)

Garda romana a parasit postul. Parasirea postului se pedepsea cu moartea.

5.     Veșmintele mortuare din mormânt

“Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. (Ioan 20:6-8)

 6.     Arătările confirmate ale lui Cristos

Dar ceea ce i-a convins si pe apostoli si pe credinciosii de la inceputuri de faptul ca Hristos inviase NU era mormantul gol. Nici chiar femeile – Maria si celelalte – au alergat si le-au spus ca trupul lui Hristos nu mai era, Ei nu au spus „A inviat!” ci au spus „I-au luat trupul!”. Faptul ca mormantul era gol nu a convins pe nimeni de inviere. Ceea ce i-a convins cu adevarat pe urmasii lui Hristos de inviere nu a fost mormantul gol si mai degraba faptul ca El li s-a aratat.

Timp de 40 de zile ucenicii, apostolii, urmasii lui au trait langa El, au mancat cu EL „cu multe dovezi”.

“După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3)

“Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (1 Corinteni 15:1-8)

Pavel spune: „S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată”. Daca Hristos nu s-ar fi aratat celor 500 de oameni, orice critic din public s-ar fi putut ridica sa ii inchida gura lui Pavel spunand  “arata-mi pe unul macar dintre cei 500 care l-au vazut dupa ce a murit si a fost ingropat, daca pretinzi ca El a inviat”. Pavel ar fi raspuns: „Priviti, majoritatea lor sunt in viata, mergeti si intrebati-i” 

Infatisarile lui Isus au fost cele care au convins pe oameni de invierea lui Hristos.

V.          Impactul Învierii

 1.     Biserica

Într-un intreval scurt de la moartea lui Isus, credința creștină s-a răspândit rapid în toată Palestina și apoi în afara ei, până când a ajuns în toate colțurile Imperiului Roman. Ea a prins rădăcini și a crescut vertiginos chiar în orașul in care Isus a fost răstignit și înmormântat. Putea Biserica supraviețui măcar o săptămână în acest mediu ostil dacă Hristos nu ar fi înviat? În prima lui predică Petru afirmă ca Isus a înviat și 3.000 de oameni au crezut în El. La scurt timp dupa aceasta au mai crezut in el 5.000. Ar fi fost posibila convertirea tuturor acestor oameni daca Isus nu ar fi înviat?

2. Închinarea de duminica

Hotărârea ucenicilor de a muta ziua de închinare din Sabatul evereiesc in prima zi a săptămânii (duinica) a fost un act de curaj, in conditiile in care sabatul trebuia respectat de fiecare evreu, inclusiv de ucenici. Ei au schimbat ziua lor de inchinare duminica, în onoarea Învierii lui Isus Cristos. Invierea lui Isus este sarbatorita de 52 de ori pe an de 2.000 de ani incoace de catre toti crestinii.

3. Botezul

Botezul este mărturia publica si simbolizeaza ca persoana care se boteaza moare cu Cristos prin rastignire, intra in apa ca si cum ar fi ingropata, si incepe o viata noua cu El, iesind din apa asa cum Isus a iesit din mormant prin inviere.

“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”(Romani 6:4-7)

4. Cina Domnului

Vinul si painea simbolizeaza moartea lui Cristos pe cruce și sangele sau vărsat pentru pacatele omenirii. Cum este posibil ca bucuria sa însoțească amintirea morții înfiorătoare a întemeietorului unei religii, afara de faptul ca a fost urmata de o inviere care asigură iertarea de pacate și răscumpararea personala a tuturor celor ce cred?

5. Vieți transformate

Ucenicii: Atuci cand autoritatile L-au arestat pe Isus în gradina Getsimani, “toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. În timpul procesului Petru s-a lepădat de Isus de trei ori cu jurământ. Nu peste multe zile ii vedem in cartea Faptele apostolilor marturisind cu curaj ca “voi L-ati omorat pe Domnul vieíi dar Dumnezeu L-a inviat din morti”. Si nu numai ca au marturisit dar si-a dat viata pentru a sustine acest adevar. 11 ucenici a u fost martirizati iar unul din ei (Ioan) a fost exialt pentru credinta lui. Cine si-ar da viata pentru a sustine o minciuna?

Saul din tars, care a devenit apostolul Pavel, nu era prieten cu Hristos. El nu era un urmas al lui Hristos. El era impotriva lui Hristos. Era de neclintit impotriva lui Hristos pentru ca el credea ca Isus Hristos era un Mesia fals. El credea ca Isus predicase numai erezii. Saul era un fariseu. El este numit „fariseul fariseilor”, expresie care se refereau la persoane cu functii inalte in secta fariseilor.  Saul pornise sa distruga biserica. Avea autorizatia sa mearga din oras in oras si sa ii arunce pe crestini in inchisoare. Dar in cartea Faptele Apostolilor, el relateaza ca intr- zi, pe drumul Damascului Isus Hristos i s-a aratat.  Ceva s-a intamplat in viata lui Pavel. Ceva care pur si simplu i-a intors viata pe dos incat peste noapte el s-a transformat. De la a persecuta pe crestini, el a devenit un propovaduitor crestin. Viata lui este una din marturiile cele mai adanci pentru adevarul ca Hristos a fost inviat din morti si ca apoi s-a aratat lui Pavel.  

