Cultul mortilor, se defineste prin grija pe care o au cei vii de a menține, legătura spirituală cu morții lor, de a căuta să le ajute și să le ușureze situația din “lumea de dincolo”. Toate obiceiurile și practicile legate de “marea trecere” se ba­zează pe credința că cei vii pot ajuta prin rugăciuni și fapte bune sufletul celui plecat în veșnicie.

Cultul morților în Biserica Ortodoxă:

1.  Inmormantarea
   este actul creștinesc de așezare plină de respect a trupului confratelui creștin și a oricărui om, în mormant după ie­șirea sufletului din acel trup. Înainte ca sicriul cu trupul neînsufleţit să fie coborât în groapă, preotul care oficiază serviciul religios face o rugăciune pentru “dezlegarea” celui mort de toate păcatele pe care acesta le-a făcut când era în viaţă. El îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege şi să-l ierte pe cel care a murit, de toate păcatele
   “trupului şi ale sufletului, făcute cu voie, sau fără de voie, cu gândul,
   cu vorba, sau cu fapta.” şi să-l mute în locul unde stau cei drepţi,
   “în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde toată întristarea, durerea şi
   lăcrimarea au fugit “
2. Parastasele
   sunt ierurgii speciale (rugaciuni speciale care se fac de către preoti și episcopi cu scopul de a curati, binecuvânta si sfinti pe om), la care trupul
   mortului, nefiind de fată, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc “paristemi” inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand
   cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarasul de sacrificiu al
   cuiva. Deci parastasul este slujba de alăturare, prin rugaciune, celui rnort,
   si infatisare înaintea lui Dumnezeu cu rugaciuni fierbinti, pentru ca El să ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori voim sa ne rugam pentru cel adormit împreună cu Biserica.
3. Sarindarele iși trag denumirea de la cuvantul grec “saranda”, care inseamna “patruzeci“. Sarindarul este o pomenire a mortului sau a mortilor timp de patruzeci de zile sau la patruzeci de Sfinte Liturghii.
4.  Pomenirea este o scurta slujbă făcută pentru cei morți, fie prin
   pronunțarea numelui lor la Proscomidie si prin punerea unei ectenii la momentul potrivit din Liturghia catehumenilor, fie printr-o slujire a pa­rastasului pe scurt, dupa randuiala aratata in Liturghier. In toate cazu­rile, pomenirea, ca si parastasul, este deosebit de atent urmarita de credincios. Zile de pomenire generala a mortilor sunt: mosii de iarna (Sambata,
   26 februarie) Sâmbata dinaintea Duminicii Infricosatei Judecati și moșii de vară – sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant, sau Sâmbata Rusaliilor.
5. Pomenile sunt mesele de milostenie ce se dau în amintirea celui
   adormit, spre folosul oamenilor nevoiași. Ele se transformă în mod greșit, în
   mese de familie, și care nu mai au nicidecum sensul de milostenie. Semnificația
   adevarată a acestor mese care la origine în­semnau milostenie, aveau și au
   menirea ca, împreună cu rugăciunile Bisericii, să ajute și să ușureze situația
   din “lumea de dincolo” a celui mort. Bogdaporste  (Bodaproste) Sl. Bogŭ da
   prostitĭ „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)” este cuvantul rostit de cei ce
   primesc pomana.
6. Lumânările sunt aprinse adesea de credincioși, pentru ei și pentru cei adormiti, in locuri special amenajate,
   in interiorul ori in curtea bisericii. Lumina lumanarilor simbolizeaza pe
   Mantuitorul Iisus Hristos, numit in Sfanta Evanghelie “Lumina lumii”,
   cat si invatatura Sa, care este bucurie, dragoste, adevar si viata. Lumina este
   semn al prezentei lui Dumnezeu. Parintele Constantin Coman spune:
   “Dumnezeu este lumina in cel care aprinde o lumanare, iar cel care aprinde o lumanare se arata iubitor de lumina, adica de Dumnezeu.” Cea de-a doua semnificatie a lumanarilor este aceea de jertfa, venita de asta data din partea crestinilor. Lumanarea este ofranda pentru Dumnezeu oferita de credinciosi ca semn de oferire a sufletului lor catre Dumnezeu.

Cultul morților în Biserica Catolică – Purgatoriul
“Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului”
Deci daca o persoana care moare “în har și prietenia lui Dumnezeu” și
are încă greșeli personale este impiedicată să intre în rai deoarece nu este
complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioada de curațire pentru a
fi complet curată.

