Category Archives: Studii

Descoperă-ți vocația

Leave a Reply

dv-2-copieCauți un răspuns la întrebarea de ce ești aici pe pământ? Care este scopul vieții? Există un scop atât de mare pentru care merită să trăiești, în care merită să investești energia ta, pasiunea ta, talentele tale, abilitățile tale, educația ta și experiența ta pentru tot restul vieții?

Răspunsul nu este simplu, sunt cel puțin două premise opuse de la care poți porni căutarea ta. Din perspectiva naturalistă, omul este un produs al timpului și al șansei, scopul vieții nu îl descoperim ci ni-l facem fiecare. Din perspectiva teistă, există un Creator, Dumnezeu personal și infinit care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și ne cheamă să trăim într-o relație cu El, să descoperim planul măreț pe care el îl are pentru
viața noastră.

Cursul Descoperă-ți vocația pornește de la premisa că ai fost creat cu un design unic, ai o
amprentă unică și ai un ADN unic. Să-ți descoperi vocația înseamnă să răspunzi
chemării Creatorului tău. Primul pas este să te cunoști pe tine însuți:

Care sunt valorile tale?
Care este temperamentul ta?
Care sunt talentele tale?
Care sunt interesele tale?
Care este educația ta?
Care este experiența ta?

Al doilea pas este să realizezi că trăiești în timp și spațiu, să descoperi ce oportunități oferă piața. Oferta pieței este foarte dinamică și este strâns legată de locul și timpul în care trăiești. Poți să privești local, național sau global. Poți să gândești pentru 1 an, 5 ani, 10 ani
sau pentru întreaga viață.

Al treilea pas este să obții job-ul potrivit. Toată lumea caută de lucru, noi vrem să te ajutăm să cauți de lucru în mod creativ, toată lumea merge la interviuri, noi vrem să te ajutăm să te pregătești pentru interviu și să înveți din eșecuri.

Cursul de față nu îți va prezenta pași spre fericire și nu este nici o rețetă pentru succes în carieră. Nu cred că există așa ceva. Pur și simplu te va ajuta să te cunoști mai bine și să te pregătești cum se cuvine pentru a obține slujbă potrivită.

Înscrie-te gratuit: www.descoperativocatia.ro
(oferta valabilă dacă ești printre primii 100 studenți)

Văduva și uleiul

Leave a Reply

„O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.” (2 Împărați 4:1)

vaduva si uleiul

vaduva si uleiul

Acținea se petrece în secolul al VII lea înainte de Hristos. După moartea împăratului Solomon, fiul lui David, Regatul lui Israel a fost divizat. Poporul a „părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astartei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal.” Drept urmare Israelul este greu încercat de secetă, foamete, sărăcie, război iar robia Asiriana și Babiloniană bate la ușă. (2 Împărați 17:16)

În mijlocul acestei apostazii, Dumnezeu a păstart „şapte mii de bărbaţi, … ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Dintre ei erau și „fii prorocilor” comunități înființate de Ilie și Elisei în Betel, Ghilgal și Ierihon cu scopul de a învăța poporul Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.

Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni

Familia despre care vorbim astăzi făcea parte dintr-una din comunitățile înființate de Ilie și Elisei. Știm despre bărbat că era un om care „se temea de Domnul”, împlinea poruncile Lui, îi era credincios, avea respect față de autoritatea Domnului, dar cu toate acestea el și familia lui a avut parte de necazuri mari, la fel ca și ceilalți oameni care au părăsit pe Domnul.

• Bărbatul moare prematur
• Familia rămâne cu datorii care nu mai pot fi plătite
• Cei doi copii riscă să fie luați ca sclavi și forțați să muncească în schimbul datoriilor

Lucruri rele se întâmplă deopotrivă oamenilor buni și oamenilor răi.
Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La fel cum lucruri bune se întâmplă deopotrivă oamnilor buni și oamenilor răi. Isus a spus:„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:44)

Este cineva care a trecut sau trece printr-un necaz mai mare ca cel al văduvei despre care vorbim astăzi?

Vă invit să vă gândiți la un necaz prin care ați trecut recent sau treceți chiar acum. Dacă ești tânăr și nu ai avut sau nu ai parte de necazuri, gândește-te la necazul prin care a trecut sau trece cineva drag ție.

Dacă ar fi să facem o scară a necazurilor, și am pune sus de tot necazul văduvei din poveste și jos cel mai mic necaz (ți-a ieșit un coș pe față), unde ai poziționa necazul prin care ai trecut sau treci tu chiar acum? Acum știu că lucrul acesta ți-a stârnit amintiri, emoții, dureri.

Lucruri rele se întâmplă la nivel național și global

• În țară asistăm la lupte politice și corupție la nivel înalt.
• În Africa de VEST Ebola face ravagii.
• Rusia este în conflict cu NATO și Uniunea Europeană.
• Grupări teroriste din Irak, Siria,  Fâșia Gaza, amenință tot mai mult pacea globală.
• În lume sunt 27 de milionae de sclavi (copii, femei, barbati) exploatati prin muncă forțată sau sexual

Relativismul și materialismul câștigă teren în Europa și America. Dumnezeu este scos din ecuație.