Vietile schimbate ale celor dintre noi sunt dovezi ale faptului ca a treia zi Hristos a inviat din morti. Oameni saraci sau bogati, educati sau fara scoala, de orice neam si din orice semintie, barbati sau femei, copii, tineri sau batrani, vin la Hristos se caiesc pe pacatele lor, isi pune increderea in Hristos ca Mantuitor si Domn si apar schimbari semnificative in vietile lor. Vietile schimbate reprezinta o marturie a faptului ca in spatele a tot sta faptul ca a treia zi El a inviat din morti, s-a ridicat la Cer si apoi, prin Duhul Sfant vine acum sa locuiasca in vietile noastre.


Dacă Hristos a inviat

  • Propovaduirea noastră este de folos
  • Credinţa este de folos
  • Suntem martori de încredere
  • Pacatele ne-au fost iertate
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt mântuiți
  • Trupurile noastre muritoare vor învia
  • Suntem cei mai fericiți dintre oameni

Daca Hristos nu ti s-a aratat si tie, dacă nu ai convingerea că El a murit pentru păcatele tale, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, merită să cercetezi.  În joc este viața ta veșnica și vinovăția ta. Poți sa-I ceri dovezi suficiente, dovezi simțite, auzite sau văzute. El nu te va certa, nu l-a certat nici pe Toma, ci te va invita să pui degetul în mâna Lui, să vezi și să simți semnul cuielor Lui și mâna în coasta Lui să vezi și să simți semnul suliței care l-a strapuns și să nu mai fi necredincios ci credincios.

Bibliografie:

Dovezi în favoarea Învierii, Josh McDowell și Sean McDowell, Editura Scriptum, Oradea 2010

Semnificația morții lui Cristos

Semnificația morții lui Cristos

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
(1 Corinteni 15:1-4)

Teorii actuale care contesta moartea lui Cristos

Teoria musulmană a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

Teoria leșinului

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

Istorici din primul secol: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus si prigonirea primilor crestini.
Parinţii bisericesti au scris despre moartea si învierea lui Isus Hristos
Ucenicii lui Isus au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipait cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu răstignirea lui Cristos

In gradina Ghetsimani Isus se roaga pregatindu-se pentru evenimentele ce aveau să vină (Matei 26:38,39)

  • Se roagă dacă este cu putință să fie scutit de ceea ce avea să I se întâmple
  • Deși îi este foarte greu accepta voia Tatălui
  • A ajuns într-un chin ca de moarte … sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ (Luca 22:44)

In gradina Getsimani Isus este tradat si parăsit de proprii ucenici

  • Pentru treizeci de arginti, Iuda aduce o gloata mare cu sabii și ciomege care îl arestează pe Isus (Matei 26:47,48)
  • Toți ucenicii îl părăsesc “Voi bate Păstorul și oile trumei vor fi risipite” (26:31,56)
  • Petru se leapădă de Isus de trei ori cu jurământ

Procesele lui Isus

După trădarea și arestarea Sa, Isus a trecut prin 6 procese distincte înainte de a fi răstignit.

  • Înaintea lui Ana – bătrânul mare preot

L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui…. Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. (Ioan 18:13-24)

  • Înaintea lui Caiafa – marele preot numit de romani
  • Înaintea Soborului

Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. (Luca 22:66)

–       Înaintea guvernatorului Roman Pilat din Pont (Matei 27:2)

“după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna dregătorului Pilat din pont”

  • Înaintea lui Irod

Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. (Luca 23:6,7)

–       Din nou înaintea lui Pilat din Pont (Luca 23:11-25)

“Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Capetele de acuzare aduse de evrei:

De ce atâta preocupare pentru un singur om? În timp ce evreii erau preocupați de implicațiile religioase ale acțiunilor lui Isus, romanii erau mult mai interesați de politică, economie și autoritatea Romei.

  • A amenințat că va distruge Templul  “La urmă au venit doi şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” (Matei 26.61)
  • Este un făcător de rele “Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”” (Ioan 18:29,30)
  • Instigare la revoltă
  • Interzice evreilor să plătească taxe Cezarului
  • Pretinde a fi Hristosul Fiul lui Dumnezeu
  • S-a făcut pe Sine Rege  

 “Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”” (Luca 23:2)

Primele patru capte de acuzare erau false, aduse de martori mincinoși care au răstălmăcit învățăturile și lucrările Domnului. Față de aceste capte de acuzare Isus nu răspunde.

Ultimele două capete de acuzare sunt adevărate. Față de aceste capte de acuzare Isus pledează vinovat, lucru care ii atrage condamnarea la moarte prin răstignire.

Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” (Matei 26:62-66)

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” (Matei 27:11)

Moartea prin răstignire

Citim ca Hristos a murit prin cruficicare. Crucificarea era probabil una dintre cele mai crude moduri de a muri pe care le putea suporta un om. Era o moarte atat de oribila incat cetatenii romani erau scutiti de la asa ceva. Era de asemenea ceva de care se temeau si evreii. Pentru evrei a fi crucificat sau spanzurat de un copac insemna a fi blestemat de Dumnezeu.

Biciuirea (Matei 27:26) la romani era o pedeapsa care se aplica inainte de crucificare. Victima era dezbracata de hainele sale și legata de un stalp cu minile prinse deasupra lui sau uneori aruncat la pamant. Gărzile stateau în picioare de fiecare parte a victimei si il bateau in mod progresiv cu un bici (flagel) făcut din piele cu bucăţi de plumb şi oase inserate în capetele lui. In timp ce evreii permiteau doar 39 de lovituri de bici, romanii nu aveau astfel de limită. Cand biciul lovea spatele, era apoi tras in asa fel incat sa se desprinda bucati de piele si de carne din spinarea celui lovit. Cand centurionul de serviciu decidea ca prizonierul este aproape mort, el opreste biciuirea.

O astfel de durere a trebuit sa indure Hristos. Apoi, dupa biciuire, este scris (Matei 27:29) ca I-au pus o cununa de spini. Se luau crengi dintr-un copac care aveau spini așa de lungi și se impingeau sau se zdrobeau de capul prizonierului asa incat spinii sa treaca prin piele, in muschi. Dupa ce i-au pus coroan de spini pe cap, soldatii au inceput sa-si bata joc de Isus spunand: „Plecaciune, regele iudeilor” De asemenea L-au scuipat si L-au batut cu o trestie inainte de a-L duce sa fie rastignit.

Apoi Isus a fost fortat sa-si care crucea (Ioan 19:17). Lemnul crucii putea sa aiba o greutate de 25-50 kilograme si era legat de umerii victimei pe partea superioara a spatelui, zona deja acoperita de rani profunde in urma biciuirii. Cand nu a mai putut sa care lemnul, probabil ca a cazut sub el, romanii au prins un trecator, pe Simon din Cirene, si l-au fortat sa duca crucea in locul lui Isus.

Odata ajunsa la locul executiei persoana condamnata era pironita sau legata pe curce. Este scris despre cuie lungi care au fost trecute prin mainile Lui, (Ioan 20:25). Piroanele erau batute prin incheietura miinii, ca sa sustina greutatea corpului.

Este scris ca nu i-au zdrobit picioarele lui Isus (Ioan 19:31-34). Cand voiau sa induca moartea mai rapida, zdrobeau picioarele victimei ca sa nu se mai poata ridica sa inspire aer. Si totusi, Isus, din cauza biciuirii si a ceea ce indurase era deja mort. Nu a fost nevoie sa i se zdrobeasca picioarele. Profetia din Vechiul Testament a fost ca nici un os sa nu ii fie zdrobit. Asa ca daca Hristos nu ar fi fost mort la acel moment, ar fi trebuit sa i se zdrobeasca oasele tibiilor ca sa moara.

Este scris ca i-a fost infipta o sulita in coasta (Ioan 19:34) si acesta era modul in care de multe ori se confirma moartea si asigurarea ca cineva era mort. Si cand au infipt sulita in Hristos, apa si sange au curs separat. Acesta este cel mai sigur semn al mortii – cand cele doua curg separat.

Romanii aveau patru tipuri de tortionari (calai). Fiecare dintre ei trebuia sa semneze ordinul de executie. Fiecare dintre ei, toti patru, analizau trupul ca sa se asigure ca acea persoana era moarta. Si apoi toti semnau pentru ca daca persoana data jos de pe cruce nu era moarta, atunci chiar aceste garzi romane si chiar acesti tortionari erau pedepsiti de catre romani. Asa ca atunci cand L-au dat jos pe Hristos de pe cruce, ei stiau ca era mort.

El a murit, luand asupra lui povara pacatelor noastre si ale intregii omeniri.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:4,5)

  • Intunericul de la 13-15 (Matei 27:45)
  • Abandonarea lui Isus pe cruce „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai  parasit?” (Matei 27:46)
  • Perdeaua dinluntrul Templului s-a rupt in doua de sus pana jos (matei 27:51)
  • Cutremurul de pamant  si despicarea stancilor
  • Deschiderea mormintelor si Invierea sfintilor (52,53)
  • Recunoașterea soldatului Roman „Cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (54)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu Înmormântarea lu Cristos

Întâmplări și obiceiuri relevante și măsurile speciale de precauție luate de către cei ce l-au răstignit pe Cristos pentru a se asigura că trupul său rămâne în mormânt

