Prietenilor mei agnostici și atei

cobeDe multe ori am auzit de la voi întrebarea: Dacă Dumnezeu există, atunci de ce se ascunde? Realitatea este că Dumnezeu se ascunde. Sunt multe lucruri ascunse în Universul acesta și NASA cheltuie anual 18 miliarde dolari pentru a descoperi o mică parte din ele.

În Biblia pe care o citesc, Dumnezeu se prezintă pe Sine ca un Dumnezeu nevăzut: „Fața Mea nu se poate vedea.” Cu toate acestea, oferă o cale prin care putem să îl vedem: „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Ideea pe care vreau să o susțin mai departe este că sunt suficiente dovezi, care arată clar existența lui Dumnezeu oricărui om dispus să se uite atent la ele. Voi apela la știință, filosofie și logică.

Știu că mulți v-au cerut să credeți pur și simplu. Să faceți un salt al credinței. Să faceți un bypass raționamentelor care vă împiedică. Schaeffer spune: „Nu cred că este necesar un salt al credinței; există motive întemeiate și suficiente care să indice adevărul creștinismului…Dumnezeu ne închide în realitate. Nu putem scăpa de realitatea a ceea ce este, indiferent de ce credem sau gândim… Realitatea asta despre care vorbesc cunoaște două aspecte: existența autentică a universului și configurația acestuia, apoi ceea ce eu numesc „umanitatea” omului, adică modul meu propriu de a spune că omul este unic. Oamenii au anumite calități ce trebuie explicate.”

Următoarele patru argumente, pe care vreau să le aduc în discuție au la bază aceste două fapte reale: faptul că universul există și faptul că omul este unic.

Scopul meu nu este să conving prin aceste argumente. Așa cum Țuțea spunea „dacă nu e revelat, Adevărul nu e!” Scopul meu este să dărâm bariere care stau în calea revelației.

Primul argument pe care vreau să îl aduc în discuție este argumentul Cosmologic. În forma lui ce mai simplă el sună așa:

Premisa 1: Orice are un început are o cauză.
Premisa 2: Universul are un început.
Concluzia: Universul are o Cauză.

Concluzia este adevărată dacă premisa unu și premisa doi sunt adevărate.

Premisa unu, orice are un început are o cauză, este Legea Cauzalității, principiul fundamental al științei. Fără această lege a cauzalității știința este imposibilă. Cu toate acestea, Craig ne dă câteva argumente în plus::

  1. Ceva nu poate să apară din nimic.
  2. Dacă ceva poate să ia ființă din nimic, atunci devine inexplicabil de ce nu orice sau totul ia ființă din nimic.
  3. Experiența comună și evidențele științifice confirmă adevărul acestei premise.

Premisa a doua, Universul are un început, a fost demonstrată de știința modernă.

  1. Legea a doua a termodinamicii susține că energia totală a universului se consumă.
  2. Astronomii au observat că universul se extinde de la un singur punct.
  3. Arno Penzias și Robert Wilson au descoperit în 1965 radiații cosmice de fond care provin de la Big-Bang și care demonstrează că universul s-a extins pornind de la un singur punct. http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_tests_cmb.html
  4. Proiectul COBE a descoperit în 1992 variații ușoare ale radiaților cosmice de fond care au determinat expansiunea universului în forma actuală. Aceste variații au fost numite „amprente ale creației” http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_fluct.html
  5. Teoria relativității generale a lui Einstein susține un început absolut pentru timp, spațiu și materie.
  6. Craig mai oferă două argumente de natură filosofică care susțin că Universul are un început:
    1. Un număr infinit de lucruri finite nu poate exista.
    2. Nu poți trece printr-un număr infinit de elemente finite.

Al doilea argument este argumentul teleologic. Forma de bază a acestui argument este:

Premisa 1: Orice design complex implică un designer.
Premisa 2: Universul și viața are un design complex.
Concluzia: De aceea, universul trebuie să aibă un Designer.

Pentru a susține premisa unu, orice design complex implică un designer, Geisler face diferența între modele simple și modele complexe care implică un designer. Modelele simple ca fulgii de zăpadă, cristalele de cuarț, sau Marele Canion nu implică un designer. Modelele complexe ca ceasuri, Muntele Rushmore, Universul sau ființele umane, implică un designer inteligent.

A doua premisă, Universul și viața are un design complex, poate fi demonstrată dacă privim cele două aspecte ale realității: universul și viața. Constantele antropice precum nivelul de oxigen, transparența atmosferei, nivelul dioxidului de carbon, gravitația, etc…demonstrează că Universul este complex și reglat fin astfel încât să suporte viața cel puțin pe planeta Pământ.

Mesajele complexe descoperite în ADN, în 1953 de către Francis Crick și James Watson, demonstrează că orice fel de viață este un design complex. Lenox spune că principala problemă a evoluționiștilor este „să producă o structură lingvistică formată din ordonarea complexă a amino acizilor care formează o proteină.” Originea vieții rămâne un miracol inexplicabil chiar și pentru naturaliști.

Al treilea argument pe care vreau sa îl aduc in discuție este argumentul moral. Geisler formulează argumentul moral într-o forma simplă astfel:

Premisa 1: Fiecare lege are un legiuitor.
Premise 2: Există o lege morală.
Concluzia: De aceea, există un Legiuitor al legii morale.

Există un standard absolut al binelui și răului scris în inima oricărei ființe umane. Ființele umane nu determină ceea ce este bine și rău. Noi descoperim ce este bine și rău. Lewis spune că: “În momentul în care spui că un set de idei morale poate fi mai bun decât altul, tu de fapt măsori ambele după un standard, spunând că unul se conformează mai bine standardului decât celălalt.” Nu există o bază pentru bine și rău pentru cei ce nu cred într-o lege morală obiectiva. Legea morală trebui să aibă o sursă mai mare decât noi înșine deoarece este prescrisă în inimile noastre.

Ultimul argument pe care vreau să îl menționez este argumentul ontologic. Formulat simplu argumentul ontologic afirmă că Dumnezeu este ființa cea mai mare care poate fi concepută. Acest argument este adevărat prin definiție, deoarece dacă ceva mai mare decât Dumnezeu ar putea fi conceput, atunci acesta ar fi Dumnezeu.

Pentru a demonstra acest argument, Anslem (1033-1109) folosește o analogie cu o pictură. Ce este mai mare: ideea artistului sau pictura în sine? Cu siguranță, pictura. În mod similar, dacă Dumnezeu există în minte, atunci ceva mai mare poate fi conceput: Dumnezeu existând în realitate.

În concluzie, Schaeffer sugerează că “ dovezile științifice, filosofice și religioase urmează aceleași reguli.…După ce întrebarea e definită, fiecare dovadă constă în doi pași.

  1. Teoria trebuie să nu se contrazică și trebuie să dea un răspuns fenomenului din întrebare.
  2. Noi, trebuie să fim în stare să trăim consistent cu teoria noastră.”

Din cele patru argumente bazate pe logică, știință și filosofie putem vedea că Dumnezeu trebuie să existe prin El însuși, în afara timpului, a spațiului și a materiei să fie inimaginabil de puternic, inteligent, să fie o persoană care ia decizii și să fie drept. Acest Dumnezeu este cel descris în Biblie. Biblia nu contrazice logica, știința și filosofia.

Putem noi trăi consistent într-o relație cu Dumnezeu descris de Biblie? Potter spune că Dumnezeu din Biblie, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este sursa ideii noastre despre perfecțiune, împlinirea idealurilor noastre în viață. În El vedem:

  1. Unitate și diversitate: “Dumnezeu este perfect unit ca Dumnezeu Unic, și totuși, este în perfectă diversitate în cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.”
  2. Libertate și formă: „Cele trei persoane Dumnezeu îi dau Acestuia forme particulare…. Când fiecare dintre aceste trei persoane este credincioasă formei Sale, este de asemenea liberă să fie Dumnezeu. Libertatea est condiționată total de formă. Libertatea totală este moarte.
  3. Dinamism înseamnă că lucrurile nu sunt statice. Acestea se schimbă în relație unele cu altele … Dumnezeu este dinamic și creația Lui este dinamică.”
  4. Relații: Dumnezeu “este personal, este un lucru complet independent de creație, un lucru care izvorăște din faptul că sunt trei persoane în relație unele cu altele.”
  5. Ierarhia nu implică inegalitate de valoare sau de semnificație. În Dumnezeu, Tatăl poruncește, iar Fiul se supune, iar cei doi sunt în aceeași măsură Dumnezeu.”
  6. Nevoile noastre de a fi văzuți, auziți, doriți și a face o diferență își au originea în Dumnezeu. “Fiecare din aceste trei persoane din Dumnezeu împlinește nevoile celorlalte persoane și face acest lucru golindu-se de Sine pentru ceilalți..”
  7. Centrați pe alții: “ Suferim pentru că am stricat lucrurile și am devenit egoiști și morți. Salvarea este Dumnezeu care a venit în creație și care s-a dat pe Sine pentru ca oamenii să primească puterea de a fi re-creați, ca oameni vii, centrați spre alții.”

Nu numai că noi putem trăi consistent în relație cu Dumnezeu descris în Biblie ca și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar numai în relație cu El noi putem deveni din nou ființe umane perfecte, așa cum am fost creați la început, după chipul Lui.

Bibliografie:

  1. Lewis, C.S., Mere Christianity. Harper Collins Publisher: London, 2002.
  2. Potter, Ellis, 3 theories of everything. Destinee Media: Milton Keynes UK, 2012.
  3. Geisler, L. Norman and Frank Turek, I Don’t Have Enough Faith to Be an ATHEIST. Crossway: Wheaton, Illions, 2004.
  4. Lennox, C. John, God’s Undertaker. Lion: Hudson, 2009
  5. Craig, William Lane, Reasonable Faith. Crossway: Wheaton, Illions, 2008.
  6. Geisler, L. Norman and Ronald M. Brooks, When Skeptics Ask. Baker Books: Michigan 2013.
  7. Schaefer, Francis A., A Christian View of Philosophy and Culture, Volume One, A Christian View of Philosophy and Culture. Crossway: Wheaton, Illions, 1982.
  8. Craig, William Lane, On Guard. David C. Cook: Colorado Springs, 2010.