Consecințele sunt vizibile:
– În țară nivelul de trai a scăzut, gradul de îndatorare a crescut și oameni care ar putea să contribuie la bunăstarea națiunii au plecat să muncească în afară.
– Mii de copii și adulți au murit din cauza virusului Ebolo în Africa de VEST și de curând acest virus a pătruns în America și Europa.
– Orașe întregi au rămas distruse și oameni fără adăpost în Ucraina după războiul civil împotriva grupărilor pro Ruse.
– Creștini și oameni simpli sunt persecutați și martirizați în Siria de către grupările teroriste.
– În  India, Pakistan, Bangladez și Nepal oameni ajung sclavi datorită datoriilor. Desi nu mai este este legal acest lucru astazi sunt milioane de sclavi datornici. Unii dintre ei platesc prin munca fortata datoriile stramosilor lor.

Isus a spus:
„Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ” (Matei 24:6-13)

Cum te raportezi la suferință?

Când vine vorba de răspuns la această întrebare, lumea este divizată.

Ateismul spune că suferința nu are nici un rost. Totul este pură întâmplare. Suferința este dovada că Dumnezeu nu există și că totul este la voia întâmplării. Dacă Dumnezeu ar exista și ar fi atot bun și atot puternic, precum pretind creștinii, atunci nu ar permite suferința.
Budismul afirmă că totul este suferință. Originea suferinței sunt  dorințele si poftele. Elibereare de durere constă în abolirea poftelor. Ea echivaleaza cu Nirvana.
Hinduismul afirmă că suferința este strâns legată de karma. Nu poți face foaret multe în legătură cu starea în care te afli, decât să speri că printr-un lung ciclu de reîncarnări vei ajunge mai bine.
Creștinismul vede suferința ca având un rol esențială în formarea noastră și mântuirea altora. Este modul în care Dumnezeu a ales să mântuiască lumea, venind în lume ca să sufere. În creștinism suferința poate coexista cu bucuria și pacea.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?
Poate ai luat câte puțin din fiecare, gândindu-te că:
– nu e drept să ți se întâmple ție, nu are nici un rost
– cerul este de plumb și lui Dumnezeu nu îi pasă de suferința ta
– dacă evitai împlinirea unei pofte sau dorințe, evitai suferința
– asta este soarta ta și nu poți face nimic în legătură cu ea

Rareori când trecem prin suferință putem privi lucrurile așa cum ne învață Apostolul:
„să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare”
sau cum ne învață Isus:
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12)

Dare ce legatură au toate aceste cu ziua recunoștinței?
Ce ne împiedică să îi fim recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu?
Ce ne face să trăim o viață de înfrângere, frustrare și nemulțumire?

Modul în care ne raportăm la suferință și la încercările vieții.

Cere ajutorul unui om înțelept!

De ce apeleaza văduva la Elisei?
Cu siguranță știa că Elisei nu avea banii de care ea avea nevoie să își plătească datoria.

Rămân alte variante:
Era un om influent și putea să intervină pentru ea la creditori sau la oameni bogați din comunitate care ar putea să o ajute.
Era proroc al lui Dumnezeu și se aștepta să facă o minune.
Așteaptă un sfat înțelept care să o ajute să iasă din această situație limită.

Nu știm care este motivația ei, dar alegerea de a cere sfatul unui om a lui Dumnezeu se dovedește a fi bună.

„Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

Să întrebi o văduvă cu doi copii și datorii peste măsură „ce ai acasă?” este un act de curaj, o schimbare de paradigmă.

Prin întrebarea pe care Elisei o pune “Spune-mi ce ai acasă?”, o ajută să își schimbe tiparul de gândire, concentrându-se asupra a ceea ce are în loc de ceea ce nu are. Pasul intermediar pe care femeia îl face este „roaba ta n-are acasă decât …un vas cu untdelemn.”

Tendința noastră naturală, tiparul de gândire adânc înrădăcinat în mintea naostră, este ca oridecâte ori trecem printr-o încercare sau ne lovim de un obstacol să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu avem.

Acum te invit să te gândești din nou la necazul sau încercarea prin care ai trecut sau treci chiar acum. Asupra a ce ți-ai concentrat atenția?

Dacă suferim de o boală ne concentrăm asupra sănătății pe care nu o avem.
Dacă nu avem bani pentru a cumpăra cele necesare sau pentru a plati datoriile, ne concentră atenția asupra banilor pe care nu îi avem.
Dacă nu avem resurse pentru realizarea unui proiect, ne concentrăm atenția asupra resurselor pe care nu le avem.

Nu am timp, nu am bani, nu am abilități, nu am… sunt expresii des întâlnite în vocabularul nostru de zi cu zi.

Ce produce acest tipar de gândire? Îngrijorare, frustrare, nemulțumire, înfrângere.