Evreii aveau un ritual pe care il respectau cand ingropau pe cineva. Intotdeauna era nevoie de doua persoane pentru acest lucru (Nicodim si Iosif). Apoi luau trupul si o bucata de panza de 30 de cm in latime. Pentru mort se foloseau trei tipuri de imbracaminte. O piesa era pentru jurul capului pentru a tine gura inchisa. O alta venea in jurul corpului, si o a treia peste cap. Apoi conform relatarilor evanghelistului Ioan s-au folosit100 litre romane, aproximativ 35 de kilograme, de mirt si aloe. Solutia pentru imbalsamare avea o consistenta gumata sau ca de ciment. Cand era indreptat trupul, incepeau sa o amestece si apoi sa infasoare trupul incepand de la picioare. Intre straturi se punea acea solutie gumata. Puneau solutia aceasta sub brate si apoi lipeau bratele de corp, incepeau de la degete, infasurau gatul si apoi foloseau bucati separate pentru cap si pentru bucata de panza care venea sub barbie pentru a tine gura inchisa. In acest fel a fost ingropat Hristos. (Ioan 19:38-42)

O piatra mare a fost rostogolita la intrarea in mormantul de piatra. Scriptura spune ca piatra aceasta era foarte mare. Expresia din limba greaca s-ar traduce cu: “Ooh, ce piatra uriasa!”. In mod normal, ceea ce faceau oamenii era sa rostogoleasca piatra in fata intrarii si asa s-a intamplat – era o piatra mare, o stanca pe care au rostogolit-o in fata intrarii. Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone. (Matei 27:60)

Dupa asta este scris ca a fost adusa o unitate de soldati care sa pazeasca. Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65). O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.

Biblia spune ca mormantul a fost sigilat. Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva cu insemnul imprimat, ei isi puneau viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.

Si totusi ceva s-a intamplat, ceva care a transfomat vietile a miliarde de oameni de pe intreg pamantul. Mormantul a fost gasit gol si ca Hristos a fost inviat din morti si s-a aratat multora dintre ucenicii Lui.

  1. Sigiliul a fost rupt
  2. Garda romana a tremurat de frica si strajerii au ramas ca niste morti. A fost un cutremur.
  3. Un inger al Domnului cu infatisarea ca fulgerul si imbracamintea alba a venit si a pravalit piatra.
  4. Trupul lui Isus a disparut! Mormantul este gol!
  5. Tesaturile erau impaturite si asezate intr-un anumit loc in mormant.
  6. Garda romana a parasit postul, jumatate din ei au stat la mormant iar ceilalti au plecat la Marele Preot ca sa ii dea de stire
  7. Isus s-a aratat ucenicilor, a mancat cu ei, i-a invatat (Maria, Ucenici, Toma si apoi la peste 500 de frati)

Semnificația morții lui Cristos

1. Ispășire pentru păcate

Isus este prezentat ca Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii (Ioan 1:29) A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
Isus este prezentat ca Marele preot care intra in Sfanta Sfintelor cu insusi sangele sau  “Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.” (Evrei 9:11,12)
Actul profetic al cinei Domnului „Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28)

2. Relație cu Dumnezeu

Imagini
Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos (Matei 27:51)

Perdeaua se afla in Templu si separa locul prea Sfant, locul prezentei lui Dumnezeu. Era un simbol al despartirii omului de Dumnezeu. Singura persoana care putea trece de acea bariera era Marele Preot, o singiura data pe an. Accesul la Dumnezeu era extreme de limitat. Prin mosartea lui Isus pe cruce perdeaua din Templu s-a rupt, simbol ca accesul la Dumnezeu nu mai este limitat. Dumnezeu ne face o invitatie valabila si pentru noi astazi. Putem veni la El pentru iertare si viata noua.

3. Viață veșnică

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3)

4. Izbavire de păcat

“Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”
(Romani 6:6)

Cum ne pregatim de srabatori?

(Isaia 1:13-23) – Meditatii de duminica
Cum trebuie sa ne pregatim de sarbatoare?
Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea noastra?

Poporul Israel sărbătorea prin

 

  • Jertfe și arederi de tot
  • Daruri de mâncare
  • Adunări de sărbătoare
  • Arderea tămâii

  Biserica ortodoxa 

  • se pregateste prin Postul Nasterii Domnului. Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie și practică spovedania.

Bisericile evanghelice au pregatit:

  • concerte pentru studenti
  • sebarea copiilor
  • concerte de colinde
  • bradul impodobit
  • masa bogata servita impreuna cu familia
  • slujba in prima si a doua zi de craciun
  • revelionul

 Iata cum priveste Dumnezeu sarbatorile poporului Israel in vremea Imparatului Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia:

  • nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare
  • nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea
  • urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre
  • Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi
  • Îmi întorc ochii dela voi
  • oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult

Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea noastra? Dacă prorocul Isaia ar fi printre noi ce ar spune despre sărbătorile noastre?

Cum putem ști dacă Dumnezeu privește cu plăcerere sau urăște sarbatoarea noastra?


