De multe ori am auzit de la voi întrebarea: Dacă Dumnezeu există, atunci de ce se ascunde? Realitatea este că Dumnezeu se ascunde. Sunt multe lucruri ascunse în Universul acesta și NASA cheltuie anual 18 miliarde dolari pentru a descoperi o mică parte din ele.
În Biblia pe care o citesc, Dumnezeu se prezintă pe Sine ca un Dumnezeu nevăzut: „Fața Mea nu se poate vedea.” Cu toate acestea, oferă o cale prin care putem să îl vedem: „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”
Ideea pe care vreau să o susțin mai departe este că sunt suficiente dovezi, care arată clar existența lui Dumnezeu oricărui om dispus să se uite atent la ele. Voi apela la știință, filosofie și logică.
Știu că mulți v-au cerut să credeți pur și simplu. Să faceți un salt al credinței. Să faceți un bypass raționamentelor care vă împiedică. Schaeffer spune: „Nu cred că este necesar un salt al credinței; există motive întemeiate și suficiente care să indice adevărul creștinismului…Dumnezeu ne închide în realitate. Nu putem scăpa de realitatea a ceea ce este, indiferent de ce credem sau gândim… Realitatea asta despre care vorbesc cunoaște două aspecte: existența autentică a universului și configurația acestuia, apoi ceea ce eu numesc „umanitatea” omului, adică modul meu propriu de a spune că omul este unic. Oamenii au anumite calități ce trebuie explicate.”
Următoarele patru argumente, pe care vreau să le aduc în discuție au la bază aceste două fapte reale: faptul că universul există și faptul că omul este unic.
Scopul meu nu este să conving prin aceste argumente. Așa cum Țuțea spunea „dacă nu e revelat, Adevărul nu e!” Scopul meu este să dărâm bariere care stau în calea revelației.
Primul argument pe care vreau să îl aduc în discuție este argumentul Cosmologic. În forma lui ce mai simplă el sună așa:
Premisa 1: Orice are un început are o cauză.
Premisa 2: Universul are un început.
Concluzia: Universul are o Cauză.
Concluzia este adevărată dacă premisa unu și premisa doi sunt adevărate.
Premisa unu, orice are un început are o cauză, este Legea Cauzalității, principiul fundamental al științei. Fără această lege a cauzalității știința este imposibilă. Cu toate acestea, Craig ne dă câteva argumente în plus::
- Ceva nu poate să apară din nimic.
- Dacă ceva poate să ia ființă din nimic, atunci devine inexplicabil de ce nu orice sau totul ia ființă din nimic.
- Experiența comună și evidențele științifice confirmă adevărul acestei premise.
Premisa a doua, Universul are un început, a fost demonstrată de știința modernă.
- Legea a doua a termodinamicii susține că energia totală a universului se consumă.
- Astronomii au observat că universul se extinde de la un singur punct.
- Arno Penzias și Robert Wilson au descoperit în 1965 radiații cosmice de fond care provin de la Big-Bang și care demonstrează că universul s-a extins pornind de la un singur punct. http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_tests_cmb.html
- Proiectul COBE a descoperit în 1992 variații ușoare ale radiaților cosmice de fond care au determinat expansiunea universului în forma actuală. Aceste variații au fost numite „amprente ale creației” http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_fluct.html
- Teoria relativității generale a lui Einstein susține un început absolut pentru timp, spațiu și materie.
- Craig mai oferă două argumente de natură filosofică care susțin că Universul are un început:
- Un număr infinit de lucruri finite nu poate exista.
- Nu poți trece printr-un număr infinit de elemente finite.
Al doilea argument este argumentul teleologic. Forma de bază a acestui argument este:
Premisa 1: Orice design complex implică un designer.
Premisa 2: Universul și viața are un design complex.
Concluzia: De aceea, universul trebuie să aibă un Designer.
Pentru a susține premisa unu, orice design complex implică un designer, Geisler face diferența între modele simple și modele complexe care implică un designer. Modelele simple ca fulgii de zăpadă, cristalele de cuarț, sau Marele Canion nu implică un designer. Modelele complexe ca ceasuri, Muntele Rushmore, Universul sau ființele umane, implică un designer inteligent.
A doua premisă, Universul și viața are un design complex, poate fi demonstrată dacă privim cele două aspecte ale realității: universul și viața. Constantele antropice precum nivelul de oxigen, transparența atmosferei, nivelul dioxidului de carbon, gravitația, etc…demonstrează că Universul este complex și reglat fin astfel încât să suporte viața cel puțin pe planeta Pământ.
Mesajele complexe descoperite în ADN, în 1953 de către Francis Crick și James Watson, demonstrează că orice fel de viață este un design complex. Lenox spune că principala problemă a evoluționiștilor este „să producă o structură lingvistică formată din ordonarea complexă a amino acizilor care formează o proteină.” Originea vieții rămâne un miracol inexplicabil chiar și pentru naturaliști.
Al treilea argument pe care vreau sa îl aduc in discuție este argumentul moral. Geisler formulează argumentul moral într-o forma simplă astfel:
Premisa 1: Fiecare lege are un legiuitor.