Cultul morților în Biserica Mormonă

Biserica Mormonă propovăduieşte posibilitatea salvării şi a vieţii eterne pentru toţi, inclusiv pentru cei care nu ştiau, în timpul vieţii lor, despre Isus Hristos şi despre
plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toţi morţii vor primi ocazia de
a auzi evanghelia în lumea spiritelor şi că fiecare persoană care acceptă
mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru
ei de către un membru viu al bisericii într-un templu. Mormonii încearcă să-şi
găsească datele străbunilor şi ale altora, pentru a se boteza din partea lor şi
a le da ocazia să primească plenitudinea de salvare, dar cred că morţii au
capacitatea de a decide dacă vor accepta acest botez sau nu. Biserica lui Isus
Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă afirmă că înţelegerea sa a doctrinei
salvării pentru morţi şi autoritatea sa de a face botezuri pentru morţi au
venit de la Dumnezeu prin revelaţie.

Versete din Biblie care sunt folosite pentru a susține cultul morțlor:

–       Judecători (XI, 40) “Şi s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.”

–       Ieremia (XVI, 7) „Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.”

–       (1 Cor. XV, 29) „Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?”

–     (Luca XVI, 22) Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, rostita de Mantuitorul Isus

–     (Ioan, XX, 21-23) Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.

–      2 Macabei (XII, 43-44)
„Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de
argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi
cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor
învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga
pentru cei morţi.” (cartea Macabei nu este o carte necanonică)

Biserica Ortodoxa considera ca exista doua judecati: Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului si se vor avea in
vedere faptele sale prezente pana la moarte si Judecata definitiva, obsteasca va avea in vedere in­tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale. In intervalul dintre cele doua judecati sufletul mortului nu mai poate face nimic pentru sine dar cei aflati in viata pot sa il ajute prin rugaciuni si milostenii in numele lui. La judecata de apoi (definitiva), nici un ajutor nu poate veni din afara.

Exista doua versete care necesita explicatii:

1. 1 Corinteni 15:29:  Pavel scire aici pentru cei ce nu cred ca este o inviere a mortilor. Cu  siguranta acestia nu puteau fi crestini deoarece crestinismul are la baza  credinta in Invierea lui Isus. Pe langa alte argumente Pavel apeleaza la practica lor (practica pagana) de a se boteza pentru cei morti.
2.  Ioan 20:43-44: Ce inseamna oare a lega si a deslega? Matei, 18.15-18, 1 Corinteni 5.11-13, 2 Corinteni, 2. 6-10 arata plicatiile clare ale acestui verset si anume disciplina in biserica care are ca scop pocainta si mantuirea celui disciplinat

Parinții bisericii care au susținut cultul morților:

–     Tertulian (+240) spune : “Noi facem rugaciuni pen­tru cei morti in fiecare an la ziua mortii lor” (De corona militis, 3)

–      Sfantul Ciril al Ierusalimului (+ 386) spunea : “Noi ne rugam pentru Sf. Parinti si episcopi adormiti si in general pentru toti cei mutati inainte de noi, crezand
ca e de foarte mult folos sufletelor pentru care se face rugaciunea atunci cand
sta inainte jertfa cea sfanta si infricosata” (Cateh. 5 mistag., 9, la P.
Deheleanu, op. cit., p. 221).

Versete din Biblie care contrazic cultul morților

• “Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui” (Rom. II, 6)
• “Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau” (II Cor. V, 10)
• “Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica” Gal. VI, 8
• “ Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa“. (Marcu IX.41). Observăm că pentru a beneficia de răsplată, darurile trebuiesc date în Numele Domnului Isus.
• (Luca XVI, 22) “Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei d acolo să treacă la noi.”

Poate să fie uşurată prin daruri situaţia unui om, la Dreapta Judecată de Apoi?
În primul rând, să observăm că aici există o incorectitudine logică: dacă
rugăciunea de dezlegare rostită la cimitir, l-a dezlegat cu adevărat pe cel
mort de toate păcatele lui, atunci de ce trebuie să ne mai îngrijorăm de soarta
lui în veşnicie?

În Sfânta Scriptură este scris că darurile oferite, nu pot schimba dreptatea lui
Dumnezeu, care este sfânt şi drept şi nu se lasă influenţat de daruri. În Vechiul Testament se spune : “Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfrficoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri.” (Deuterononm, 10.17)

Adevaruri de baza contrazise de cultul mortilor:

1.     Mantuirea se capata prin credinta in Isus nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava  lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în  Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa  în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce
trăieşte din credinţa în Iisus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.” (Roamani III:22-28)

2. Mântuirea este personală
„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu XVI:16)

3. Dumnezeu este drept, El nu acorda mântuirea oamenilor daca cei care rămân în viată au bani pentru a plati preotului deslegarea de pacate, pomenirea mortului și a face pomene în numele mortului.

Webgrafie:

www.ecrestin.ro – Esti sigur? – publicat cu acordul Liga Bibliei, autor Petru Popovici
www.crestinortodox.ro