Criteriul de selectie este enuntat foarte clar: „Nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea”
„Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă”

 

  • imagini care stârnesc poftele noastre (internet, filme, reviste, pe strada)
  • ganduri, vorbe, gesturi, atingeri care exprima și amplifica poftele noastre
  • actul sexual in afara  casniciei

„Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii”

  • muzica pe care o ascultam sipentru care nu am platit
  • filmele pe care le vizionam si pentru care nu am platit
  • programele din calculatorul nostru pentru care nu am platit
  • munca la negru
  • evaziune fiscal

„toţi iubesc mita şi aleargă după plată”

  • spaga data la poltistul de pe strada
  • spaga data la finante
  • spaga data la garda finaciara
  • plata examenului la profesor
  • spaga data la doctor

„orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei”

  • suntem preocupati in exclusivitate de noi si familia noastra
  • ne plangem cat de nedreptatiti suntem, toti ne nedreptatesc: familia, preitenii, vecinii, neamurile, colegii, sefii, guvernul si ramanem indiferenti la cei ce sunt cu adevarat nedreptatiti spunad sec: nu e treaba noastra, să se ocupe statul, biserica

Cum trebuie sa ne pregatim de sarbatoare?

”Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele”

„Căutaţi dreptatea”

  • nu mai dăm mită: acceptam amenda care ni se cuvine, nota care ni se cuvine
  • ne ferim de hoție: facem curat in caluclatorul nostru, revizuim contractul nostru de munca si actele contabile
Credincios lui Dumnezeu, credincios soției sau soțului:
 

 

  • aruncam la gunoi imaginile sau filmele care starnesc poftele noastre, blocam sau taiem canalele prin care pornografia patrunde in casele noastre

„Ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”

Isus se identifica cu cei asupriti, saraci, orfani si vaduve:

“Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”…„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Am pregătit cadourile de crăciun pentru cei dragi. Am pregătit și pentru orfani și văduve? Dacă nu să nu cumva să avem curajul să spunem că sărbătorim nașterea Domnului. El nu v-a primi cadou.
Am pregătit masa de crăciun și am făcut lista cu invitați. Am invitat un om care este flămând sau în nevoi? Dacă nu sa nu avem curajul să spunem că sărbătorim nașterea Domnului. El nu va fi la masa noastră.


Inaintea lui Dumnezeu nu putem sa ne justificam si nici sa balansam pacatele noastre cu faptele bune pe care le-am facut.
„Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul! De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Isus s-a identificat cu noi și a luat asupra Lui pedeapsa păcatelor noastre:

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. ”

 

Cum te  pregatesti de sarbatoare?
Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea ta?

Dovezile invierii

Dovezile învierii

Text:
Ioan 20:24-29

Ideea exegetica:
Pentru a crede in Isus Hristos, Toma a avut nevoie de dovezi auzite, vazute si simtite.

Idea Homiletica:
Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute

Scop:
Ascultătorii să aibă suficiente dovezi pentru a crede în Isus Hristos, și a fii în stare să răspundă oricui le va cere socoteala de credința lor.

Forma predicii:

Completarea unui subiect

 Rugăciune:

Doamne, cine poate sa exprime in cuvinte povara ce apasa asupra Ta cand ai luat pe umerii Tai pacatele intregii omeniri, tacearea si raceala mormantului care a durat trei zile, bucuria Invierii, biruința asupra morții și a pacatului?
Da-mi putere sa vesteasca Evanghelia. Aratați slava prin Biserica astazi. Fa Cuvântul Tau viu și lucrator. Pune Cuvintele Tale în gura mea pentru ca Evanghelia Ta sa aduca mântuire.

Cuprins:

 

  1. Introducere
  2. Dovezi ale morții lui Isus Hristos
  3. Ingroparea  lui Isus Hristos
  4. Dovezi ale învierii lui Isus Hristos
  5. Incheiere

      I.        Introducere

Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute

Invierea lui Isus Hristos a fost un eveniment istoric. Isus Hristos fost Dumnezeu care a luat trup uman, care a trait ca un om, care a fost crucificat, ingropat, a inviat S-a ridicat la cer si L-a trimis pe Duhul Sfant.

Teoriile care vor sa combata Isus Hristos:
 

Trupul lui Isus a fost furat din mormânt
Invierea lui Isus este o legendă
Femeile au gresit mormantul
Hristos a lesinat nu a murit cand a fost crucificat
Cei care L-au vazut au avut halucinatii
Hristos nu a inviat in trup ci in spirit
Simon din Cyrena a murit in locul lui Isus

Bazele și importanța învierii sunt date de Apostolul Pavel
Dacă n-a înviat Hristos (1 Corinteni 15)  

  • Propovăduirea noastra este zadarnică
  • Credinţa este zadarnică
  • Suntem martori mincinoşi
  • Suntem încă în păcatele noastre
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi
  • Viața se termină la mormânt
  • Suntem cei mai nenorociți dintre oameni


Miza este mare. E în joc viața noastră, credibilitatea, vina, veșnicia. De aceea este foarte important să avem dovezi auzite, simțite sau văzute.