Isus spune „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

O lecție asemănătoare îi învață Isus pe ucenicii lui cu ocazia înmulțirii pâinilor și a peștilor (Matei 14) :
„Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”

Este o schimbare majoră în viață să te concentrezi asupra a ceea ce „ai” în loc de a te concentra asupra a ceea ce „nu ai”, de aceea e nevoie de un pas intermediar. Este un pas pe care l-a făcut și văduva și ucenicii: „roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”, „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”

Spre final vom face o aplicație, vom scrie pe un bilețel ce avem, un lucru pentru care suntem mulțumitori.  Dacă vă ajută, puteți folosi acest pas intermediar. Începeți cu ‘’n-am decât…”.

Este cineva care are acasă mai puțin decât avea văduva, mai puțin de un litru de ulei?

Ce poți să faci cu un litru de ulei?

Elisei a reușit să îndrepte atenția văduvei asupra a ceea ce are: vasul cu untdelemn, la fel cum Isus a reușit să îndrepte atenția ucenicilor asupra a ceea ce au: cinci pâini și doi pești.

Dare ce poți să faci cu un litru de ulei când datoriile tale sunt de sute de mii de lei?
Sau
Ce poți să faci cu cinci pâini și doi pești când trebuie să hrănești cinci mii de bărbați afară de femei și copii?

Matematic? NIMIC. Dacă nu adaugi și alte ingrediente!

Ce poți să faci cu un litru de ulei la bucătărie? Cauți o oală goală, o pui la foc, torni uleiul în ea, cureți 5 sau 6 cartofi și îi tai fâșii, îi verși în uleiul încins, îi lași 10-15 minute, îi scoți și îi pui pe o farfurie. Torni puțină sare și ai o mâncare deliciosă pentru toată familia.

Elisei o ajută pe văduvă să descopere alte resurse la care ar putea să apeleze, pe lângă litrul de ulei pentru a-și rezolva probelama, a-și plăti datoria și a-și salva copii de la robie.

– „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. ” – relația bună pe care o avea cu vecinii și reputația ei de femeie cinstită.
– „Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi” – intimitatea căminului ei, unde putea împreună cu copii ei să ceară lui Dumnezeu să intervină.
– „toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” – capacitatea de a munci, de a duce la îndeplinire ceea ce trebuie făcut.

Trebuie să ne amintim de asemnea că prin decizia ei de a-i cere ajutor lui Elisei a mai apelat din start la o resursă pe care o avea la dispoziție: sfatul unui om înțelept.

Sunt minunile posibile?

Și cea mai importantã resursã pe care văduva o avea la dispoziție a fost intervenția supranaturalã a lui Dumnezeu.

„Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.”

Lumea din nou se divide când e vorba de minuni:

Ateism – nu există Dumnezeu, Universul este un sistem închis, funcționează după legea cauzalității, minunile nu sunt posibile
Dualism – Dumnezeu a creat universul, i-au fixat legi, i-au dat energia initiala si l-a pornit, dar nu mai intervine.
Cesaționism – profetia, darul minunilor, darul vindecarii si cel al limbilor, au incetat de la data cand s-a terminat scrierea Noului Testament.
Teism – Dumnezeu a creat Universul și intervine într-un mod suparnatural ori de câte ori este cazul.

Dumnezeu intervine supranatural, atunci când acționăm cu credincioșie folosind la maxim toate resursele pe care ni le-a pus la dispoziție.

Isus a spus:
„Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Deși ne declarăm teiști, afirmăm că există Dumnezeu și minunile sunt posibile, trăim și acționăm deseori influențați de dualism: ca și cum Dumnezeu nu poate să intervină.

În 2003, m-am întors cu Violeta de la conferința Peniel, și am luat înaintea lui Dumnezeu, câteva decizii majore cu privire la afacerea noastră, una dintre ele era să Nu mai facem piraterie software. am început o noua afacere cu software. Aveam calculatoare second hand, și am instalat software gratuit, limitat la 30 de zile de utilizare. Nu aveam nici o idee cum vom rezolva problema. Ceea ce aveam era hotărârea noastră de a nu face piraterie software. După câteva zile la deschiderea Parcului de software din Galati, am întâlnit un angajat de la Microsoft și i-am spus porblema mea.  Mi-a recomandat să aplic pentru un program pe care Microsoft îl avea la acea vreme special pentru dezvoltatori de software, am aplicat și am rezolvat problema licențelor software.

Belșug de untdelemn

În cetatea aceea a fost belșug de untdelemn!

„Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.””

Undelemnul urma să curgă pentru binecuvântarea comunității în care locuia văduva. Toți vecinii au putut cumpăra ulei de calitate la un preț rezonabil. Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)

Văduva își plătește datoria către creditorii ei pentru că așa era drept. Isus a spus: „căutați mai întâi neprihănirea și celelate vi se vor da pe deasupra”

Văduva și copii ei continua să folosească înțelept, noua resursă pe care Dumnezeu i-a pus-o la dispoziție: banii care au rămas.

Resurse din belșug

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?

Cum ar arăta viața ta, problema ta, dacă ți-ai concentra atenția asupra resurselor pe care Dumnezeu ți le-a pus la dispoziție, în loc să te concentrezi asupra resurselor pe care nu le ai?

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)
Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10)
Voi sunteţi sarea pământului. … Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte…(Ioan 5:13)

Există resurse pe care Dumnezeu ni le pune la dispziție din belșug. Singura limitare este măsura în care suntem dispuși să le oferim. Când vasele s-au terminat, uleiul a încetat să mai curgă.

Roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22)

Darururile Duhului: Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1 Corinteni 12)

Minunile
„cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Comunitatea – biserica, grupa, clegii, prietenii, vecinii
Resurse materiale – mașină, casă, orice ai acasă și valorează mai mult decât un litru de ulei
Talente și abilități – cu care ai fost înzestrat la naștere sau le-ai dobândit prin experiență și învățare

Scrie pe o foaie de hâtie, o resursă pe care o ai la dispoziție, Dumnezeu ți-a dat-o și vrei să îi mulțumești pentru ea, și să o folosești la maxim spre folosul tău și a celor din comunitatea ta. Poți să începi cu „N-am decât…” Concetrează-ți atenția asupra resurselor pe care le ai, în loc să îți concentrezi atenția asupra resurselor pe care nu le ai.

Viața ca un întreg

Leave a Reply

viata ca un intreg‘Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.’ (Coloseni 3:23,24)

Iată câteva întrebări la care vă invit să medităm:

Ce este mai spiritual?

Să speli vase sau să te rogi?
Să predici evanghelia sau să construiești o casă?
Să fii pastor sau parlamentar?
Să predai lecții biblice la școala duminicală sau să predai bilogie într-o școală publică?
Să fii mamă și să ai grijă de copii tăi acasă sau să fii misionară în Africa?

În contrast cu Viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos despre care vorbește apostolul, vreau să aduc în atenția dumneavoastră un alt tipar de gândire adânc înrădăcinat în mințile multora dintre noi: Realitatea divizată.

Conform acestui tipar de gândire noi separăm realitatea în care trăim între sacru și secular, spiritual și material și acordăm importanță lucrurilor ‘spirituale’, ‘sacre’ în detrimentul celor ‘materiale’, ‘seculare’.

Personal am avut acest tipar de gândire adânc înrădăcinat în mintea mea. Am trăit în această realitate divizată mulți ani. Munceam ca să îmi câștig existența, și slujeam pe Dumnezeu, în diverse activități din Biserică în week-end.

Dar haideți să vedem un scurt istoric al acestui tipar de gândire pe care l-am numit Realitate divizată.

În primul rând să ne gândim la gnosticism. Gnosticismul pătrunde în creștinismul timpuriu, încă din vremea apostolilor. Gnosticismul susține realitatea divizată, dualismul absolut. Lumea, cosmosul, trupul, materia sunt considerate creații demonice, accidentale. Sufletul este de origine divină și este captiv, în trup, în această lume materială. Adevărata religie, spun ei, constă în a scăpa din această închisoare ridicată de forțele diabolice și a contribui la distrugerea ei.

Apostolul Pavel, ne previne cu privire la această erezie în 1Timotei 4:1-5

‚Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri, pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.’

În al doilea rând să privim la Biserica primară care s-a dezvoltat ca un trup, prin implicarea tuturor credincioșilor, ca mădulare, în funcție de darurile pe care le-au primit. Ei se adunau în case obișnuite, în jurul mesei. Nu era nici o separare, nici o ierarhizare formală. Cine voia să fie mai mare între ei, trebuia să fie robul tuturor.

În secolul al IV-lea, în vremea Împăratului Constantin, creștinismul devine religie de stat impusă prin lege.

Împăratul Constantin construiește prima biserică, in stil “bazilică”. Structura interioară a fost modelată după sala tronului din palatul imperial. In partea din față avea o absida in forma de semicerc, unde se afla clerul, in centrul absidei era un tron unde stătea episcopul înconjurat de sfătuitori si în fata absidei se afla o încăpere mare, deschisă, unde supușii episcopului (membrii bisericii) veneau să asculte.

Schimbarea focarului bisericii de la viața degajată din case la atmosfera rigidă din basilică a schimbat rapid întregul concept de biserică.

Clădirile se împart în două: Biserici care sunt considerate Casa Domnului, locașuri sfinte și case obișnuite.

Ocupațiile oamenilor se împart în două: clerici care aveau ocupații Sfinte în Biserică (episcopi, diaconi) și laici care aveau ocupații seculare în afara bisericii (muncitori, negustori, politicieni)

În al treilea rând știm că în vechime oamenii acceptau în unanimitate că Dumnezeu este cel ce face să plouă, să fulgere, să tune, să apară curcubeul.

O dată cu descoperirile științifice din epoca modernă, oamenii au încetat să mai creadă acest lucru. Oamenii de știință au prezentat date, despre presiunea aerului, umiditate, curenți de aer și au descoperit că aceste fenomene fac să plouă. Nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a explica asta, au spus ei. Dar, cunoașterea procesului chimic și meteorologic nu contrazice faptul că Dumnezeu face să plouă. El este cel care a proiectat, a creat și susține toate aceste procese naturale.

Mulți dintre noi am capitulat în fața acestei noi viziuni despre lume și viață. L-am așezat pe Dumnezeu în lumea lui, undeva sus în cer, departe de pământ și de viața de zi cu zi. Credința a devenit o chestiune privată, care nu are nimic de a face cu viața publică.

