La 18 ani am plecat  cu trenul de la Bistrița spre Galați, cu un geamantan de haine și cărți, lăsându-mi mama cu lacrimi la poartă.

Luna aceasta mă voi muta la Brașov împreună cu Violeta și cei trei copii: Adeus, Darius, Anna, dar nu înainte de a împărtăși câteva experiențe, de a mulțumi unor persoane și a vorbi despre câteva locuri care și-au lăsat amprenta asupra mea și a familie mele.

Am cunoscut-o pe Violeta la Galați în 1998, și un an mai târziu ne-am căsătorit. Am primit cadou de la Dumnezeu trei copii care ne-au îmbogățit viața.

Biserica Emanuel a fost din 2003 familia noastră lărgită. Majoritatea prietenilor noștri sunt aici.

Marian ne-a invitat la grupa din casa lui într-un moment dificil din viața noastră. A fost locul în care am învățat despre creșterea copiilor, căsătorie, viața creștină, nu numai teoretic dar și din experiențele împărtășite ale celorlalte familii cu care ne întâlneam săptămânal.

Ștefănică ne-a invitat să facem parte din echipa de misiune de la Tudor Vladimirescu. A fost un loc unde am dăruit din cea ce nu aveam și am dobândit și pentru noi ceea ce dădeam. Am asistat la nașterea bisericii din Tudor Vladimirescu, am văzut cu ochii noștri oameni și familii restaurate. Într-un sat puternic afectat de alcoolism și sărăcie Dumnezeu a ales să restaureze câteva familii, care să poarte lumina Lui. Nu pot să uit dedicarea entuziasmul și dărnicia lui Ștefănică. Uneori lua oameni la ocazie în mașină și banii primiți îi dona copiilor ca să poată merge în tabără.

Mihai a fost preocupat de formarea mea, m-a invitat să fac parte din bordul bisericii, m-a invitat să urmez cursurile de Teologie Pastorală și mi-a recomandat să merg la conferințele European Leadership Forum.

În 2004, Eugen m-a invitat să mă ocup de un grup de tineri care veneau de curând la Biserica Emanuel. Ne-am întâlnit în fiecare săptămână să citim Biblia, să ne rugăm, să mâncăm și să ne jucăm împreună. Am fost martor al transformărilor care Dumnezeu le-a făcut în viața lor, începând cu nașterea din nou și continuând cu restaurarea. Bogdan și Cătălina au făcut parte din acest grup și vor continua ceea ce am început împreună.

Împreună cu Dorin am început să studiem Apologetică creștină. Am format grupe cu tineri atei, agnostici, relativiști, panteiști și creștini și am dezbătut provocându-ne unii pe alții să găsim raționamente pentru credința noastră. Muzeul de istorie Galați a fost un loc în care ne-am întâlnit doi ani la rând vara și apoi am continuat la Centrul Proveritas. Lucrul acesta ne-a provocat să ne vedem neputința în fața provocărilor noii generații, să ne rugăm, să studiem, să participăm la conferințe, și să căutăm moduri relevante de a împărtășii evanghelia noii generații. Sper să fie doar un început al colaborării noastre.

David m-a invitat să fac parte din bordul fundației Cuvântul Întrupat. A fost o ocazie să cunosc comunitatea lor și stilul lor de viață. Este o comunitate autentică, foarte aproape de cea descrisă în Faptele Apostolilor. Ei lucrează împreună, mănâncă împreună, au timp de rugăciune zilnic împreună, slujesc împreună, se sfătuiesc, dau socoteală de viața lor unii altora și au valori comune. Am învățat de la ei, privind viețile lor, ce înseamnă slujirea, simplitatea, smerenia și dărnicia.

Iubesc plimbările cu bicicleta. Am ieșit de multe ori cu Adeus și Darius la lacul Brateș și în pădurea Gârboavele. Locuri minunate, mai ales primăvara când natura revine la viață. Concursul organizat în fiecare primăvară Gârboavele XC a fost un stimulent pentru noi să ne antrenăm mai mult și să terminăm de fiecare dată cursa istovitoare.

Faleza Dunării, Gradina publică, Grădina Botanică și Parcul VIVA sau parcul cu pești cum îi spune Anna, sunt locurile preferate în care ne-am plimbat. Într-o seară de primăvară, mă plimbam cu Violeta și am cerut voie paznicului să ne lase să intrăm în Grădina botanică deși era închisă. Eram numai noi în regatul florilor și al păsărilor.

Restaurantul Ca Jou servește mâncare ca la mama acasă. Gazdele sunt ospitaliere și ambianța este primitoare.

Copii au mers la Grădinița Piticot. Am fost uimit după opt ani, când ne-am întors la aceeași grădiniță cu Anna să văd aceleași educatoare, directoare și îngrijitoare pline de entuziasm și pasiune. Nu am înțeles cum au reușit, în mod normal entuziasmul scade o dată cu trecerea anilor, dar am aflat după ce ne-au povestit despre schimbările ce le-au făcut între timp și noul sistem Montesori pe care l-au implementat.

Biroul și oamenii cu care am lucrat a fost într-o continuă schimbare. Am lucrat ca tehnician hardware la Romlotus, am avut aici colegi care m-au inițiat în știința calculatoarelor. Am lucrat la Forte Company, Banca Unirea, Proinfo, Intelsoft și în final la Softmagazin. Am făcut multe greșeli dar am și învățat multe. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru noua perspectivă pe care mi-a dat-o asupra muncii ca o slujire pentru El și asupra conducerii ca o slujire a semenilor mei. Știu că vor mai trece ani până când tiparele mele comportamentale se vor schimba.

De ce plec la Brașov? Sunt rațional și am căutat câteva raționamente. E centrul țării, deplasările de la firmă care au devenit tot mai dese vor fi mult mai ușor de realizat. Trebuie să recunosc că nu am multe raționamente. A fost pur și simplu un vis al meu și al Violetei și mai târziu a devenit și al copiilor. În luna de miere am fost la Brașov și am numit acest oraș orașul visurilor noastre. Simt nevoia unei schimbări. Simt că această schimbare ar putea aduce un plus în viața noastră ca familie dar și în slujirea noastră. Am avut oportunități și uși deschise pentru această mutare. Am găsit acolo prieteni, biserică, școală pentru băieți, grădiniță pentru Anna, casă și birou pentru noi.