Sunt două metode folosite pentru a dovedi ceva:

  1. Metoda științifică modernă
  2. Metoda dovezilor istorice


Metoda științifică poate fi folosită pentru a dovedi lucruri repetabile (ex. Gravitația) dar nu este adecvată pentru o persoană sau un eveniment istoric.

Dovezi pe care un tribunal le acceptă (Art. 64 din codul de procedură penală):

  • Declarații scrise sau orale
  • Mijloace materiale de probă
  • Constările medico – legale
  • Constatări tehnico-ştinţifice
  • Expertize

Cine a fost Burebista? Burebista a fost un rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului dac. De unde știm?
Declarații scrise
– istorici
Mijloace materiale de probă: cetăți; monezi; hărți

Cine este Isus Hristos? De unde ştim?

Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus
au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol
: Josephus, a scris despre moartea pe cruce şi învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus şi prigonirea primilor creştini
Părinţii bisericeşti au scris despre moartea şi învierea lui Isus Hristos

Mijloace materiale de proba: mormantul gol, biserica si vietile transformate

    II.        Dovezi ale morții lui Isus Hristos
Citim ca Hristos a murit prin cruficicare. Mainile Lui și picioarele Lui au fost strapunse pe o cruce. Crucificarea era probabil una dintre cele mai crude moduri de a muri pe care le putea suporta un om. Era o moarte atat de oribila incat cetatenii romani erau scutiti de la asa ceva. Era de asemenea ceva de care se temeau si evreii. Pentru evrei a fi crucificat sau spanzurat de un copac insemna a fi blestemat de Dumnezeu.

Inainte de a crucifica pe cineva, mai intai il biciuiau. Scriptura spune ca pe Isus l-au luat si l-au biciuit cu salbaticie dupa ce a fost dat verdictul ca El sa fie omorat si ingropat. In mod normal, pentru biciuire se folosea un maner lung si la capatul acestui maner lung erau cateva fasii de piele. Pentru fiecare fasie de piele se folosea fie o bucata zimtata de os, fie o bucata ascutita de piatra care erau legate la capat asa incat partile ascutite sa iasa in afara. Apoi dezbracau prizonierul, asa cum au facut cu Isus; i-au luat hainele de pe spinare si apoi loveau prizonierul de obicei de 39 pana la 40 de ori. Luau biciul si loveau prizonierul pe umeri. Fiecare fasie de piele era de o lungime diferita asa incat la fiecare lovitura prizonierul era lovit de fapt de mai multe ori. Si prizonierul era lovit in felul acesta iar cand biciul lovea spatele, era apoi tras in asa fel incat sa se desprinda bucati de piele si de carne din spinarea celui lovit. Cand centurionul de serviciu decide ca prizonierul este aproape mort, el opreste biciuirea.

O astfel de durere a trebuit sa indure Hristos. Apoi, dupa biciuire, este scris ca I-au pus o cununa de spini. Se luau crengi dintr-un copac care aveau spini asa de lungi si se impingeau sau se zdrobeau de capul prizonierului asa incat spinii sa treaca prin piele, in muschi.

 Apoi, amintiti-va, Cuvantul lui Dumnezeu spune ca Isus a fost fortat sa-si care crucea.

Apoi este scris despre cuie lungi care au fost trecute prin mainile Lui, chiar aici la incheietura, si prin picioarele Lui.

Este scris ca nu i-au zdrobit picioarele lui Isus. Acum..de ce ar zdrobi picioarele? Cand voiau sa induca moartea mai rapida zdrobeau picioarele victimei ca sa nu se mai poata ridica sa inspire aer. Si totusi, Isus, din cauza biciuirii si a ceea ce indurase era deja mort. Nu a fost nevoie sa i se zdrobeasca picioarele. Acesta este un lucru interesant pentru ca profetia din Vechiul Testament a fost ca nici un os sa nu ii fie zdrobit. Asa ca daca Hristos nu ar fi fost mort la acel moment, ar fi trebuit sa i se zdrobeasca oasele tibiilor ca sa moara.

Este scris ca i-a fost infipta o sulita in coasta si acesta era modul in care de multe ori se confirma moartea si asigurarea ca cineva era mort. Si cand au infipt sulita in Hristos, apa si sange au curs separat. Acesta este cel mai sigur semn al mortii – cand cele doua curg separat.

Romanii aveau patru tipuri de tortionari (calai). De ce? Fiecare dintre ei trebuia sa semneze ordinul de executie. Fiecare dintre ei, toti patru, analizau trupul ca sa se asigure ca acel trup, ca acea persoana era moarta. Si apoi toti semnau pentru ca daca persoana data jos de pe cruce nu era moarta, atunci chiar aceste garzi romane si chiar acesti tortionari erau pedepsiti de catre romani. Asa ca atunci cand L-au dat jos pe Hristos de pe cruce, ei stiau ca era mort.