Consecințele acestui tipar de gândire pe care l-am numit ‘realitate divizată’ sunt devastatoare:

  • Viața nu mai este văzută ca un întreg ci este divizată între spiritual și material, sacru și secular.
  • Domnia lui Cristos este diminuată. Este recunoscută numai peste lucrurile spirituale.
  • Activitățile de zi cu zi pe care le întreprindem și le numim seculare, nu au un scop și o semnificație.
  • Am încetat să mai fim sare și lumină, să avem un impact semnificativ în societatea în care trăim.
  • Trăim într-o dualitate chinuitoare care poate ușor să ducă la ipocrizie.

Luther în secolul XVI a inițiat reforma și a reașezat bazele Biblice ale credinței creștine.

El a predicat și a scris despre autoritatea Bibliei (‘sola scriptura’), mântuirea prin har (‘sola grația’) dar și despre preoția tuturor credincioșilor (‘vocație’).

Vocație în latină înseamnă chemare, și în mod special se referă la chemarea lui Dumnezeu pentru om. Acesta este sensul pe care Luther l-a atribuit termenului.

Noi folosim deseori acest termen pentru a ne referi strict la chemarea lui Dumnezeu de a sluji în Biserică. Dar chemarea lui Dumnezeu este mai largă de atât, este să privim viața ca un întreg și să îl slujim prin tot ceea ce facem.

Care este scopul chemării?

Ceea ce facem nu are nimic de a face cu mântuirea noastră.

Efeseni 2:8-9: ‘Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. ‘

Dar apostolul continuă și spune că scopul nostru în viață este să facem faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.

‘Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.’

Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:10). Chemarea Lui este să răspundem cu dragoste la dragostea Lui. Porunca cea mai mare, care cuprinde toate poruncile este: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”…„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”( Marcu 30:31:)

În economia lui Dumnezeu fiecare persoană trebuie să își iubească aproapele și să îl slujească folosindu-și darurile primite. Acesta este scopul chemării noastre.

Rezultatul este un vast interschimb, o unitate de oameni diferiți, cu daruri diferite, grupați într-o ordine socială a cărei substanță și energie este dragostea.

În lumea seculară acest interschimb se numește economie și are drept scop acumularea de bogății.

În Împărăția lui Dumnezeu acest interschimb se numește slujire și are drept scop dăruirea ‘este mai ferice să dai decât să primești’.

Dragostea lui Dumnezeu este resursa inepuizabilă care a fost turnată în iniile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat, pentru a o oferi altora.

Vocația nu are de a face cu ceea ce facem noi, ci cu ceea ce Dumnezeu face prin noi, conștienți sau inconștienți de acest lucru.

Vocația nu este o chestiune de alegere personală. Noi nu alegem care să fie vocația noastră ci pur și simplu suntem chemați și putem răspunde sau nu chemării. Întrebarea corectă nu este ce vreau eu să fac ci ce vrea Dumnezeu să fac acum și aici.

Chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare este să ne iubim și să ne slujim aproapele în contextul în care ne-a așezat.

Cristos se identifică pe sine cu aproapele nostru, în mod special cu cel în nevoi.

Matei 25:34-40

‚Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” … ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Dar cine este aproapele meu pe care Dumnezeu mă cheamă să îl iubesc și să îl slujesc?

Chemarea lui Dumnezeu în Familie

Prima noastră chemare este să fim copii într-o familie. Nu alegem familia în care ne naștem. Chemare noastră atâta timp cât părinții ne sunt în viață este să îi cinstim. Exod 20:12 ‘Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’

O altă chemare este aceea de a fi părinți: Dumnezeu putea să populeze lumea creând fiecare om din țărână, dar a ales-o să o facă prin noi: Geneza 1:28 ‘Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l.’

Să fii soț sau soție este o chemare de la Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu pentru soție este să vadă în soțul ei pe Cristos și să se supună lui așa cum Biserica se supune lui Cristos. Chemarea lui Dumnezeu pentru soț este să-și iubească soția ‘cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea’ (Efeseni 5:25)

Aproapele meu în familie este tata, mama, copilul, soțul, soția, nepotul, bunicul, fratele, sora. Chemarea lui Dumnezeu este să îi iubesc și să îi slujesc. Și aceasta este o chemare sfântă.

Chemarea lui Dumnezeu la Muncă

Când rostim rugăciunea Domnească îi cerem lui Dumnezeu pâinea noastră cea de toate zilele. Și el ne-o dă. Dar nu o face să cadă din cer. El ne-o dă prin fermieri care cultivă grâul, prin firme de transport care îl transportă la fabrică, prin morarul care macină făina, prin brutarul de la colț care o frământă și o coace în cuptor și prin vânzătoarea de la magazin care o vinde. Când ne rugăm să ne vindece, El o face, dar de cele mai multe ori o face folosindu-se de producătorii de medicamente, farmaciști, doctori, asistente. Dumnezeu ne dă case unde să locuim, dar o face prin arhitecți, proiectanți, constructori, agenți imobiliari sau proprietari de locuințe care închiriază.