 

Despre mărturisire

vinovatieTe-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care ai făcut-o, o vorbă pe care ai rostit-o sau un gând pe care l-ai avut? Te-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care nu ai făcut-o și trebuia să o faci sau o vorbă pe care nu ai rostit-o și trebuia să o rostești?

Dacă da, înseamnă că umbli în lumină, adevărul este în tine, conștiința ta este vie.

“Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8)

Dacă nu, te înșeli. Adevărul nu este în tine, nu umbli în lumină, conștiința ta a fost înăbușită. Adevărul a fost înăbușit de nelegiuirea ta, de păcatul tău.

Tendința noastră firească este să ascundem păcatul, greșeala noastră, să nu o scoatem la lumină, să o mușamalizăm sau să o justificăm comparându-ne cu alții.

Las că nu a fost așa de grav. Toată lumea face la fel. Vecinul meu a procedat la fel. Am fost constrâns de împrejurări.

Când ne comparăm cu standardul pe care Isus l-a fixat „Fiți perfecți după cum Tatăl vostru din ceruri este perfect” (Matei 5:48) este o singură rugăciune pe care o putem face, rugăciunea vameșului din templu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Consecințele tăcerii, ascunderii păcatelor noastre, mușamalizării lor, acoperirii lor, sunt devastatoare:

Neliniște interioară: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.” (Psalmul 32)

Atrofierea conștiinței: “Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Legalism, spirit critic, judecarea altora: începi să vezi foarte bine “paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău” (Matei 7:3)

„Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 1:28)

Numai creștinismul oferă o soluție viabilă la problema conștiinței și a vinovăției.

Mărturisirea este un proces dureros, implică schimbare, smerenie, dar aduce eliberare, pace și fericire.

Uneori mărturisirea este între noi și Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

Alteori mărturisirea implică să reparăm relații rupte. “Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23)

Alteori este un proces și necesită vindecare, avem nevoie de un prieten de încredere care să ne sprijine: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

În toate situațile „El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9) Singura condiție este mărturisirea. Acest lucru este posibil pentru că „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1)

Creier în flăcări!

Aș sta liniștit la birou să îmi văd de treabă, dar nu mai pot. brain_on_fireAm o neliniște, o tulburare, un simț profund al datoriei. Mă gândesc la copiii mei care mă vor întreba într-o zi: ai făcut tot ce se putea face?

Dacă da atunci de ce după două zeci și cinci de ani de la revoluție:

Școala toarnă cu găleata informație în noi și apoi ne dă diplomă de șomeri masteranzi?
Profesorii de la facultate ne trec examenele doar după ce facem chetă și le plătim?
Medicul de la spital se uită la noi doar după ce îi furișăm plicul cu bani în buzunarul halatului?
Străzile pe care mergem cu mașina sunt pline de gropi? Aici Anna, fetița mea de 3 ani, a identificat și o parte pozitivă: „Tati ne învață să sărim ca iepurașul!”
Aleșii noștri continuă să fure fără frică și DNA nu mai face față cu dosarele?

Și lista ar putea continua…

Îmi iubesc țara. Aici m-am născut. Am stat la coadă la salam, la pâine, la ulei. Am presărat flori pe covorul pe care a trecut Ceaușescu cu Elena. Eram îmbrăcat în pionier. Am purtat mândru uniforma de pionier deși m-au gradat în tura a doua. Tovarășa învățătoare nu i-a lăsat pe colegii mei să mă aleagă comandat de grupă că eram de altă religie. Comuniștii ne-au luat pământul și am lucrat la CAP. Jumate din recoltă era a noastră jumate le-o dădeam lor. Tata a mers în audiență la primar ca să ceară un frigider. Ni s-a stricat în plină vară. Nu pot uita bucuria ce ne-a cuprins pe toți când noul frigider Fram a fost instalat în hol. Ascultam Europa libera la radio! După revoluție ne-am cumpărat o mașină și frații mei mă așteptau să vin de la la școală ca să o împingem să pornească. Făceam o tură cu ea până în vârful dealului Dumitrei și acolo fierbea motorul. Așteptam să se răcească și apoi veneam înapoi.

În ce altă țară aș fi avut parte de astfel de experiențe?

Stau și mă întreb de ce acum sunt așa de neliniștit?

Pentru că după revoluție au furat bucată cu bucată întreprinderea unde lucra tata și mama și apoi i-au trimis în șomaj. Și asta a fost soarta multor întreprinderi din țara noastră.

Pentru că acum trei ani, după ce Violeta a născut a avut ceva complicații și doctorul de gardă nu a vrut să stea de vorbă cu mine decât după ce i-am furișat 300 de lei în buzunarul de la halat. M-am simțit mizerabil pentru că în 2003 mi-am promis mie, prietenilor și lui Dumnezeu că nu voi mai da șpagă.

Pentru că am asistat cum guvernul României a fost batjocorit de Dan Diaconescu și Gruia Stoica cu ocazia încercării de privatizare a două mari companii: Oltchim și CFR Marfa. Ba că au banii, ba că nu îi au, uite sacu cu bani, eu și poporu, uite garanția nu e garanția. Și în tot acest timp familiile angajaților de acolo așteptau să primească salariu ca să își cumpere de mâncare.

Pentru că deschid televizorul să ascult actualitățile și am impresia că în țara noastră singura instituție care mai funcționează este DNA.

Pentru că mase de oameni sunt păcăliți cu pomeni electorale: ba că le-a mărit pensia, ba că le-a redus impozitul, ba că le dă un pix, o găleată, un tricou, o sacoșă cu mâncare… și uite așa românia e colorată cu roșu și sărăcia crește.

Pentru că am votat cu PNL în 2009 și după primul tur s-au aliat cu PSD. Acum când votez mă întreb mereu: oare mă vor trăda?

Nu știu de ce, dar sunt neliniștit. Simt că îmi ia foc creierul. Aș vrea să fac ceva pentru țara mea. Ceva de care să fiu mândru peste ani când le voi povesti copiilor și nepoților mei. Mărturisesc că nu știu ce. Să ies în stradă? Să postez pe Facebook? Să scriu pe blog? Să mă fac activist? Să plec din țară? Să stau liniștit? Ce mă sfătuiți?

Văduva și uleiul

„O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.” (2 Împărați 4:1)

vaduva si uleiul

vaduva si uleiul

Acținea se petrece în secolul al VII lea înainte de Hristos. După moartea împăratului Solomon, fiul lui David, Regatul lui Israel a fost divizat. Poporul a „părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astartei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal.” Drept urmare Israelul este greu încercat de secetă, foamete, sărăcie, război iar robia Asiriana și Babiloniană bate la ușă. (2 Împărați 17:16)

În mijlocul acestei apostazii, Dumnezeu a păstart „şapte mii de bărbaţi, … ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Dintre ei erau și „fii prorocilor” comunități înființate de Ilie și Elisei în Betel, Ghilgal și Ierihon cu scopul de a învăța poporul Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.

Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni

Familia despre care vorbim astăzi făcea parte dintr-una din comunitățile înființate de Ilie și Elisei. Știm despre bărbat că era un om care „se temea de Domnul”, împlinea poruncile Lui, îi era credincios, avea respect față de autoritatea Domnului, dar cu toate acestea el și familia lui a avut parte de necazuri mari, la fel ca și ceilalți oameni care au părăsit pe Domnul.

• Bărbatul moare prematur
• Familia rămâne cu datorii care nu mai pot fi plătite
• Cei doi copii riscă să fie luați ca sclavi și forțați să muncească în schimbul datoriilor

Lucruri rele se întâmplă deopotrivă oamenilor buni și oamenilor răi.
Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La fel cum lucruri bune se întâmplă deopotrivă oamnilor buni și oamenilor răi. Isus a spus:„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:44)

Este cineva care a trecut sau trece printr-un necaz mai mare ca cel al văduvei despre care vorbim astăzi?

Vă invit să vă gândiți la un necaz prin care ați trecut recent sau treceți chiar acum. Dacă ești tânăr și nu ai avut sau nu ai parte de necazuri, gândește-te la necazul prin care a trecut sau trece cineva drag ție.

Dacă ar fi să facem o scară a necazurilor, și am pune sus de tot necazul văduvei din poveste și jos cel mai mic necaz (ți-a ieșit un coș pe față), unde ai poziționa necazul prin care ai trecut sau treci tu chiar acum? Acum știu că lucrul acesta ți-a stârnit amintiri, emoții, dureri.

Lucruri rele se întâmplă la nivel național și global

• În țară asistăm la lupte politice și corupție la nivel înalt.
• În Africa de VEST Ebola face ravagii.
• Rusia este în conflict cu NATO și Uniunea Europeană.
• Grupări teroriste din Irak, Siria,  Fâșia Gaza, amenință tot mai mult pacea globală.
• În lume sunt 27 de milionae de sclavi (copii, femei, barbati) exploatati prin muncă forțată sau sexual

Relativismul și materialismul câștigă teren în Europa și America. Dumnezeu este scos din ecuație.

Consecințele sunt vizibile:
– În țară nivelul de trai a scăzut, gradul de îndatorare a crescut și oameni care ar putea să contribuie la bunăstarea națiunii au plecat să muncească în afară.
– Mii de copii și adulți au murit din cauza virusului Ebolo în Africa de VEST și de curând acest virus a pătruns în America și Europa.
– Orașe întregi au rămas distruse și oameni fără adăpost în Ucraina după războiul civil împotriva grupărilor pro Ruse.
– Creștini și oameni simpli sunt persecutați și martirizați în Siria de către grupările teroriste.
– În  India, Pakistan, Bangladez și Nepal oameni ajung sclavi datorită datoriilor. Desi nu mai este este legal acest lucru astazi sunt milioane de sclavi datornici. Unii dintre ei platesc prin munca fortata datoriile stramosilor lor.