El a murit, luand asupra lui povara pacatelor noastre si ale intregii omeniri.

III.        Ingroparea lui Isus Hristos

 Evreii aveau un ritual pe care il respectau cand ingropau pe cineva. Toate atestarile spun ca s-a respectat in detaliu ritualul pentru Isus. Foloseau apa incalzita la o anumita temperatura. Indreptau apoi toate membrele corpului. Apoi incepeau sa spele trupul; intotdeauna era nevoie de doua persoane pentru acest lucru. Apoi luau trupul si o bucata de panza de 30 de cm in latime. Pentru mort se foloseau trei tipuri de imbracaminte. O piesa era pentru jurul capului pentru a tine gura inchisa. O alta venea in jurul corpului, si o a treia peste cap. Apoi se spune ca in aceasta situatie, s-au folosit 40…aproape 50 de Kg de solutie pentru imbalsamare. Solutia pentru imbalsamare avea o consistenta gumata sau ca de ciment, o amestecau. Cand era indreptat trupul, incepeau sa o amestece si apoi sa infasoare trupul incepand de la picioare. Intre straturi se punea acea solutie gumata. Puneau solutia aceasta sub brate si apoi lipeau bratele de corp, incepeau de la degete, infasurau gatul si apoi foloseau bucati separate pentru cap si pentru bucata de panza care venea sub barbie pentru a tine gura inchisa. In acest fel a fost ingropat Hristos.

O piatra mare a fost rostogolita la intrarea in mormant. Scriptura spune ca piatra aceasta era foarte mare. Expresia din limba greaca s-ar traduce cu: “Ooh, ce piatra uriasa!”. In mod normal, ceea ce faceau oamenii era sa rostogoleasca piatra in fata intrarii și așa s-a intamplat – era o piatra mare, o stanca pe care au rostogolit-o in fata intrarii. Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone.

Dupa asta este scris ca a fost adusa o unitate de soldati care sa pazeasca. Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus: „Uite, cand era inca in viata mincinosul acela a spus ca in trei zile mormantul va fi gol.” Au spus: „Mai bine sa il pazim ca sa nu ne insele. Atunci inselaciunea aceasta din urma ar fi mai rea decat cea dintai.” Asa ca Pilat le-a zis: „ Aveti o straja. ; duceti-va de paziti cum puteti.” O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.

Biblia spune ca mormantul a fost sigilat. Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva cu insemnul imprimat, ei isi puneau viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.

Si totusi ceva s-a intamplat, ceva care este pomenit si la care se face referire de 2000 de ani; aproape fiecare carte face referire la data Invierii lui Hristor si la timpurile lui Hristos. Ceva s-a intamplat care a facut ca viata a 12 oameni sa fie rascolita cu totul,  ca 10 sau 11 dintre ei sa moara ca martiri, ca unul din ei sa moara in exil. Singura explicatie viabila este ca a treia zi, mormantul a fost gol si ca Hristos a fost inviat din morti si ca s-a aratat multora dintre ucenicii Lui. 
 

IV.        Dovezi ale învierii lui Isus Hristos

Sa privim la ceea ce s-a intamplat dupa inviere sau in timpul invierii.
1. Este scris ca sigiliul a fost rupt.
2. Garda romana a tremurat de frica si strajerii au ramas ca niște morti. A fost un cutremur.
3. Un inger al Domnului cu infatisarea ca fulgerul si imbracamintea alba a venit si a pravalit piatra.

4.Trupul lui Isus a disparut! Mormantul este gol!

5. Tesaturile erau impaturite si asezate intr-un anumit loc in mormant.
6. Garda romană a părăsit postul, jumatate din ei au stat la mormant iar ceilalti au plecat la Marele Preot ca sa vada ce se putea face. Si apoi, Marele Preot i-a mituit ca sa imprastie zvonul ca in timp ce ei dormeau cineva a furat trupul lui Isus.

7. Dar ceea ce i-a convins si pe apostoli si pe credinciosii de la inceputuri de faptul ca Hristos inviase NU era mormantul gol. Nici chiar cand femeile – Maria si celelalte – au alergat si le-au spus ca trupul lui Hristos nu mai era, Ei nu au spus „A inviat!” ci au spus „I-au luat trupul!” Faptul ca mormantul era gol nu a convins pe nimeni de inviere. Ceea ce i-a convins cu adevarat pe urmasii lui Hristos de inviere nu a fost mormantul gol si mai degraba faptul ca El li s-a aratat. Timp de 40 de zile ucenicii, apostolii, urmasii lui au trait langa El, au mancat cu EL „cu multe dovezi”. Pavel spune: „Isus s-a aratat unei multimi de 500”. Daca Hristos nu s-ar fi aratat celor 500 de oameni, orice critic din public s-ar fi putut ridica sa ii inchida gura lui Pavel spunand – arata-mi pe unul macar dintre cei 500 care l-au vazut in acelasi timp, dupa ce a murit, a fost ingropat daca pretinzi ca El a inviat. Pavel a spus: „Priviti, majoritatea lor sunt in viata, mergeti si intrebati-i” Infatisarile lui Isus au fost cele care au convins pe oameni de invierea lui Hristos.

