Misiunea Bisericii Creștine Emanuel este “Evanghelizarea oraşului, folosind metode relevante, maturizarea credincioşilor în grupe mici.” Cu toate acestea doar 70% din membrii bisericii fac parte dintr-o grupă mică. Dar de ce aceste grupe mici? Sunt ele descrise în Bibile, au făcut parte din viața bisericii primare, sau sunt o născocire a bisericilor din secolul XXI?

Începe un nou an școlar și obiectivul nostru ca biserică, este ca toți membrii, copiii și vizitatorii să facă parte dintr-o grupă mică, iar grupele mici să fie serios implicate în studiu biblic, evanghelizare, slujire și relaționare. Acestea vor avea ca efect maturizarea credincioșilor și creșterea grupurilor.

Grupurile sunt o componentă firească și inevitabilă a vieții, asigurând activității un cadru optim de desfășurare. Grupurile fac parte din viața noastră la școală, la serviciu și la biserică. Unii se alătură unui grup din dorința de a-şi satisface nevoia de identitate și apartenență sau ca să fie reprezentați de acel grup. Din cele mai vechi timpuri omenirea a fost organizată la nivel de Societate, Organizație, Grup, Individ.

Moise ne oferă un exemplu de grup mic, în Exod 18:13-27. Moise stătea de dimineața până seara să judece poporul. Poporul venea la Moise să ceară sfat lui Dumnezeu, să judece pentru ei în treburile de zi cu zi şi să le facă cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. Ietro, socrul lui Moise observă câteva probleme: Moise se istoveşte, poporul va fi istovit şi este peste puterile lui să facă acest lucru singur. Ietro, inspirat de Dumnezeu, propune de asemenea şi soluţia. Să împartă poporul în grupe mici de câte zece, să pună căpetenii peste 1000, căpetenii peste 100, căpetenii peste 50 şi căpetenii peste 10 şi în cadrul acestor grupe mici ajutaţi de căpeteniile lor poporul să judece cu privire la treburile de zi cu zi, să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu, şi să ceară sfat lui Dumnezeu. Dacă va face aşa, Moise va putea “face faţă lucrurilor” iar poporul “va ajunge fericit la locul lui”.

Isus alege doisprezece ucenici (Marcu 3:13-19), “ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimeată să propovăduiască”. Timp de trei ani, ei locuiesc împreună, călătoresc, mănâncă, cântă cântări de laudă, stârnesc şi rezolvă conflicte, învaţă Scriptura, propovăduiesc Evanghelia, vindecă bolnavi, scot dracii afară din oameni. Isus le dă dovada de iubire, şi îi învaţă înainte de toate să se iubească unii pe alţii. Este modelul ideal pentru grupele noastre şi avem acces la el prin simpla citire a evangheliilor.

Biserica primară se aduna în case, împărţită pe grupe. În Romani 16, Pavel salută pe Priscila şi Acuila şi biserica “care se adună în casa lor”, pe cei din “casa lui Aristobul” şi pe cei din “casa lui Narcis, cari sunt ai Domnului”.

Mulţi dintre noi am crescut sub dictatura comunistă şi întâlnirile în case au fost interzise sau atent supravegheate de securitate. Comuniştii au ştiut că grupele mici au forţă. În cadrul acestor grupe oamenii sunt creativi, au iniţiativă, comunică deschis problemele cu care se confruntă şi caută soluţii. Comuniştii au preferat masele de oameni, tehnica manipulării şi a forţării. Numai aşa au putut ţine la tăcere milioane de oameni zeci de ani.

Cu toate acestea am avut harul să fac parte din Grupul Evanghelistic Betesda Bistriţa, care se aduna în casa părinţilor mei, încă dinainte de căderea comunismului, atent supravegheat de securitate. Aici am cunoscut Evanghelia, legătura frăţească, am beneficiat de rugăciunile celor din grup şi am avut pentru prima dată ocazia să mă implic în evenghelizare şi slujire. Biserica la care mergeam duminică de duminică avea aproape 1000 de membri şi nu putea să ofere acest cadru. Apoi la rândul meu am condus o grupă de studiu în timpul liceului, şi acum fac parte dintr-o grupă de studiu BEE şi conduc o grupă deschisă. Nu stiu unde aş fi fost acum fără aceste grupe din care am făcut sau fac parte, dar ştiu sigur că perioada în care nu am făcut parte dintr-o grupă, a adus declin în viaţa mea pe toate planurile.

In Faptele Apostolilor 2:37-42, aproape trei mii de oameni au crezut Evanghelia propovăduită de Pavel şi au fost botezaţi. “Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. De asemenea făceau evanghelizare “Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” şi ajutorare „își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.”

Fără a subestima importanța adunărilor publice, a predicării și a închinării comune a bisericii, pot să afirm, judecând rațional, că mare parte din ceea ce făcea biserica primară nu se poate realiza decât în cadrul grupelor mici.
“Ei stăruiau în învățătura apostolilor” sau în termeni actuali, făceau studiu biblic. O parte din aceasta se întâmplă la slujbele bisericii când ascultăm predica, dar cea mai mare parte se realizează în cadrul grupelor mici, când deschidem Scriptura împreună, citim textul, punem întrebări și primim răspunsuri, înțelegem și aplicăm la viața noastră adevărurile descoperite. “Sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” (Matei 13:23)

Legătura frățească este mai greu de realizat într-o biserică cu aproape 300 de membri. Venim la biserică, ne salutăm respectuos, ne așezăm pe scaun unul în spatele celuilalt, ascultăm predica, cântăm, la ieșire mai împărtășim câteva fapte petrecute în timpul săptămânii cu doi trei care au stat în apropierea noastră, dar toate acestea sunt departe de ceea ce biblia ne învață cu privire la legătura frățească. “Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14). Dacă vrem să mustrăm, să îmbărbătăm, să sprijinim, să fim răbdători cu frații noștri vom putea realiza aceste lucruri doar în cadrul unei grupe mici unde se promovează comunicarea, transparența, slujirea și dragostea.

Rugăciunile noastre pot fi de mulțumire, cerere sau mijlocire. Putem să ne rugăm acasă, în cămăruța noastră, sau cu familia sau cu grupa sau cu întreaga biserică. Dar mare putere are rugăciunea de mijlocire, făcută cu credință pentru probleme specifice în cadrul grupelor mici.

Frângerea pâinii, ajutorarea, evanghelizarea de asemenea pot fi practicate cu toată biserica sau în cadrul grupelor mici.

Puteți alege să stați izolat în banca dumneavoastră, e comod, curat, aerul e condiționat. Dar dacă vreți să vă implicați la viața Bisericii, să lucrați pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, va trebui să vă găsiți o grupă din care să faceți parte sau să vă implicați mai serios la grupa în care deja sunteți. Puteți fi gazdă, lider de grup, membru activ, slujitor dedicat, nu contează rolul spre care Dumnezeu vă va îndruma în cadrul grupului, important este până la urmă să ascultați de Cuvântul lui Dumnezeu și să fiți matur în Cristos.