Chemarea lui Dumnezeu la muncă este foarte clară în Biblie. În Genesa Dumnezeu își termină lucrarea de creare a lumii și îi cere lui Adam să lucreze gradina Edenului. Lucrarea noastră este o imitație a lucrării lui Dumnezeu. Lucrând noi adăugăm valoare lumii create de El. Munca noastră nu are valoare doar pentru că la locul de muncă evanghelizăm pe colegii noștri. Ea are valoare intrinsecă. Este o ocazie să ne iubim și să ne slujim aproapele adăugând valoare lumii create de Dumnezeu.

Textul din Coloseni 3:22-24 cu care am început se referă la este chemarea lui Dumnezeu la muncă:

‘Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.’…’Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer’.

Cine este aproapele meu la locul de muncă? Colegul, șeful, angajatul, partenerul de afaceri, furnizorul sau clientul. Dacă scopul muncii mele este să îmi iubesc și să îmi slujesc aproapele, atunci chemarea lui Dumnezeu pentru mine este să îmi iubesc și să îmi slujesc clienții, partenerii de afaceri, furnizorii, colegii, șefii, angajații, subalternii.

Trebuie să recunosc că acest lucru pe mine mă întinde la maxim. Eu am deschis o societate comercială pentru profit așa cum mulți dintre dumneavoastră v-ați angajat pentru a avea un salariu, a vă câștiga existența. Am încheiat contracte cu parteneri, angajați, furnizori, clienți pentru profit. Am crezut tot timpul că scopul muncii mele este profitul iar relația cu colegii, clienții și furnizorii trebuie să fie una contractuală – câștig-câștig. Dacă scopul muncii este să-mi iubesc și să-mi slujesc clienții, colegii și partenerii atunci trebuie să regândesc întreaga afacere.

Chemarea lui Dumnezeu de a fi Cetățean

Creștinismul nu este o religie culturală. Iudaismul, Islamul și Hinduismul sunt religii culturale. Pentru a adopta una din aceste religii trebuie să adopți o cultură, un anumit stil de îmbrăcăminte, mâncare și obiceiuri sociale. Creștinismul este pentru orice cultură. Cristos ne trimite să facem ucenici din toate neamurile.

Chemarea lui Dumnezeu pentru noi este să fim cetățeni ai Împărăției Lui și să rămânem în continuare cetățeni ai țării în care locuim.

În Romani 13 citim ‘Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu…Daţi tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.’

Și aceasta este o chemare sfântă. Să ne iubim și să ne slujim țara. Acest lucru poate să însemne implicare în politică, apărare, justiție, activism social sau chiar organizarea de proteste când autoritățile nu mai slujesc pentru binele cetățenilor, pentru că ei trebuie să fie slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru.

Chemarea lui Dumnezeu în Biserică

Cea mai utilizată metaforă pentru a descrie Biserica este trupul și mădularele lui diferite care lucrează în unitate.

Citim în Efeseni 4:11-12 ‘Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.’

Și aceasta este o chemare sfântă: să fii pastor, învățător și evanghelist și să iubești și să slujești aproapele din biserica ta locală urmărind maturizarea lui și implicarea lui în slujire.

Păcatul împotriva vocației

Nu toți lucrează în acord cu chemarea pe care Dumnezeu le-a făcut-o. Dumnezeu nu cheamă oameni să facă lucruri care sunt împotriva caracterului Său. Traficanții de droguri, cei care distrug eco sitemul, cei care lucrează în industria pornografiei, cei care fac trafic de ființe umane lucrează în afara chemării pe care Dumnezeu le-a făcut-o.

Purtarea crucii în vocație

Chemarea lui Cristos este să ne luăm crucea și să îl urmăm. Promisiunea lui este că în lume vom avea necazuri, dar să îndrăznim, El a biruit lumea.

‘In timp ce e posibil să ne pierdem slujba sau sănătatea, sau să ne pensionăm de la muncă, nu ne vom opri niciodată din a răspunde chemării noastre – până când vom auzi acea Chemare finală, care este moartea, și care ne va conduce pe fiecare din noi la punctul maxim și finalitatea tuturor chemărilor. Pentru că în acea zi, pentru prima dată, nu va trebui să ascultăm doar un cuvânt, vom vedea pe Cel ce ne-a chemat față în față, și vom fi în casa Tatălui nostru pentru totdeauna.’ (OS Guinness)

Reforma lui Luther a avut un puternic impact în Europa secolului XVI. Biserica protestantă s-a bucurat de o mare influență în artă, literatură, muzică, educație, justiție și politică. Această influență s-a datorat în mare parte doctrinei despre vocație. Oamenii și-au luat în serios slujbele lor, au privit viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos iubindu-și și slujindu-și aproapele.

O schimbare de mentalitate în zilele noastre

  • ar reașeza Biserica la locul ei în societate să fie o cetate așezată pe un munte
  • ar reda fiecărui creștin capacitatea de a fi sare și lumină
  • ne-ar ajuta să găsim scop și semnificație în toate activitățile pe care le întreprindem și să nu mai trăim în această dualitate chinuitoare
  • ar duce la recunoașterea domniei lui Cristos peste întreaga viață!

Viața ca un întreg sub Domnia lui Cristos înseamnă să iubești și să slujești pe aproapele tău.