Isus a spus:
„Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ” (Matei 24:6-13)

Cum te raportezi la suferință?

Când vine vorba de răspuns la această întrebare, lumea este divizată.

Ateismul spune că suferința nu are nici un rost. Totul este pură întâmplare. Suferința este dovada că Dumnezeu nu există și că totul este la voia întâmplării. Dacă Dumnezeu ar exista și ar fi atot bun și atot puternic, precum pretind creștinii, atunci nu ar permite suferința.
Budismul afirmă că totul este suferință. Originea suferinței sunt  dorințele si poftele. Elibereare de durere constă în abolirea poftelor. Ea echivaleaza cu Nirvana.
Hinduismul afirmă că suferința este strâns legată de karma. Nu poți face foaret multe în legătură cu starea în care te afli, decât să speri că printr-un lung ciclu de reîncarnări vei ajunge mai bine.
Creștinismul vede suferința ca având un rol esențială în formarea noastră și mântuirea altora. Este modul în care Dumnezeu a ales să mântuiască lumea, venind în lume ca să sufere. În creștinism suferința poate coexista cu bucuria și pacea.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?
Poate ai luat câte puțin din fiecare, gândindu-te că:
– nu e drept să ți se întâmple ție, nu are nici un rost
– cerul este de plumb și lui Dumnezeu nu îi pasă de suferința ta
– dacă evitai împlinirea unei pofte sau dorințe, evitai suferința
– asta este soarta ta și nu poți face nimic în legătură cu ea

Rareori când trecem prin suferință putem privi lucrurile așa cum ne învață Apostolul:
„să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare”
sau cum ne învață Isus:
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12)

Dare ce legatură au toate aceste cu ziua recunoștinței?
Ce ne împiedică să îi fim recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu?
Ce ne face să trăim o viață de înfrângere, frustrare și nemulțumire?

Modul în care ne raportăm la suferință și la încercările vieții.

Cere ajutorul unui om înțelept!

De ce apeleaza văduva la Elisei?
Cu siguranță știa că Elisei nu avea banii de care ea avea nevoie să își plătească datoria.

Rămân alte variante:
Era un om influent și putea să intervină pentru ea la creditori sau la oameni bogați din comunitate care ar putea să o ajute.
Era proroc al lui Dumnezeu și se aștepta să facă o minune.
Așteaptă un sfat înțelept care să o ajute să iasă din această situație limită.

Nu știm care este motivația ei, dar alegerea de a cere sfatul unui om a lui Dumnezeu se dovedește a fi bună.

„Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

Să întrebi o văduvă cu doi copii și datorii peste măsură „ce ai acasă?” este un act de curaj, o schimbare de paradigmă.

Prin întrebarea pe care Elisei o pune “Spune-mi ce ai acasă?”, o ajută să își schimbe tiparul de gândire, concentrându-se asupra a ceea ce are în loc de ceea ce nu are. Pasul intermediar pe care femeia îl face este „roaba ta n-are acasă decât …un vas cu untdelemn.”

Tendința noastră naturală, tiparul de gândire adânc înrădăcinat în mintea naostră, este ca oridecâte ori trecem printr-o încercare sau ne lovim de un obstacol să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu avem.

Acum te invit să te gândești din nou la necazul sau încercarea prin care ai trecut sau treci chiar acum. Asupra a ce ți-ai concentrat atenția?

Dacă suferim de o boală ne concentrăm asupra sănătății pe care nu o avem.
Dacă nu avem bani pentru a cumpăra cele necesare sau pentru a plati datoriile, ne concentră atenția asupra banilor pe care nu îi avem.
Dacă nu avem resurse pentru realizarea unui proiect, ne concentrăm atenția asupra resurselor pe care nu le avem.

Nu am timp, nu am bani, nu am abilități, nu am… sunt expresii des întâlnite în vocabularul nostru de zi cu zi.

Ce produce acest tipar de gândire? Îngrijorare, frustrare, nemulțumire, înfrângere.

Isus spune „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

O lecție asemănătoare îi învață Isus pe ucenicii lui cu ocazia înmulțirii pâinilor și a peștilor (Matei 14) :
„Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”

Este o schimbare majoră în viață să te concentrezi asupra a ceea ce „ai” în loc de a te concentra asupra a ceea ce „nu ai”, de aceea e nevoie de un pas intermediar. Este un pas pe care l-a făcut și văduva și ucenicii: „roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”, „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”

Spre final vom face o aplicație, vom scrie pe un bilețel ce avem, un lucru pentru care suntem mulțumitori.  Dacă vă ajută, puteți folosi acest pas intermediar. Începeți cu ‘’n-am decât…”.

Este cineva care are acasă mai puțin decât avea văduva, mai puțin de un litru de ulei?

Ce poți să faci cu un litru de ulei?

Elisei a reușit să îndrepte atenția văduvei asupra a ceea ce are: vasul cu untdelemn, la fel cum Isus a reușit să îndrepte atenția ucenicilor asupra a ceea ce au: cinci pâini și doi pești.

Dare ce poți să faci cu un litru de ulei când datoriile tale sunt de sute de mii de lei?
Sau
Ce poți să faci cu cinci pâini și doi pești când trebuie să hrănești cinci mii de bărbați afară de femei și copii?

Matematic? NIMIC. Dacă nu adaugi și alte ingrediente!

Ce poți să faci cu un litru de ulei la bucătărie? Cauți o oală goală, o pui la foc, torni uleiul în ea, cureți 5 sau 6 cartofi și îi tai fâșii, îi verși în uleiul încins, îi lași 10-15 minute, îi scoți și îi pui pe o farfurie. Torni puțină sare și ai o mâncare deliciosă pentru toată familia.

Elisei o ajută pe văduvă să descopere alte resurse la care ar putea să apeleze, pe lângă litrul de ulei pentru a-și rezolva probelama, a-și plăti datoria și a-și salva copii de la robie.

– „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. ” – relația bună pe care o avea cu vecinii și reputația ei de femeie cinstită.
– „Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi” – intimitatea căminului ei, unde putea împreună cu copii ei să ceară lui Dumnezeu să intervină.
– „toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” – capacitatea de a munci, de a duce la îndeplinire ceea ce trebuie făcut.

Trebuie să ne amintim de asemnea că prin decizia ei de a-i cere ajutor lui Elisei a mai apelat din start la o resursă pe care o avea la dispoziție: sfatul unui om înțelept.

Sunt minunile posibile?

Și cea mai importantã resursã pe care văduva o avea la dispoziție a fost intervenția supranaturalã a lui Dumnezeu.

„Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.”

Lumea din nou se divide când e vorba de minuni:

Ateism – nu există Dumnezeu, Universul este un sistem închis, funcționează după legea cauzalității, minunile nu sunt posibile
Dualism – Dumnezeu a creat universul, i-au fixat legi, i-au dat energia initiala si l-a pornit, dar nu mai intervine.
Cesaționism – profetia, darul minunilor, darul vindecarii si cel al limbilor, au incetat de la data cand s-a terminat scrierea Noului Testament.
Teism – Dumnezeu a creat Universul și intervine într-un mod suparnatural ori de câte ori este cazul.

Dumnezeu intervine supranatural, atunci când acționăm cu credincioșie folosind la maxim toate resursele pe care ni le-a pus la dispoziție.

Isus a spus:
„Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Deși ne declarăm teiști, afirmăm că există Dumnezeu și minunile sunt posibile, trăim și acționăm deseori influențați de dualism: ca și cum Dumnezeu nu poate să intervină.

În 2003, m-am întors cu Violeta de la conferința Peniel, și am luat înaintea lui Dumnezeu, câteva decizii majore cu privire la afacerea noastră, una dintre ele era să Nu mai facem piraterie software. am început o noua afacere cu software. Aveam calculatoare second hand, și am instalat software gratuit, limitat la 30 de zile de utilizare. Nu aveam nici o idee cum vom rezolva problema. Ceea ce aveam era hotărârea noastră de a nu face piraterie software. După câteva zile la deschiderea Parcului de software din Galati, am întâlnit un angajat de la Microsoft și i-am spus porblema mea.  Mi-a recomandat să aplic pentru un program pe care Microsoft îl avea la acea vreme special pentru dezvoltatori de software, am aplicat și am rezolvat problema licențelor software.

Belșug de untdelemn

În cetatea aceea a fost belșug de untdelemn!

„Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.””

Undelemnul urma să curgă pentru binecuvântarea comunității în care locuia văduva. Toți vecinii au putut cumpăra ulei de calitate la un preț rezonabil. Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)

Văduva își plătește datoria către creditorii ei pentru că așa era drept. Isus a spus: „căutați mai întâi neprihănirea și celelate vi se vor da pe deasupra”

Văduva și copii ei continua să folosească înțelept, noua resursă pe care Dumnezeu i-a pus-o la dispoziție: banii care au rămas.

Resurse din belșug

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?

Cum ar arăta viața ta, problema ta, dacă ți-ai concentra atenția asupra resurselor pe care Dumnezeu ți le-a pus la dispoziție, în loc să te concentrezi asupra resurselor pe care nu le ai?

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)
Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10)
Voi sunteţi sarea pământului. … Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte…(Ioan 5:13)

Există resurse pe care Dumnezeu ni le pune la dispziție din belșug. Singura limitare este măsura în care suntem dispuși să le oferim. Când vasele s-au terminat, uleiul a încetat să mai curgă.

Roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22)

Darururile Duhului: Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1 Corinteni 12)

Minunile
„cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Comunitatea – biserica, grupa, clegii, prietenii, vecinii
Resurse materiale – mașină, casă, orice ai acasă și valorează mai mult decât un litru de ulei
Talente și abilități – cu care ai fost înzestrat la naștere sau le-ai dobândit prin experiență și învățare

Scrie pe o foaie de hâtie, o resursă pe care o ai la dispoziție, Dumnezeu ți-a dat-o și vrei să îi mulțumești pentru ea, și să o folosești la maxim spre folosul tău și a celor din comunitatea ta. Poți să începi cu „N-am decât…” Concetrează-ți atenția asupra resurselor pe care le ai, în loc să îți concentrezi atenția asupra resurselor pe care nu le ai.

