Nu a fost o decizie ușoară, doi ani de zile am tot cumpănit, amânat. Am zis că doamna îi iubește, folosește metode alternative de învățare și-a făcut prieteni și școala este cea mai bună din oraș.

Anul acesta, sistemul a început să își arate colții. Ca o fiară care vrea să îmi reducă copilul la tăcere. A început să îi ceară să stea cuminte în bancă, să scrie după dictare în caiet, să reproducă la teste că să primească note mari și să amenințe cu calificative mici sau alte consecințe dacă nu va face întocmai.

Oare ce vrea sistemul să producă?

De ce le toarnă informația în cap și le cere să o reproducă, în loc să îi lase să descopere singuri lumea din jur folosindu-și simțurile, talentele și rațiunea?

De ce îi învață să fie în competiție cu colegii lor pentru titlul de cel mai bun elev din clasă în loc să îi învețe să colaboreze și să lucreze în echipe învățând unii de la alții?

De ce pretinde ca toți să evolueze în același ritm și în aceeași direcție, în loc să îi lase să își descopere unicitatea, să-și dezvolte talentele și să-și descopere propriul drum în viață?

De ce îi îmbracă în uniforme, îi grupează pe clase, îi așează în bănci unul în spatele celuilalt cu fața la tablă, în loc să îi lase să lucreze în echipe, asumându-și responsabilități, descoperind fiecare rolul potrivit lui în cadrul echipei?

Oricum, aș putea continua, am adunat multe de ce de-a lungul anilor. Am trecut și eu prin școala asta. Când eram mic, ne clasificau diferit. Aveam un comandat de detașament, cel mai bun din clasă, aveam înlocuitor comandat de detașament, comandat de grupă, înlocuitor comandat de grupă și restul. Știam din ce categorie facem parte după numărul de trese de pe umăr. Și așa eram așezați și în bănci. Cei mai buni în față, restul în spate. Eu nu aveam voie să fiu ales comandat de grupă, aveam altă religie, așa că am fost norocos să fiu înlocuitorul comandatului de grupă și să stau în rândul al doilea.

Oare ce vrea sistemul să producă?

O mașină care își reduce la tăcere creativitatea, imaginația, intuiția, simțurile, talentele și execută ordinele superiorilor fără să le treacă prin filtrul rațiunii?

Anna visează să lucreze la NASA, să construiască roboți și nave spațiale și să exploreze Universul. Sistemul visează să o reducă la tăcere și să îi spulbere visurile. Așa că am scos-o din sistem și am dus-o la o școală alternativă. Azi m-a întrebat de ce Sâmbăta nu poate merge la școală, pentru că îi place mult.

Eu nu sunt specialist în educație și nu am soluții pentru sistemul actual, dar scriu aici din perspectiva unui părinte. Am trecut și eu prin acest sistem apoi am trecut cu băieții, sunt acum studenți. Aproape că am devenit dușmanii lor în ciclul primar, forțându-i să învețe lucruri inutile, lăudându-i când luau note mari și certându-i dacă primeau note mici. La română, la examenul de bacalaureat, au avut aceleași opere pe care le-am avut și eu cu 22 de ani în urmă. La fel de plictisitoare. Nici o schimbare. Au învățat să copieze la materiile neimportante ca să obțină note mari. La fel am făcut și eu. Le-am spus că nu e bine, dar nu am avut argumente suficiente.

Am prieteni profesori și învățători. Apreciez munca lor, dedicarea lor și lupta lor cu sistemul. Darius a avut dirigintă de informatică în liceu. De 20 de ani antrenează copii să meargă la un concurs în America, ACSL, adună fonduri pentru ei și îi însoțește în fiecare an. Darius a fost parte din echipă în clasa a XII -a și a fost o experiența de neuitat pentru el.

Dragi profesori și învățători, apreciez munca și dedicarea voastră, dar dacă nu ieșiți în față și nu învingeți sistemul, generația care vine o să vă învingă pe voi.