Premise 2: Există o lege morală.
Concluzia: De aceea, există un Legiuitor al legii morale.
Există un standard absolut al binelui și răului scris în inima oricărei ființe umane. Ființele umane nu determină ceea ce este bine și rău. Noi descoperim ce este bine și rău. Lewis spune că: “În momentul în care spui că un set de idei morale poate fi mai bun decât altul, tu de fapt măsori ambele după un standard, spunând că unul se conformează mai bine standardului decât celălalt.” Nu există o bază pentru bine și rău pentru cei ce nu cred într-o lege morală obiectiva. Legea morală trebui să aibă o sursă mai mare decât noi înșine deoarece este prescrisă în inimile noastre.
Ultimul argument pe care vreau să îl menționez este argumentul ontologic. Formulat simplu argumentul ontologic afirmă că Dumnezeu este ființa cea mai mare care poate fi concepută. Acest argument este adevărat prin definiție, deoarece dacă ceva mai mare decât Dumnezeu ar putea fi conceput, atunci acesta ar fi Dumnezeu.
Pentru a demonstra acest argument, Anslem (1033-1109) folosește o analogie cu o pictură. Ce este mai mare: ideea artistului sau pictura în sine? Cu siguranță, pictura. În mod similar, dacă Dumnezeu există în minte, atunci ceva mai mare poate fi conceput: Dumnezeu existând în realitate.
În concluzie, Schaeffer sugerează că “ dovezile științifice, filosofice și religioase urmează aceleași reguli.…După ce întrebarea e definită, fiecare dovadă constă în doi pași.
- Teoria trebuie să nu se contrazică și trebuie să dea un răspuns fenomenului din întrebare.
- Noi, trebuie să fim în stare să trăim consistent cu teoria noastră.”
Din cele patru argumente bazate pe logică, știință și filosofie putem vedea că Dumnezeu trebuie să existe prin El însuși, în afara timpului, a spațiului și a materiei să fie inimaginabil de puternic, inteligent, să fie o persoană care ia decizii și să fie drept. Acest Dumnezeu este cel descris în Biblie. Biblia nu contrazice logica, știința și filosofia.
Putem noi trăi consistent într-o relație cu Dumnezeu descris de Biblie? Potter spune că Dumnezeu din Biblie, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este sursa ideii noastre despre perfecțiune, împlinirea idealurilor noastre în viață. În El vedem:
- Unitate și diversitate: “Dumnezeu este perfect unit ca Dumnezeu Unic, și totuși, este în perfectă diversitate în cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.”
- Libertate și formă: „Cele trei persoane Dumnezeu îi dau Acestuia forme particulare…. Când fiecare dintre aceste trei persoane este credincioasă formei Sale, este de asemenea liberă să fie Dumnezeu. Libertatea est condiționată total de formă. Libertatea totală este moarte.
- “Dinamism înseamnă că lucrurile nu sunt statice. Acestea se schimbă în relație unele cu altele … Dumnezeu este dinamic și creația Lui este dinamică.”
- Relații: Dumnezeu “este personal, este un lucru complet independent de creație, un lucru care izvorăște din faptul că sunt trei persoane în relație unele cu altele.”
- “ Ierarhia nu implică inegalitate de valoare sau de semnificație. În Dumnezeu, Tatăl poruncește, iar Fiul se supune, iar cei doi sunt în aceeași măsură Dumnezeu.”
- Nevoile noastre de a fi văzuți, auziți, doriți și a face o diferență își au originea în Dumnezeu. “Fiecare din aceste trei persoane din Dumnezeu împlinește nevoile celorlalte persoane și face acest lucru golindu-se de Sine pentru ceilalți..”
- Centrați pe alții: “ Suferim pentru că am stricat lucrurile și am devenit egoiști și morți. Salvarea este Dumnezeu care a venit în creație și care s-a dat pe Sine pentru ca oamenii să primească puterea de a fi re-creați, ca oameni vii, centrați spre alții.”
Nu numai că noi putem trăi consistent în relație cu Dumnezeu descris în Biblie ca și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar numai în relație cu El noi putem deveni din nou ființe umane perfecte, așa cum am fost creați la început, după chipul Lui.
Bibliografie:
- Lewis, C.S., Mere Christianity. Harper Collins Publisher: London, 2002.
- Potter, Ellis, 3 theories of everything. Destinee Media: Milton Keynes UK, 2012.
- Geisler, L. Norman and Frank Turek, I Don’t Have Enough Faith to Be an ATHEIST. Crossway: Wheaton, Illions, 2004.
- Lennox, C. John, God’s Undertaker. Lion: Hudson, 2009
- Craig, William Lane, Reasonable Faith. Crossway: Wheaton, Illions, 2008.
- Geisler, L. Norman and Ronald M. Brooks, When Skeptics Ask. Baker Books: Michigan 2013.
- Schaefer, Francis A., A Christian View of Philosophy and Culture, Volume One, A Christian View of Philosophy and Culture. Crossway: Wheaton, Illions, 1982.
- Craig, William Lane, On Guard. David C. Cook: Colorado Springs, 2010.