The Poverty of Nations

Economist Barry Asmus and theologian Wayne Grundem work together to outline a clear path to national prosperity and long-term stability.the poverty of nations They focus on national laws, national economic policies, and national cultural values and habits and compose a list of seventy-nine  distinct factors within nations that will enable any poor nation to overcome poverty.

The standard measurement of whether a country is rich or poor is called “per capita income” It is  calculated by dividing the total market value of everything produced in a nation in a year by the number of people in the nation. If a country want to move from poverty to prosperity, it must increase the total amount of goods and services that it produces.

According to World Bank, GDP per capita in 2013 was: United States: 51.749 USD, Romania: 8.437 USD, Moldova: 2.229, Sierra Leone: 809 USD.

GDP

A Composite List of Factors That Will Enable a Nation to Overcome Poverty:

The Nation’s Economic System

  1. The nations has a free-market economy.freedom
  2. The nation has widespread private ownership of property.
  3. The nation has an easy and quick process for people to gain documented, legally binding ownership of property.
  4. The nation maintains a stable currency.
  5. The nation has relatively low tax rates.
  6. The nation is annually improving its score on an international index of economic freedom.

The Nation’s Government

  1. Every person in the nation is equally accountable to the laws (including wealthy and powerful people).
  2. The nation’s courts show no favoritism or bias, but enforce justice impartially.
  3. Bribery and corruption are rare in government offices, and they are quickly punished when discovered.
  4. The nation’s government has adequate power to maintain governmental stability and to prevent crime.
  5. There are adequate limits on the powers of the nation’s government so that personal freedoms are protected.
  6. The powers of the government are clearly separated between national, regional, and local levels, and between different branches at each level.
  7. The government is accountable to the people through regular, fair, open elections, and through freedom of the press and free access to information about government activities.
  8. The government adequately protects citizens against crime.
  9. The government adequately protects citizens against epidemics of disease.
  10. The nation’s legal system adequately protects people and businesses against violations of contracts.
  11. The nation’s legal system adequately protects people and businesses against violations of patents and copyrights.
  12. The government effectively protects the nation against foreign invasion.
  13. The government avoids useless wars of conquest against other nations.
  14. The nation’s laws protect the country against destruction of its environment.
  15. The nation requires universal education of children up to a level where people are able to earn a living and con-tribute positively to society.
  16. The nation’s laws protect and give some economic incentives to stable family structures.
  17. The nation’s laws protect freedom of religion for all religious groups and give some benefits to religions generally.

The Nation’s Freedoms

  1. Everyone in the nation has freedom to own property.
  2. Everyone in the nation has freedom to buy and sell goods and services, so that there are no protected monopolies.
  3. Everyone in the nation has freedom to travel and trans-port goods anywhere within the nation.
  4. Everyone in the nation has freedom to relocate any-where within the nation.
  5. Everyone in the nation has freedom to trade with other countries without dealing with restrictive quotas or tariffs.
  6. Everyone in the nation has freedom to start and register a business quickly and inexpensively.
  7. Everyone in the nation has freedom from expensive and burdensome government regulations.
  8. Everyone in the nation has freedom from demands for bribes.
  9. Everyone in the nation has freedom to work in whatever job he or she chooses.
  10. Every worker in the nation has freedom to be rewarded for his or her work at a level that motivates good job performance.
  11. Every employer has freedom to hire and fire employees based on job performance and changing business cycles.
  12. Every employer in the nation has freedom to hire and promote employees based on merit, regardless of family connections or personal relationships.
  13. Everyone in the nation has freedom to use the earth’s resources wisely, and particularly to utilize any type of energy resource.
  14. Everyone in the nation has freedom to change and adopt newer, more effective means of work and production.
  15. Everyone in the nation has freedom to access useful knowledge, inventions, and technological developments.
  16. Everyone in the nation has freedom to be educated.
  17. Every woman in the nation has the same educational, economic, and political freedoms as men.
  18. Everyone in the nation, from every national, religious, racial, and ethnic origin, has the same educational, economic, and political freedoms as those from other back-grounds.
  19. Everyone in the nation has freedom to move upward in social and economic status.
  20. Everyone in the nation has freedom to become wealthy by legal means.
  21. Everyone in the nation has freedom to practice any religion.

Nation’s Values

  1. The society in general believes that there is a God who will hold all people accountable for their actions.
  2. The society in general believes that God approves of several character traits related to work and productivity.
  3. The society in general values truthfulness.
  4. The society in general respects private ownership of property.
  5. The society in general gives honor to several other moral values.
  6. The society in general believes that there are both good and evil in every human heart.
  7. The society in general believes that individuals are responsible for their actions.
  8. The society in general highly values individual freedom.
  9. The society in general opposes discrimination against people on the basis of race, gender, or religion.
  10. The society in general honors marriage between one man and one woman.
  11. The society in general values permanency of marriage and has a low divorce rate.
  12. The society in general believes that human beings are more important than all other creatures on the earth.
  13. The society in general believes that the earth is here for the use and benefit of human beings.
  14. The society in general believes that economic development is a good thing and shows the excellence of the earth.
  15. The society in general believes that the earth’s resources will never be exhausted.
  16. The society in general believes that the earth is orderly and subject to rational investigation.
  17. The society in general believes that the earth is a place of opportunity.
  18. The society in general believes that time is linear and therefore there is hope for improvement in the lives of human beings and nations.
  19. The society in general believes that time is a valuable resource and should be used wisely.
  20. The society in general manifests a widespread desire to improve on life, to do better, to innovate, and to become more productive.
  21. The society in general is open to change, and people therefore work to solve problems and make things better.
  22. The society in general gives honor to productive work.
  23. The society in general gives honor to economically productive people, companies, inventions, and careers.
  24. The society’s business owners and workers in general view their companies primarily as means of providing customers with things of value, for which they will then be paid according to that value.
  25. The society in general places a high value on savings in contrast to spending.
  26. The society in general believes that mutual gains come from voluntary exchanges, and therefore a business deal is “good” if it brings benefits to both buyer and seller.
  27. The society in general values knowledge from any source and makes it widely available.
  28. The society in general values a highly trained work-force.
  29. The society in general assumes that there must be a rational basis for knowledge and recognized channels for spreading and testing knowledge.
  30. The society in general demonstrates a humble willing-ness to learn from other people, other nations, and members of other religions.
  31. The society in general believes that the purpose of government is to serve the nation and bring benefit to the people as a whole.
  32. The society in general believes that government should punish evil and promote good.
  33. The society in general values patriotism and reinforces a shared sense of national identity and purpose.
  34. The society in general counts family, friends, and joy in life as more important than material wealth.
  35. The society in general counts spiritual well-being and a relationship with God as more important than material wealth.

Intrarea triumfală în Ierusalim

1-donkeyDe ce este Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim un eveniment atât de important?

Toți evangheliștii au scris despre acest eveniment. A fost profețit cu sute de ani în urmă. Întreaga cetate a fost pusă în mișcare și fiecare zicea „Cine este Acesta?”. O mare mulțime de oameni își așternea hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum și strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana, în Cerurile prea Înalte!”.

Cu ce poate fi comparat acest eveniment?

Poate fi comparat cu izbăvirea poporului Israel din Egipt când, peste 600.000 de oameni au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor? (Exod 14)
Poate fi comparat cu ziua în care David aduce chivotul Domnului la Ierusalim jucând din răsputeri înaintea Domnului și înaintea a peste 30.000 de căpetenii ale lui Israel prezente la acest eveniment? (2 Samuel 6)
Poate fi comparat cu ziua în care Solomon a terminat de construit Templul, chivotul legământului Domnului a fost adus în locul Prea Sfânt și Slava Domnului a umplut Casa? (1 Împărați 8)
Poate fi comparat cu alegerea noului Papa Francis din anul 2013 când fumul alb a ieșit pe coșul Capelei Sixtine din Vatican?
Poate fi comparat cu Jocurile olimpice de la Soci din 2014 când flacăra olimpică a intrat în arenă?

Poate fi comparat, dacă ne gândim la numărul de oameni care au fost prezenți la aceste evenimente, dar nu poate fi comparat cu nici un alt eveniment dacă ne gândim la semnificația și impactul acestui eveniment unic: Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim.

Profetul Zaharia vorbește despre importanța și semnificația acestui eveniment astfel:

Strigă de bucurie popor al Ierusalimului!
Împăratul tău vine la tine!

  • Neprihănit
  • Biruitor, aduce salvarea
  • Smerit, călare pe un măgar
  • Va vesti pacea
  • Va domni până la marginile pământului

Imaginați-vă acum că Obama, președintele Statelor Unite

  • Ar intra în Washington smerit, călare pe un măgar, nu zburând cu Air Force One
  • Ar anunța salvarea tuturor Americanilor care sunt săraci, bolnavi, în închisoare sau bătrâni aproape de moarte
  • Ar anunța pacea cu Rusia, Coreea de Nord și cu toate națiunile pământului pentru totdeauna
  • Ar extinde granițele țării până la marginile pământului

Cum ar fi primit un astfel de președinte? Probabil că la fel! Dar nu este posibil! Lumea nu a cunoscut un așa Conducător!

Majoritatea Împăraților pământului:

  • sunt Nedrepți
  • sunt Asupritori, se impun prin forță
  • sunt Mândri
  • declară război popoarelor inamice
  • sunt limitați de granițele țării pe care o conduc

Lumea nu a cunoscut un așa Împărat ca cel care intrat triumfal în Ierusalim în acea zi.

De aceea mulțimea striga: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”

De aceea mulțimea își așternea hainele pe drum în fața Lui, iar alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum.