Să ‘dărâmi orice barieră falsă între sacru și secular’ explorând la maxim orice oportunitate de a-ți sluji aproapele

  • În familie,
  • la locul de muncă
  • în orașul sau țara ta
  • În biserica locală în care Dumnezeu te-a așezat

Să accepți domnia lui Cristos peste întreaga ta viață și să faci orice activitate ca un act de închinare pentru El.

Să adaugi valoare lumii create de El, răspunzând chemării Sale aici și acum.

De ce a murit Isus?

Leave a Reply

Importanța evenimentului
Miguel_Angel_Crucifixion_La_Redonda_Logrono_SpainMoartea lui Isus este un eveniment istoric unic, fără precedent sau termeni de comparație, de maximă importanță pentru întreaga omenire și întreaga creație.

Importanta acestui eveniment istoric este confirmata de prezența lui de-a lungul timpului în toate domeniile vieții:

Pictori celebri au zugrăvit în culori vii ceea ce evangheliștii au relatat în cuvinte:

  • Raphael, Coborârea de pe cruce, 1507
  • Michelangelo, Crucificarea lui Cristos, 1540
  • Mateo Cerezo, Iată Omul, 1650

Regizori si actori celebri au redat prin film ceea ce evangheliștii au relatat:

  • Franco Zeffirelli , Jesus of Nazareth , 1977
  • Mel Gibson, Patimile lui Cristos, 2004

Poeți, scriitori, filosofi celebri au scris despre moartea lui Isus:

  • Tudor Argheizii in Psalmul 13 scrie: Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce…

Cultural, importanța evenimentului este simbolizată de:

  • semnul crucii
  • cruce purtata la gat
  • cruci ridicate pe înălțimi

Ca orice eveniment important moartea lui Isus pe cruce este și foarte contestată.

De-a lungul timpului s-au ridicat mulți care au contestat relatărilor evangheliștilor cu privire la moartea lui Isus:

Teoria musulmană a substituirii
Coranul (Surah 4:157) pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vremurilor.

Teoria leșinului
A fost propusa pentru prima data de Henrich Paulus, teolog german din secolul 18, care în cărțile sale a încercat să ofere explicații naturale pentru miracolele relatate în Evnaghelii. Teoria susține că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat din cauza epuizării. Mormântul răcoros în care a fost pus, l-a făcut să își revină.

Teologic
Apostolul Pavel în 1 Corinteni 2:2 afirmă ‘Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.’
Cina Domnului și sărbătoarea paștelui ne amintesc de moartea lui Isus.
1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
Profeții vechiului testament au prezis și au așteptat acest eveniment: Psalmul 22, Isaia 53

De ce a murit Isus?
Întrebarea pe care o ridicăm poate să aibă două sensuri:
De ce a murit Isus?
Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?
De ce a murit Isus?
Ce semnificație are acest eveniment?

Pentru a răspunde vom analiza șirul evenimentelor așa cu este prezentat de către unul din martorii oculari, Evanghelistul Matei, introducând unde este cazul și completările aduse de ceilalți evangheliști: Marcu, Luca, Ioan, profeții din vechiului testament: Isaia 53, cărți din noul testament care răspund la această întrebare: Romani, Evrei, Apocalipsa

Evenimentele din noaptea premergătoare răstignirii au fost:

Rugăciunea din grădina Ghetsimani unde a ajuns într-un chin ca de moarte și sudoarea i se prefăcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ. (Luca 22:44)

Unul din ucenicii lui, Iuda Iscarioteanul, îl vinde preoților celor mai de seamă pentru trei zeci de arginți. El conduce în grădina Ghetsimani gloata cu săbii și ciomege trimisă de preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului. (Matei 26:47)

Toți ucenici l-au părăsit și au fugit (26:56). Isus a prevăzut acest lucru și i-a avertizat pe ucenici. (26: 31). Acest lucru a fost profețit (Zaharia 13:7)

Isus este arestat în Ghetsimani de către Iuda și gloata care îl însoțea (Matei 26:47). Acest lucru a fost profețit (Plângerile lui Ieremia 4:20)

Isus este adus legat la casa lui Ana, socrul marelui preot Caiafa. Aici este interogat cu privire la Învățătura Lui și ucenicii Lui. El nu răspunde, estre lovit peste față de unul dintre aprozi, apoi este trimis legat la marele preot Caiafa (Ioan 18:13-24)

Ana îl trimite la marele preot Caiafa. Aici este acuzat de blasfemie. Isus confirmă și întărește acuzația marelui Preot, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Este scuipat în față, bătut cu pumnii și pălmuit (26:57-68)

Petru se leapădă de Isus de trei ori, cu jurăminte și înjurături. (26:69-75)

Spre dimineață, Isus este predat Templului pentru a fi judecat de Sobor, este acuzat din nou că este Fiul lui Dumnezeu iar El recunoaște acuzația. (Luca 22:66)

Isus este trimis la Pilat pentru a se obține acordul romanilor în ce privește uciderea Sa. Este acuzat că ațâță norodul la răscoală, că interzice norodului să plătească bir, și că se face pe Sine Împărat. Asupra celei din urmă acuzații Isus răspunde afirmativ. Pilat nu găsește nici o vină în E l, dar aude că este din Galileea și îl trimite la Irod Antipa.(Luca 23)