Unde a inceput Crestinismul? In orasul Ierusalim. Daca Hristos nu a fost inviat din morti, daca mormantul nu a fost gol, care ar fi fost cel mai dificil loc din lumea asta in care sa poata fi convins cineva ca Hristos a inviat si Crestinismul e adevarat? In Ierusalim. O simpla plimbare de 20 de minute putea confirma daca mormantul era gol sau nu.

Dovezi complementare:

Biserica, insasi existenta bisericii inca de la inceputurile ei, in cartea Fapte Inca din secolul I. Pe ce a fost construita biserica? A fost construita pe moartea, ingroparea si invierea lui Isus Hristos. Intreaga fundatie  a bisericii este ca Hristos a inviat din morti si ca este viu. A vorbi despre Biserica fara inviere este ca si cum ai vorbi despre Imperiul Roman fara Iulius Cezar.

Apoi, mai e inchinarea din fiecare duminica. Pentru mine, de 52 de ori pe an, este declaratia ca a treia zi, Hristos a inviat din morti. Schimbarea de program de la inchinarea evreilor de atunci si a ucenicilor din ziua de sambata – Sabatul – la prima zi a saptamanii – duminica –  a fost facuta in onoarea invierii lui isus Hristos

Botezul. Ce reprezinta botezul? Reprezinta moartea noastra, ingroparea noastra cand intram in apa, ingroparea noastra cu Hristos. Iar iesirea din apa reprezinta iesirea alaturi de Hristos intr-o viata noua.Daca Hristos nu ar fi inviat din morti, botezul si-ar fi pierdut semnificatia. Mormantul gol la aparitia lui Hristos este ceea ce da semnificatie botezului.

Vieti transformate: Saul din Tars, care a devenit apostolul Pavel, nu era prieten cu Hristos. El nu era un urmas al lui Hristos. El era impotriva lui Hristos. Era de neclintit impotriva lui Hristos pentru ca el credea ca Isus Hristos era un Mesia fals. El credea ca Isus predicase numai erezii. Pavel era un fariseu. El este numit „fariseul fariseilor”, expresie care se refereau la persoane cu functii inalte in secta fariseilor.  Pavel pornise sa distruga biserica. Avea autorizatia sa mearga din oras in oras si sa ii arunce pe crestini in inchisoare. Dar cu cuvintele lui, in cartea Faptele Apostolilor, el spune ca Isus Hristos i s-a aratat.  Pavel a fost orbit, Hristos l-a trimis sa mearga in cetate pentru ca acolo un om va veni. Un om care ii va reda vederea si care ii va spune ce  sa faca mai departe.  Ceva s-a intamplat in viata lui Pavel. Ceva care pur si simplu i-a intors viata pe dos incat peste noapte el s-a transformat din criminal in misionar. De la unul care ura pe crestini, el a devenit un iubitor al crestinilor. De la a persecuta pe crestini, el a devenit un propovaduitor crestin. Viata lui Pavel, care era Saul din Tars, este una din marturiile cele mai adanci pentru adevarul ca Hristos a fost inviat din morti si ca apoi s-a aratat lui Pavel.  

 Si vietile apostolilor de la inceputul Noului Testament.

V. Incheiere

 

Vietile schimbate ale celor dintre noi sunt dovezi complementare solide pentru faptul ca a treia zi Hristos a inviat din morti. Oameni saraci sau bogati, educati sau fara scoala, de orice neam si din orice semintie, barbati sau femei, copii, tineri sau batrani, vin la Hristos se caiesc pe pacatele lor, isi pune increderea in Hristos ca Mantuitor si Domn si apar schimbari semnificative in vietile lor. Vietile schimbate reprezinta o marturie a faptului ca in spatele a tot sta faptul ca a treia zi El a inviat din morti, s-a ridicat la Cer si apoi, prin Duhul Sfant vine acum sa locuiasca in vietile noastre.


Daca Hristos a inviat

 

  • Propovăduirea noastra este de folos
  • Credinţa este de folos
  • Suntem martori de incredere
  • Păcatele ne-au fost iertate
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt mantuiti
  • Trupurile noastre muritoare vor invia
  • Suntem cei mai fericiti dintre oameni

Daca nu avem inca convingerea ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, merita sa investigam, in joc este viata noastra vesnica, sa-I cerem dovezi suficiente, dovezi simtite, auzite sau vazute. El nu ne va certa, nu l-a certat nici pe Toma, ci ne va invita sa ne punem degetul in mana Lui, sa vedem si sa simtim semnul cuielor lui si mana in coasta Lui sa vedem si sa simtim semnul sulitei care a strapuns-o si sa nu mai fim necredinciosi ci credinciosi.