În mijlocul acestei mari sărbători, în timp ce mulțimea îl aclama, Isus plânge pentru cetate! (Luca 19)

„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să îți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!”

Și într-adevăr mulțimea nu a cunoscut! Agenda lor era diferită de agenda lui Isus! Și Isus și mulțimile voiau salvarea oamenilor și pacea globală. Dar modul în care voiau să ajungă acolo era diferit.

Mulțimea voia răscoală, răzbunare, folosirea forței, a armatelor de îngeri, îndepărtarea imediată a robiei romane și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu peste toate națiunile!

Isus a ales să sufere, să-și iubească vrășmașii, să-i ierte și să moară pe cruce pentru asta!

Acest lucru îl face să fie dușmanul mulțimilor! După cinci zile mulțimea își schimbă atitudinea față de Isus și strigă: „Răstignește-l!”

Din perspectiva majorității celor prezenți la eveniment, Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim a fost un eșec!

  • După cinci zile Isus este crucificat
  • Romanii continuă să stăpânească peste poporul Israel și în anii 70 Ierusalimul a fost distrus complet

Unde este acest Împărat victorios? Unde este salvarea pe care el a adus-o? Unde este pacea pe care El a proclamat-o? Unde este Împărăția Lui extinsă până la marginile pământului? Planul lui Dumnezeu a eșuat?

Poate te întrebi acest lucru astăzi când lupți cu răul încă prezent în lume: sărăcie, boală, respingere, moarte.

Vestea bună, astăzi, este că Isus a Intrat Triumfal în Ierusalim și a instaurat Împărăția Lui pe pământ ca și în cer!

De multe ori în istorie Dumnezeu a vizitat poporul său și Gloria Sa a fost vizibilă!

  • La muntele Sinai, când poporul auzea tunetele și vedea flăcările muntelui, care fumega.
  • În pustie, într-un stâlp de foc noaptea și un nor ziua.
  • În Ierusalim, când Solomon a terminat Templul și slava Domnului a umplut Casa.

Dar în acea zi El a intrat triumfal în Ierusalim și a ales să rămână cu poporul Său pentru totdeauna. Să extindă granițele Împărăției Lui începând din Ierusalim și până la marginile pământului.

Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel smerit, călare pe un măgar?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel crucificat și înviat a treia zi?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos înălțat la cer la dreapta Tatălui?
Poți tu să vezi pe Duhul Sfânt ducând mai departe lucrarea pe care Cristos a început-o pe pământ astăzi?
Poți tu să vezi Împărăția Lui care se extinde până la marginile pământului?

Dacă da, te invit să te Închini Lui, să cânți și să te bucuri strigând:
„Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”

Viața ca un întreg

viata ca un intreg‘Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.’ (Coloseni 3:23,24)

Iată câteva întrebări la care vă invit să medităm:

Ce este mai spiritual?

Să speli vase sau să te rogi?
Să predici evanghelia sau să construiești o casă?
Să fii pastor sau parlamentar?
Să predai lecții biblice la școala duminicală sau să predai bilogie într-o școală publică?
Să fii mamă și să ai grijă de copii tăi acasă sau să fii misionară în Africa?

În contrast cu Viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos despre care vorbește apostolul, vreau să aduc în atenția dumneavoastră un alt tipar de gândire adânc înrădăcinat în mințile multora dintre noi: Realitatea divizată.

Conform acestui tipar de gândire noi separăm realitatea în care trăim între sacru și secular, spiritual și material și acordăm importanță lucrurilor ‘spirituale’, ‘sacre’ în detrimentul celor ‘materiale’, ‘seculare’.

Personal am avut acest tipar de gândire adânc înrădăcinat în mintea mea. Am trăit în această realitate divizată mulți ani. Munceam ca să îmi câștig existența, și slujeam pe Dumnezeu, în diverse activități din Biserică în week-end.

Dar haideți să vedem un scurt istoric al acestui tipar de gândire pe care l-am numit Realitate divizată.

În primul rând să ne gândim la gnosticism. Gnosticismul pătrunde în creștinismul timpuriu, încă din vremea apostolilor. Gnosticismul susține realitatea divizată, dualismul absolut. Lumea, cosmosul, trupul, materia sunt considerate creații demonice, accidentale. Sufletul este de origine divină și este captiv, în trup, în această lume materială. Adevărata religie, spun ei, constă în a scăpa din această închisoare ridicată de forțele diabolice și a contribui la distrugerea ei.

Apostolul Pavel, ne previne cu privire la această erezie în 1Timotei 4:1-5

‚Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri, pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.’

În al doilea rând să privim la Biserica primară care s-a dezvoltat ca un trup, prin implicarea tuturor credincioșilor, ca mădulare, în funcție de darurile pe care le-au primit. Ei se adunau în case obișnuite, în jurul mesei. Nu era nici o separare, nici o ierarhizare formală. Cine voia să fie mai mare între ei, trebuia să fie robul tuturor.

În secolul al IV-lea, în vremea Împăratului Constantin, creștinismul devine religie de stat impusă prin lege.

Împăratul Constantin construiește prima biserică, in stil “bazilică”. Structura interioară a fost modelată după sala tronului din palatul imperial. In partea din față avea o absida in forma de semicerc, unde se afla clerul, in centrul absidei era un tron unde stătea episcopul înconjurat de sfătuitori si în fata absidei se afla o încăpere mare, deschisă, unde supușii episcopului (membrii bisericii) veneau să asculte.

Schimbarea focarului bisericii de la viața degajată din case la atmosfera rigidă din basilică a schimbat rapid întregul concept de biserică.

Clădirile se împart în două: Biserici care sunt considerate Casa Domnului, locașuri sfinte și case obișnuite.

Ocupațiile oamenilor se împart în două: clerici care aveau ocupații Sfinte în Biserică (episcopi, diaconi) și laici care aveau ocupații seculare în afara bisericii (muncitori, negustori, politicieni)

În al treilea rând știm că în vechime oamenii acceptau în unanimitate că Dumnezeu este cel ce face să plouă, să fulgere, să tune, să apară curcubeul.

O dată cu descoperirile științifice din epoca modernă, oamenii au încetat să mai creadă acest lucru. Oamenii de știință au prezentat date, despre presiunea aerului, umiditate, curenți de aer și au descoperit că aceste fenomene fac să plouă. Nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a explica asta, au spus ei. Dar, cunoașterea procesului chimic și meteorologic nu contrazice faptul că Dumnezeu face să plouă. El este cel care a proiectat, a creat și susține toate aceste procese naturale.

Mulți dintre noi am capitulat în fața acestei noi viziuni despre lume și viață. L-am așezat pe Dumnezeu în lumea lui, undeva sus în cer, departe de pământ și de viața de zi cu zi. Credința a devenit o chestiune privată, care nu are nimic de a face cu viața publică.

Consecințele acestui tipar de gândire pe care l-am numit ‘realitate divizată’ sunt devastatoare:

  • Viața nu mai este văzută ca un întreg ci este divizată între spiritual și material, sacru și secular.
  • Domnia lui Cristos este diminuată. Este recunoscută numai peste lucrurile spirituale.
  • Activitățile de zi cu zi pe care le întreprindem și le numim seculare, nu au un scop și o semnificație.
  • Am încetat să mai fim sare și lumină, să avem un impact semnificativ în societatea în care trăim.
  • Trăim într-o dualitate chinuitoare care poate ușor să ducă la ipocrizie.

Luther în secolul XVI a inițiat reforma și a reașezat bazele Biblice ale credinței creștine.

El a predicat și a scris despre autoritatea Bibliei (‘sola scriptura’), mântuirea prin har (‘sola grația’) dar și despre preoția tuturor credincioșilor (‘vocație’).

Vocație în latină înseamnă chemare, și în mod special se referă la chemarea lui Dumnezeu pentru om. Acesta este sensul pe care Luther l-a atribuit termenului.

Noi folosim deseori acest termen pentru a ne referi strict la chemarea lui Dumnezeu de a sluji în Biserică. Dar chemarea lui Dumnezeu este mai largă de atât, este să privim viața ca un întreg și să îl slujim prin tot ceea ce facem.

Care este scopul chemării?

Ceea ce facem nu are nimic de a face cu mântuirea noastră.

Efeseni 2:8-9: ‘Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. ‘

Dar apostolul continuă și spune că scopul nostru în viață este să facem faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.

‘Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.’

Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:10). Chemarea Lui este să răspundem cu dragoste la dragostea Lui. Porunca cea mai mare, care cuprinde toate poruncile este: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”…„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”( Marcu 30:31:)

În economia lui Dumnezeu fiecare persoană trebuie să își iubească aproapele și să îl slujească folosindu-și darurile primite. Acesta este scopul chemării noastre.

Rezultatul este un vast interschimb, o unitate de oameni diferiți, cu daruri diferite, grupați într-o ordine socială a cărei substanță și energie este dragostea.

În lumea seculară acest interschimb se numește economie și are drept scop acumularea de bogății.

În Împărăția lui Dumnezeu acest interschimb se numește slujire și are drept scop dăruirea ‘este mai ferice să dai decât să primești’.

Dragostea lui Dumnezeu este resursa inepuizabilă care a fost turnată în iniile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat, pentru a o oferi altora.

Vocația nu are de a face cu ceea ce facem noi, ci cu ceea ce Dumnezeu face prin noi, conștienți sau inconștienți de acest lucru.

Vocația nu este o chestiune de alegere personală. Noi nu alegem care să fie vocația noastră ci pur și simplu suntem chemați și putem răspunde sau nu chemării. Întrebarea corectă nu este ce vreau eu să fac ci ce vrea Dumnezeu să fac acum și aici.

Chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare este să ne iubim și să ne slujim aproapele în contextul în care ne-a așezat.

Cristos se identifică pe sine cu aproapele nostru, în mod special cu cel în nevoi.

