Cu puțin timp în urmă, m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu care locuiește  în Belgia. În discuțiile noastre, a venit vorba despre Biserică. Mi-a zis că multe biserici s-au transformat în muzee, cafenele, săli de concert sau baruri și, citez cuvintele lui pe care nu pot sa le uit, ‘nici dracu nu mai merge la biserică’. Cred ca a exagerat puțin, mai sunt și acolo oameni care merg la Biserică, dar e clar că numărul lor e în scădere. Ca să verific, am dat o căutare pe Google „biserici transformate în baruri”.

Dar, nu despre asta vreau să vorbesc. Nu am făcut cercetări amănunțite să văd care e procentul bisericilor închise și deschise sau a oamenilor care merg la Biserică, câți dintre ei merg doar când au înmormântări, nunți, botezuri, câți merg doar în sărbătorile mari, câți merg doar duminica, câți merg și peste săptămână și câți nu mai merg de loc sau chiar urăsc Biserica.

Nu mă preocupă nici dacă e din beton, cărămidă sau lemn, mare sau mică, dacă „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, sau preferă betoanele și spațiile mari, cu turlă sau fără turlă, cu cruce sau fără cruce, mega biserică sau biserică mică, ortodoxă, catolică, protestantă, baptistă, adventistă sau penticostală.

Mă preocupă în ultima vreme întrebarea Ce este Biserica? Caut răspunsul. Mi-am dat jos ochelarii, am început să citesc Biblia mai mult, să mă rog, am citit câteva cărți pe tema aceasta, am participat la conferințe, am vorbit cu oameni care au experiență și au studiat această temă.

Ce este Biserica? Mi-ar place să am un răspuns simplu, o definiție și trei exemple, dar nu am. În Biblie sunt trei metafore.

Prima metaforă este Mireasa lui Cristos. „El S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească curățind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, pentru a Și-o înfățișa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur.’ (Efeseni 5:27)

A doua metaforă este Trupul lui Cristos. „Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele așa cum a vrut El. Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar sunt multe mădulare și un singur trup.” (Corinteni 1:14-27)

A treia metaforă este Casa lui Dumnezeu.  „…piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, crește până devine un templu sfânt în Domnul. Și, prin El, și voi sunteți zidiți împreună pentru a deveni o locuința în care trăiește Dumnezeu prin Duhul Său. (Efeseni 2:21)

Pe mine metaforele acestea nu mă ajută decât să exclam ca și Pavel „Taina acesta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.” (Efeseni 5:32). Totuși, mă ajută să văd Biserica ca ceva măreț, frumos, atractiv, cosmic, creată să existe pentru totdeauna. Ceva din care îmi doresc să fac parte.  Isus spune despre Biserică că  „porțile Locuinței Morților n-o vor birui.”

Tare îmi e teamă că nu e vorba despre o clădire, nici despre mărimea și arhitectura ei, nici despre forma de organizare, nici despre cultul din care face parte, nici despre frecvența cu care oamenii merg acolo, nici despre calitatea slujbei, a programului sau a predicii, nici despre comitetul sau soborul care o conduce nici despre pastorul sau preotul care oficiază slujba și nici despre activitățile și proiectele pe care le organizează. Mai devreme sau mai târziu, clădirile se transformă în ruine, organizațiile se destramă, programele, slujbele sau predicile se termină, comitetele și soboarele se destramă, preoții sau pastorii mor, proiectele au o durată scurtă.

Dar atunci, ce este Biserica? În Apocalipsa se vorbește despre oameni: „O mare mulțime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile”. Bogați și săraci, tineri și bătrâni, din toate timpurile, din toate neamurile uniți de un singur lucru, Cristos: „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:14)

E clar că aici este vorba despre Biserica globală, din toate timpurile și din toate locurile, dar, cum arată Biserica acum și aici? Este o clădire cu turn, clopot și cruce pe lângă care trecem și ne facem cruce? O sală cu bănci și amvoane unde mergem la slujbă și ascultăm predica? O comunitate de oameni credincioși adunați împreună? Cum e mai corect să spunem „Eu merg la biserică.” sau „Eu sunt Biserica.”? Dacă sunt Biserica, atunci biserica e la mine acasă când iau masa cu copiii, la mine la birou când lucrez împreună cu colegii, în parc când merg cu rolele cu Anna, prin pădure când merg cu bicicleta cu Adeus și cu Darius, în camera mea când citesc și mă rog, la întâlnirile comunității. Dacă intru într-o clădire de Biserică, eu duc Biserica la biserică, eu fac ca acel loc să fie Biserică.

Robinson Crusoe a rămas singur pe insulă. Nu prea avea unde să meargă la Biserică dar el era Biserica. După ce îl salvează pe Vineri din gura canibalilor îl invită cu dragoste să facă parte din Biserică.

Pavel îi scrie lui Timotei ca „să știi cum trebuie să te comporți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15) Nu cred că îi scrie despre cum să se poarte două ore pe săptămână la slujba de duminică dimineața. Ar fi prea multă energie consumată în zadar, prea mult zgomot pentru nimic.

Cu ceva timp în urmă, m-am întâlnit cu un preot care m-a rugat stăruitor să mă întorc în sânul Bisericii, singura adevărată, și să sponsorizez construcția Bisericii. Se plângea că foarte puțini oameni din sat mai vin la Biserică. I-am dat dreptate că este o singură Biserică și mi-a plăcut ideea de a mă întoarce în sânul ei, doar că foloseam aceeași termeni cu înțelesuri diferite.  El vorbea despre Biserica Ortodoxă, eu vorbeam despre Biserica lui Isus Cristos. Despre partea cu sponsorizarea i-am zis că îmi face plăcere să sponsorizez alte proiecte pe care eu le consider mai importante. M-a provocat din nou să mă întreb ce este Biserica?

Cum se deosebește un om care este în sânul Bisericii de unul care nu este? Nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă să fii membru într-o biserică, despre cotizația lunară, zeciuială, statutul pe care îl ai în biserică sau activitățile în care ești implicat.

Isus zice „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35) Isus vorbește despre comunitate. O comunitate transformată de Evanghelia lui Isus Cristos, care trăiește în dragoste. Eu prefer comunitățile mici. Nu știu ce preferă Dumnezeu. Cred că preferă și comunitățile mici și pe cele mari, important este să se iubească unii pe alții.

Va urma?