Matei 25:34-40

‚Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” … ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Dar cine este aproapele meu pe care Dumnezeu mă cheamă să îl iubesc și să îl slujesc?

Chemarea lui Dumnezeu în Familie

Prima noastră chemare este să fim copii într-o familie. Nu alegem familia în care ne naștem. Chemare noastră atâta timp cât părinții ne sunt în viață este să îi cinstim. Exod 20:12 ‘Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’

O altă chemare este aceea de a fi părinți: Dumnezeu putea să populeze lumea creând fiecare om din țărână, dar a ales-o să o facă prin noi: Geneza 1:28 ‘Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l.’

Să fii soț sau soție este o chemare de la Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu pentru soție este să vadă în soțul ei pe Cristos și să se supună lui așa cum Biserica se supune lui Cristos. Chemarea lui Dumnezeu pentru soț este să-și iubească soția ‘cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea’ (Efeseni 5:25)

Aproapele meu în familie este tata, mama, copilul, soțul, soția, nepotul, bunicul, fratele, sora. Chemarea lui Dumnezeu este să îi iubesc și să îi slujesc. Și aceasta este o chemare sfântă.

Chemarea lui Dumnezeu la Muncă

Când rostim rugăciunea Domnească îi cerem lui Dumnezeu pâinea noastră cea de toate zilele. Și el ne-o dă. Dar nu o face să cadă din cer. El ne-o dă prin fermieri care cultivă grâul, prin firme de transport care îl transportă la fabrică, prin morarul care macină făina, prin brutarul de la colț care o frământă și o coace în cuptor și prin vânzătoarea de la magazin care o vinde. Când ne rugăm să ne vindece, El o face, dar de cele mai multe ori o face folosindu-se de producătorii de medicamente, farmaciști, doctori, asistente. Dumnezeu ne dă case unde să locuim, dar o face prin arhitecți, proiectanți, constructori, agenți imobiliari sau proprietari de locuințe care închiriază.

Chemarea lui Dumnezeu la muncă este foarte clară în Biblie. În Genesa Dumnezeu își termină lucrarea de creare a lumii și îi cere lui Adam să lucreze gradina Edenului. Lucrarea noastră este o imitație a lucrării lui Dumnezeu. Lucrând noi adăugăm valoare lumii create de El. Munca noastră nu are valoare doar pentru că la locul de muncă evanghelizăm pe colegii noștri. Ea are valoare intrinsecă. Este o ocazie să ne iubim și să ne slujim aproapele adăugând valoare lumii create de Dumnezeu.

Textul din Coloseni 3:22-24 cu care am început se referă la este chemarea lui Dumnezeu la muncă:

‘Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.’…’Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer’.

Cine este aproapele meu la locul de muncă? Colegul, șeful, angajatul, partenerul de afaceri, furnizorul sau clientul. Dacă scopul muncii mele este să îmi iubesc și să îmi slujesc aproapele, atunci chemarea lui Dumnezeu pentru mine este să îmi iubesc și să îmi slujesc clienții, partenerii de afaceri, furnizorii, colegii, șefii, angajații, subalternii.

Trebuie să recunosc că acest lucru pe mine mă întinde la maxim. Eu am deschis o societate comercială pentru profit așa cum mulți dintre dumneavoastră v-ați angajat pentru a avea un salariu, a vă câștiga existența. Am încheiat contracte cu parteneri, angajați, furnizori, clienți pentru profit. Am crezut tot timpul că scopul muncii mele este profitul iar relația cu colegii, clienții și furnizorii trebuie să fie una contractuală – câștig-câștig. Dacă scopul muncii este să-mi iubesc și să-mi slujesc clienții, colegii și partenerii atunci trebuie să regândesc întreaga afacere.

Chemarea lui Dumnezeu de a fi Cetățean

Creștinismul nu este o religie culturală. Iudaismul, Islamul și Hinduismul sunt religii culturale. Pentru a adopta una din aceste religii trebuie să adopți o cultură, un anumit stil de îmbrăcăminte, mâncare și obiceiuri sociale. Creștinismul este pentru orice cultură. Cristos ne trimite să facem ucenici din toate neamurile.

Chemarea lui Dumnezeu pentru noi este să fim cetățeni ai Împărăției Lui și să rămânem în continuare cetățeni ai țării în care locuim.

În Romani 13 citim ‘Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu…Daţi tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.’

Și aceasta este o chemare sfântă. Să ne iubim și să ne slujim țara. Acest lucru poate să însemne implicare în politică, apărare, justiție, activism social sau chiar organizarea de proteste când autoritățile nu mai slujesc pentru binele cetățenilor, pentru că ei trebuie să fie slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru.

Chemarea lui Dumnezeu în Biserică

Cea mai utilizată metaforă pentru a descrie Biserica este trupul și mădularele lui diferite care lucrează în unitate.

Citim în Efeseni 4:11-12 ‘Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.’

Și aceasta este o chemare sfântă: să fii pastor, învățător și evanghelist și să iubești și să slujești aproapele din biserica ta locală urmărind maturizarea lui și implicarea lui în slujire.

Păcatul împotriva vocației

Nu toți lucrează în acord cu chemarea pe care Dumnezeu le-a făcut-o. Dumnezeu nu cheamă oameni să facă lucruri care sunt împotriva caracterului Său. Traficanții de droguri, cei care distrug eco sitemul, cei care lucrează în industria pornografiei, cei care fac trafic de ființe umane lucrează în afara chemării pe care Dumnezeu le-a făcut-o.

Purtarea crucii în vocație

Chemarea lui Cristos este să ne luăm crucea și să îl urmăm. Promisiunea lui este că în lume vom avea necazuri, dar să îndrăznim, El a biruit lumea.

‘In timp ce e posibil să ne pierdem slujba sau sănătatea, sau să ne pensionăm de la muncă, nu ne vom opri niciodată din a răspunde chemării noastre – până când vom auzi acea Chemare finală, care este moartea, și care ne va conduce pe fiecare din noi la punctul maxim și finalitatea tuturor chemărilor. Pentru că în acea zi, pentru prima dată, nu va trebui să ascultăm doar un cuvânt, vom vedea pe Cel ce ne-a chemat față în față, și vom fi în casa Tatălui nostru pentru totdeauna.’ (OS Guinness)

Reforma lui Luther a avut un puternic impact în Europa secolului XVI. Biserica protestantă s-a bucurat de o mare influență în artă, literatură, muzică, educație, justiție și politică. Această influență s-a datorat în mare parte doctrinei despre vocație. Oamenii și-au luat în serios slujbele lor, au privit viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos iubindu-și și slujindu-și aproapele.

O schimbare de mentalitate în zilele noastre

  • ar reașeza Biserica la locul ei în societate să fie o cetate așezată pe un munte
  • ar reda fiecărui creștin capacitatea de a fi sare și lumină
  • ne-ar ajuta să găsim scop și semnificație în toate activitățile pe care le întreprindem și să nu mai trăim în această dualitate chinuitoare
  • ar duce la recunoașterea domniei lui Cristos peste întreaga viață!

Viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos înseamnă să iubești și să slujești pe aproapele tău.

Să ‘dărâmi orice barieră falsă între sacru și secular’ explorând la maxim orice oportunitate de a-ți sluji aproapele

  • În familie,
  • la locul de muncă
  • în orașul sau țara ta
  • În biserica locală în care Dumnezeu te-a așezat

Să accepți domnia lui Cristos peste întreaga ta viață și să faci orice activitate ca un act de închinare pentru El.

Să adaugi valoare lumii create de El, răspunzând chemării Sale aici și acum.

Vremea potrivită

Există un început și un sfârșit pentru toate lucrurile

imagesAm început ziua când ne-am trezit din somn și o vom încheia deseară când vom adormi. Astăzi este prima zi din săptămână și sâmbătă va fi ultima. Miercuri am sărbătorit Anul Nou și pe 31 Decembrie la ora 24 acest an se va sfârși. Școala are un început și un sfârșit. Cariera are un început și un sfârșit. Viața biologică are un început și un sfârșit. Începem în pântecele mamei noastre și sfârșim la mormânt. Universul are un început (La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul Geneza 1:1) și va avea un sfârșit (Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Apocalipsa 21:1)

În contrast cu toate acestea, unic și fără asemănare, este Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. El a creat timpul. El nu are început și sfârșit. El se prezintă pe sine ca fiind “Alfa și Omega, Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Începutul și Sfârșitul.” (Apocalipsa 23:13). El a oferit și oamenilor această viață fără de sfârșit.

Există un interval între început și sfârșit

Intervalul dintre începutul și sfârșitul universului este istoria omenirii, intervalul mare.  Acest interval este așezat între Geneza, prima carte a scripturii și Apocalipsa, cartea ei ultimă. În Apocalipsa lui Ioan, acest interval este simbolizat de prima literă a alfabetului grecesc Alfa și ultima literă, Omega. În pildele lui Isus, acest interval simbolizat prin intervalul dintre însămânțare și recoltă. Pe fundalul cosmic al acestui interval mare, se desfășoară destinul nostru individual, intervalul mic.

Intervalul dintre începutul și sfârșitul vieții noastre biologice este asemănat în cartea Psalmilor cu iarba sau floarea de pe câmp (Omul! Zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște. Psalmul 103:15), suflare sau umbra care trece (Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece Psalmul 144:4) iar în cartea Iov, cu suveica țesătorului (Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului Iov 7:6)

În comparație cu istoria omenirii, viața noastră devine extrem de trecătoare, aproape imperceptibilă. „Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.” (Psalmul 39:4)

Ce faci în intervalul scurt dintre început și sfârșit?

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” Psalmul 90:12

În intervalul acesta scurt, Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, a făcut un plan, a pregătit o vreme, un ceas potrivit pentru fiecare lucru care trebuie să se întâmple în viața noastră. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

Există o vreme potrivită

Eclesiastul 3 este un imn al vremii potrivite, al răspunsului cuvenit la provocarea clipei. „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei.… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Cum putem deosebi vremea potrivită, planul lui Dumnezeu pentru viața noastră?

Conștientizăm, ne reașezăm viața, destinul individual, intervalul mic în cadrul din care a fost ruptă, în intervalul mare, planul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

„Cine trăiește prezentul doar ca prezent, fără dimensiunea seminală a timpului mare, fără o referința constantă la timpul Împărăției, încetează să mai fie o prezență, adică își lasă prezentul nelocuit” (Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus)

Acest lucru este posibil dacă dezvoltăm o relație cu Creatorul și trăim într-o permanentă stare de veghe.

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.” (Psalmul 1)

„Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

În Coloseni capitolul 4, apostolul Pavel ne cere să răscumpărăm vremea. O traducere mai apropiată de original spune să valorificăm la maxim orice oportunitate de slujire.

Începutul anului este vremea potrivită pentru a ne analiza și a ne reașeza viața în acord cu planul pe care Dumnezeu la întocmit pentru noi.

De ce a murit Isus?

Importanța evenimentului
Miguel_Angel_Crucifixion_La_Redonda_Logrono_SpainMoartea lui Isus este un eveniment istoric unic, fără precedent sau termeni de comparație, de maximă importanță pentru întreaga omenire și întreaga creație.

Importanta acestui eveniment istoric este confirmata de prezența lui de-a lungul timpului în toate domeniile vieții:

Pictori celebri au zugrăvit în culori vii ceea ce evangheliștii au relatat în cuvinte:

  • Raphael, Coborârea de pe cruce, 1507
  • Michelangelo, Crucificarea lui Cristos, 1540
  • Mateo Cerezo, Iată Omul, 1650

Regizori si actori celebri au redat prin film ceea ce evangheliștii au relatat:

  • Franco Zeffirelli , Jesus of Nazareth , 1977
  • Mel Gibson, Patimile lui Cristos, 2004

Poeți, scriitori, filosofi celebri au scris despre moartea lui Isus:

  • Tudor Argheizii in Psalmul 13 scrie: Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce…

Cultural, importanța evenimentului este simbolizată de:

  • semnul crucii
  • cruce purtata la gat
  • cruci ridicate pe înălțimi

Ca orice eveniment important moartea lui Isus pe cruce este și foarte contestată.

De-a lungul timpului s-au ridicat mulți care au contestat relatărilor evangheliștilor cu privire la moartea lui Isus:

Teoria musulmană a substituirii
Coranul (Surah 4:157) pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vremurilor.

Teoria leșinului
A fost propusa pentru prima data de Henrich Paulus, teolog german din secolul 18, care în cărțile sale a încercat să ofere explicații naturale pentru miracolele relatate în Evnaghelii. Teoria susține că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat din cauza epuizării. Mormântul răcoros în care a fost pus, l-a făcut să își revină.

Teologic
Apostolul Pavel în 1 Corinteni 2:2 afirmă ‘Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.’
Cina Domnului și sărbătoarea paștelui ne amintesc de moartea lui Isus.
1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
Profeții vechiului testament au prezis și au așteptat acest eveniment: Psalmul 22, Isaia 53

De ce a murit Isus?
Întrebarea pe care o ridicăm poate să aibă două sensuri:
De ce a murit Isus?
Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?
De ce a murit Isus?
Ce semnificație are acest eveniment?

Pentru a răspunde vom analiza șirul evenimentelor așa cu este prezentat de către unul din martorii oculari, Evanghelistul Matei, introducând unde este cazul și completările aduse de ceilalți evangheliști: Marcu, Luca, Ioan, profeții din vechiului testament: Isaia 53, cărți din noul testament care răspund la această întrebare: Romani, Evrei, Apocalipsa

Evenimentele din noaptea premergătoare răstignirii au fost:

Rugăciunea din grădina Ghetsimani unde a ajuns într-un chin ca de moarte și sudoarea i se prefăcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ. (Luca 22:44)

Unul din ucenicii lui, Iuda Iscarioteanul, îl vinde preoților celor mai de seamă pentru trei zeci de arginți. El conduce în grădina Ghetsimani gloata cu săbii și ciomege trimisă de preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului. (Matei 26:47)

Toți ucenici l-au părăsit și au fugit (26:56). Isus a prevăzut acest lucru și i-a avertizat pe ucenici. (26: 31). Acest lucru a fost profețit (Zaharia 13:7)

Isus este arestat în Ghetsimani de către Iuda și gloata care îl însoțea (Matei 26:47). Acest lucru a fost profețit (Plângerile lui Ieremia 4:20)

Isus este adus legat la casa lui Ana, socrul marelui preot Caiafa. Aici este interogat cu privire la Învățătura Lui și ucenicii Lui. El nu răspunde, estre lovit peste față de unul dintre aprozi, apoi este trimis legat la marele preot Caiafa (Ioan 18:13-24)

Ana îl trimite la marele preot Caiafa. Aici este acuzat de blasfemie. Isus confirmă și întărește acuzația marelui Preot, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Este scuipat în față, bătut cu pumnii și pălmuit (26:57-68)

Petru se leapădă de Isus de trei ori, cu jurăminte și înjurături. (26:69-75)

Spre dimineață, Isus este predat Templului pentru a fi judecat de Sobor, este acuzat din nou că este Fiul lui Dumnezeu iar El recunoaște acuzația. (Luca 22:66)

Isus este trimis la Pilat pentru a se obține acordul romanilor în ce privește uciderea Sa. Este acuzat că ațâță norodul la răscoală, că interzice norodului să plătească bir, și că se face pe Sine Împărat. Asupra celei din urmă acuzații Isus răspunde afirmativ. Pilat nu găsește nici o vină în E l, dar aude că este din Galileea și îl trimite la Irod Antipa.(Luca 23)

Irod se bucură să îl vadă, sperând că va face o minune, îi pune multe întrebări dar Isus nu răspunde. Împreună cu ostașii își bat joc de El, îl îmbracă într-o haină strălucitoare și îl trimit înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Pilat încearcă să elibereze pe Isus, dar mulțimile insistă  să fie răstignit. În cele din urmă, Pilat satisface cererea privind moartea lui Isus. Este bătut cu nuiele de către soldați, dezbrăcat de haina  Lui, pe cap i se pune o cunună de spini și este batjocorit. Apoi Pilat îl trimite la Golgota să fie crucificat. (Matei 27:11-31)

Romanii foloseau pentru biciuire un mâner lung si la capătul acestui mâner lung erau câteva fâșii de piele, care aveau în capăt o bucată ascuțita de piatra sau os. Prizonierul era dezbrăcat și lovit cu brutalitate. Bucățile ascuțite de os sau piatră smulgeau bucăți de piele și carne din spinarea celui lovit. Evreii nu aveau voie sa lovească un prizonier mai mult de 40 de ori. La romani nu exista limită, prizonierul era lovit până era aproape mort.

Drumul spre Golgota (32-33)

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

Simon din Cirene
Evanghelistul Marcu (15:21) ne relatează că Simon din Cirene (un oras din nordul africii, Libia de astazi) era tatăl lui Alexandru si Ruf și trecea pe acolo întâmplător, se intorcea de la munca câmpului. El a fost silit să ducă crucea pentru că Isus a ajuns la epuizare si nu mai putea. Evangheliștii nu ne spun explicit acest lucru dar putem trage aceasta concluzie dacă urmărim șirul evenimentelor care au precedat drumul lui Isus spre Golgota.

Golgota
Din evanghelii cunoatem că Golgota, care se mai numea și „Locul căpăţânii” era afara din cetate (Matei 27:32), aproape de o gradină în care era un mormânt (Ioan 19:41). Cel mai probabil In 1883 Generalul Charles Grodon a gasit mormântul din gradină, langa un povarniș pietros la nord de poarta Damascului. Povarnisul prezinta cateva gropi care arata ca fața unui craniu.

Vinul amestecat cu fiere (smirna în Evanghelia dupa Marcu) avea rolul de a ameliora durerile fizice ale prizonierului. Isus îl refuză.

Răstignirea (34-36)
După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
Răstignirea
O dată ajunși la Golgota are loc răstignirea. Evanghelitul Ioan relatează că mâinile lui au fost pironite în cuie. (Ioan 20:25). Piroanele erau bătute prin încheietura mâinii, ca să susțină greutatea corpului. Psalmul 22, un psalm mesianic în care David profețește despre patimile lui Isus, spune că i-au fost străpunse mâinile și picioarele.

Împărțirea hainelor
Psalmul 22 este un psalm mseianic. El începe cu cuvintele pe care Cristos le-a pronunțat pe cruce ‘Dumnezueul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?’ și continuă în versetul 16 ‘mi-au străpuns mâinile și picioarele’ iar în versetul 18 cu cuvintele ‘își impart hainele mele între ei și pentru cămașa mea trag la sorț’.

David a rostit aceste cuvinet în momentele lui de disperare. El a simtit ca Dumnezeu l-a abandonat. Cuvintele lui, inspirate de Duhul Sfânt, zugrăvesc ceea ce avea sa se intample peste 1000 de ani cu Isus, atârnat pe curce.

Paza
Soldații aveau sarcina să ducă la îndeplinire ordinul de execuție dat de Pilat. Trebuiau să se asigure că prizonierul va muri pe cruce, așa că după răstignire asigură paza crucii până când prizonierul avea să moară. Istoria ne spune că în astfel de excuții publice romanii aveau patru torționari (călăi). Ordinul de excuție trebuia semnat, după ce se asigurau că prizonierii au decedat, de către fiecare dintre soldați.

Vina (37)

Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împãratul iudeilor.”

Pilat scrie acest adevăr despre Isus în trei limbi: Latinește, Evreiește și Grecește, pentru ca toți cei ce treceau pe acolo să vadă că evreii și-au răstignit Împăratul.

Citim în capitolul anterior că Pilat l-a găsit nevinovat pe Isus si în mod simbolic si-a spalat miinile spunand: ‘Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastră’. El a fost avertizat sa nu condamne pe Isus si de nevasta lui, care a suferit în vis din pricina lui Isus.

In Ioan capitolul 19 citim de asemnea:

Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică….Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”…Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

Insultele (38-44)

Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui.

Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

Execuția era publică și insultele se aduceau în mod public. In timpul sărbătorilor pascale o mulțime de evrei si neamuri veneau la Ierusalim.

Isus a fost batjocorit și insultat de către toate categoriile sociale din acea vreme:

  • Soldatii romani
  • Preoții si mai marii norodului
  • Trecatorii care au fost vindecati de Isus, hraniti și invatati
  • Talharii, oamenii certati cu legea, interlopii din acea vreme

Evanghelistul Luca ne spune că unul din tâlhari îl recunoaște pe Isus ca fiind neprihanit, își recunoaște starea lui și fărădelegile săvârșite, si cere mila lui Isus. (Luca 23:43) Isus îi răspunde: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”


Întunericul de trei ore (45)

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Întunericul este deseori asociat în Biblie cu păcatul, despărțirea de Dumnezeu, moartea.
Isaia 9:1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz.
Matei 22:13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinților.
1 Ioan 2:11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Acest întuneric de trei ore pare a fi momentul când păcatele întregii omeniri (trecut, prezent și viitor) au fost transferate asupra lui Isus.

Isaia 53:
Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Evrei 9:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

1 Petru 2: 24:

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

Psalmul 32 David descrie durerea pe care un păcat i-a produs-o:

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Fiecare din noi simțim durere, vinovăție, mustrări de conștiința atunci când păcătuim. Dacă nu simțim aceasta durere când păcătuim, avem conștiința anihilată.

Înmulțiți această durere cu toate păcatele săvârșite pe parcursul vieții în trecut, prezent și viitor și apoi cu numărul oamenilor care au trăit pe planetă în trecut, prezent și viitor și veți putea avea o idee despre durerea, povara care apăsa asupra lui Isus în timpul acestor 3 ore de întuneric.

Aceasta era paharul pentru care Isus s-a rugat in gradina Getsimani (Luca 22):

„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

Despărțirea de Dumnezeu (46)

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
Durerea fizică a crucificării si durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre a fost agravată de faptul că Isus a indurat această durere singur. El a fost părăsit de toți ucenicii lui, dar de departe, mult mai grea decât despărțirea de cei mai apropiați dintre prietenii lui umani, Isus a fost privarea Lui de intimitatea cu Tatăl.

Când El a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” a știut că a fost tăiat de la părtășia cu Tatăl lui din Cer.

De ce? Pentru că El purta asupra Lui păcatele întregii omeniri iar in Habacuc 1:13 citim despre Dumnezeu: ‘Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!’

De ce a murit Hristos?

Am putea răspunde simplu pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim iertați. Este adevărat dar nu este suficient. Este o gândire Antropocentrica, centrata pe om.

Daca gândim în mod Teocentric, centrat pe Dumnezeu putem spune că:

Isus a murit pentru Dumnezeu Tatăl pentru ca ele este un Dumnezeu Drept, dar ii  același timp ne iubește cu o iubire veșnica si este pasionat de o relație cu noi.

Dilema era a lui Dumnezeu. El trebuia să împace iubirea Lui pentru noi cu dreptatea și mânia care se descopere din cer împotriva oricărei nelegiuiri. Inițiativa îi aparține. El este drept, el ne-a iubit, El a dat. Meritul îi aparține, noi primim fără plată, prin har. Soluția îi aparține

Romani 3:

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.


Despărțirea de trup (50)

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

Evanghelistul Ioan ne relatează:

Ioan 19:30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Când Isus și-a dat duhul lucrarea de răscumpărare s-a isprăvit.
Dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută.

Evenimentele care urmează ne confirmă acest lucru.

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe(51)

Și îndatã perdeaua dinãuntrul Templului s-a rupt în douã, de sus pânã jos,

Evrei 10 explică semnificația acestei minuni:

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.


Cutremurul (51)

pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Romani 8 pare să explice acestă minune:

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

De ce a murit Hristos?

Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

Trupuri ale sfinților au înviat (52-53)

mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Este victorie asupra morții, o prefigurare a învierii celor drepți, descrisă în

Ioan 5
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.


1 Corinteni 15
Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!


Soldații romani recunosc că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu (54)

Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el,  când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Evanghelistul relatează doar că acești soldați s-au înfricoșat și au afirmat că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Nu stim dacă ei au continuat acest proces prin pocăință. Tâlharul de pe cruce s-a pocăit, l-a recunoscut pe Isus ca fiind neprihanit, și-a recunoscut starea lui și fărădelegile săvârșite, si a cerut mila lui Isus. Isus l-a primit în Rai chiar în acea zi.

In evanghelia după Luca 23 citim

Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

Acesta este semn de pocăință.

Femeile priveau de departe (55-56)

Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

In Luca 23 citim

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Acest lucru face posibil să citim astăzi relatările unor martori oculari despre Moaretea lui Isus.

Pare că încă așteptau ca Isus să se pogoare de pe cruce și să își instaureze Împărăția la Ierusalim prin forță.

Evanghelistul Luca ne spune că abia după învierea Lui Isus mintea lor s-a deschis ca să înțeleagă Scripturile, și anume că Hristosul avea să instaureze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ ca în cer, nu prin forță ci prin suferință.

Luca 24

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

De ce a murit Isus?

Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?

1. Durerea fizică a crucificării.
2. Durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre
3. Durerea despărțirea de Tatăl.

El a murit in 3 ore după crucificare, nu in trei zile cum mureau de obicei prizonierii crucificați de romani

In Evanghelia dupa Marcu 15 citim

Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

De ce a murit Isus?

Ce semnificație are acest eveniment?

1. Isus a murit pentru Dumnezeu Tatal pentru ca el este un Dumenzeu Drept, dar ii  același timp ne iubeste cu o iubire veșnica si este pasionat de o relatie cu noi.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.

2. Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

3. Ca să câștige biruința asupra morții

Cum mă implică?

Evrei 2:2

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o?

Parte cu El în moarte și înviere

Romani 6

Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

 Parte cu El la restaurarea Creației

Coloseni 3
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Caracter
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

Relații
Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Familie
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

Muncă
Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Parte cu El la restaurarea creației lui prin suferință

Prețul a fost plătit, răscumpărarea a fost realizată dar restaurarea va fi completă doar când El va reveni.

Evrei 13
De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.

Romani 8
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Coloseni 1
Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

Un cântec nou

Cloughmore_Stone„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut,
şi s-au încrezut în Domnul.
Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.” Psalmul 40:1-5

Sunt câteva întrebări pe care Psalmul 40 le ridică și la care vă invit să medităm.

Care este “groapa pieirii și fundul mocirlei” în care te-ai aflat ultima dată sau în care te afli chiar acum?

Groapa pieirii și fundul mocirlei poate fii o stare deplorabilă, greu de suportat în care te-ai aflat sau te afli chiar acum, generate de:

Boli ale sufletului: dependența de alcool, dependența de pornografie, lăcomia de avere, egoismul, mândria și aroganța, stare de depresie.

Boli ale trupului: cancer, invaliditate

Încercări ale vieții: datorii insuportabile, lipsa hranei și a îmbrăcămintei, lipsa unui loc de muncă, faliment, pierderea cuiva drag

Starea poate fi o consecință a păcatului din viața ta sau poate fi o încercare prin care Dumnezeu a îngăduit sa treci.

În ce măsură te-ai încrezut în Dumnezeu?

Să cauți soluția la problema ta în Cuvântul Lui, în sfatul oamenilor înțelepți, în rugăciune și meditație.

Să ceri o minune de la Dumnezeu pentru că multe sunt minunile și planurile pe care El le are pentru tine.

Să aștepți cu răbdare soluția pe care El o are pentru tine.

Alternativa este să cauți soluția la cei mândri și mincinoși. Sa calci în picioare Cuvântul lui Dumnezeu și sfatul oamenilor înțelepți si să te lași ghidat de mersul lumii acesteia.

Exemplu concret: ai datorii insuportabile și nu ai un loc de muncă. Un om mândru și mincinos vine la tine si îți propune să te asociezi cu el la o afacere în care trebuie sa faci evaziune fiscală, sa muncești la negru și să dai mită. Accepți soluția imediat sau aștepți cu răbdare Soluția lui Dumnezeu pentru tine? Ai încredere că El va face o minune in viața ta?

Care este “stânca” pe care Dumnezeu ți-a așezat pașii?

Starea deplorabila, greu de suportat are ca efect instabilitatea și ineficiență.

Izbăvirea din groapa atrage după sine o stare de stabilitate (stanca) și eficiență (mers cu pașii întăriți)

Care este “cântarea nouă” pe care Dumnezeu ți-a dat-o?

Aceasta izbăvire atrage după sine bucuria, lauda pentru cel care ne-a izbăvit. Bucuria se exprimă printr-o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeu.

Lauda nu este numai cu buzele ci cu întreaga ființa: intelect, fizic, suflet.

De multe ori când Dumnezeu vrea sa ne treacă la un nou nivel al relației cu El și un nou nivel al slujirii, ne trece prin acest ciclu descris prin termenii

– „Groapa pieirii”, „fundul mocirlei” (O stare deplorabilă, greu de suportat)

– „M-a scos”, „mi-a pus picioarele pe stancă”, „mi-a întărit pașii”  (Minunea izbăvirii, a restaurării)

– „Mi-a pus în gură o cântarea nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru” (un alt nivel al relației cu Dumnezeu și al slujirii noastre)

Care sunt cei mulți care au văzut minunile și planurile lui Dumnezeu în viața ta și și-au pus încrederea în Dumnezeu?

Ciclul încercare – izbăvire – cântec nou are loc public, în văzul tuturor. Este o evidență clară o minune, intervenția lui Dumnezeu în mersul normal al lucrurilor.

Ei vor vedea cu ochii lor minunile și planurile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în viața noastră și se vor încrede în Dumnezeu.