Irod se bucură să îl vadă, sperând că va face o minune, îi pune multe întrebări dar Isus nu răspunde. Împreună cu ostașii își bat joc de El, îl îmbracă într-o haină strălucitoare și îl trimit înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Pilat încearcă să elibereze pe Isus, dar mulțimile insistă  să fie răstignit. În cele din urmă, Pilat satisface cererea privind moartea lui Isus. Este bătut cu nuiele de către soldați, dezbrăcat de haina  Lui, pe cap i se pune o cunună de spini și este batjocorit. Apoi Pilat îl trimite la Golgota să fie crucificat. (Matei 27:11-31)

Romanii foloseau pentru biciuire un mâner lung si la capătul acestui mâner lung erau câteva fâșii de piele, care aveau în capăt o bucată ascuțita de piatra sau os. Prizonierul era dezbrăcat și lovit cu brutalitate. Bucățile ascuțite de os sau piatră smulgeau bucăți de piele și carne din spinarea celui lovit. Evreii nu aveau voie sa lovească un prizonier mai mult de 40 de ori. La romani nu exista limită, prizonierul era lovit până era aproape mort.

Drumul spre Golgota (32-33)

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.
Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

Simon din Cirene
Evanghelistul Marcu (15:21) ne relatează că Simon din Cirene (un oras din nordul africii, Libia de astazi) era tatăl lui Alexandru si Ruf și trecea pe acolo întâmplător, se intorcea de la munca câmpului. El a fost silit să ducă crucea pentru că Isus a ajuns la epuizare si nu mai putea. Evangheliștii nu ne spun explicit acest lucru dar putem trage aceasta concluzie dacă urmărim șirul evenimentelor care au precedat drumul lui Isus spre Golgota.

Golgota
Din evanghelii cunoatem că Golgota, care se mai numea și „Locul căpăţânii” era afara din cetate (Matei 27:32), aproape de o gradină în care era un mormânt (Ioan 19:41). Cel mai probabil In 1883 Generalul Charles Grodon a gasit mormântul din gradină, langa un povarniș pietros la nord de poarta Damascului. Povarnisul prezinta cateva gropi care arata ca fața unui craniu.

Vinul amestecat cu fiere (smirna în Evanghelia dupa Marcu) avea rolul de a ameliora durerile fizice ale prizonierului. Isus îl refuză.

Răstignirea (34-36)
După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
Răstignirea
O dată ajunși la Golgota are loc răstignirea. Evanghelitul Ioan relatează că mâinile lui au fost pironite în cuie. (Ioan 20:25). Piroanele erau bătute prin încheietura mâinii, ca să susțină greutatea corpului. Psalmul 22, un psalm mesianic în care David profețește despre patimile lui Isus, spune că i-au fost străpunse mâinile și picioarele.

Împărțirea hainelor
Psalmul 22 este un psalm mseianic. El începe cu cuvintele pe care Cristos le-a pronunțat pe cruce ‘Dumnezueul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?’ și continuă în versetul 16 ‘mi-au străpuns mâinile și picioarele’ iar în versetul 18 cu cuvintele ‘își impart hainele mele între ei și pentru cămașa mea trag la sorț’.

David a rostit aceste cuvinet în momentele lui de disperare. El a simtit ca Dumnezeu l-a abandonat. Cuvintele lui, inspirate de Duhul Sfânt, zugrăvesc ceea ce avea sa se intample peste 1000 de ani cu Isus, atârnat pe curce.

Paza
Soldații aveau sarcina să ducă la îndeplinire ordinul de execuție dat de Pilat. Trebuiau să se asigure că prizonierul va muri pe cruce, așa că după răstignire asigură paza crucii până când prizonierul avea să moară. Istoria ne spune că în astfel de excuții publice romanii aveau patru torționari (călăi). Ordinul de excuție trebuia semnat, după ce se asigurau că prizonierii au decedat, de către fiecare dintre soldați.

Vina (37)
Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împãratul iudeilor.”

Pilat scrie acest adevăr despre Isus în trei limbi: Latinește, Evreiește și Grecește, pentru ca toți cei ce treceau pe acolo să vadă că evreii și-au răstignit Împăratul.

Citim în capitolul anterior că Pilat l-a găsit nevinovat pe Isus si în mod simbolic si-a spalat miinile spunand: ‘Eu sunt nevinovat de sangele neprihanitului acestuia. Treaba voastră’. El a fost avertizat sa nu condamne pe Isus si de nevasta lui, care a suferit în vis din pricina lui Isus.

In Ioan capitolul 19 citim de asemnea:

Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică….Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”…Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

Insultele (38-44)

Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta, şi celălalt la stânga Lui.

Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

Execuția era publică și insultele se aduceau în mod public. In timpul sărbătorilor pascale o mulțime de evrei si neamuri veneau la Ierusalim.

Isus a fost batjocorit și insultat de către toate categoriile sociale din acea vreme:

  • Soldatii romani
  • Preoții si mai marii norodului
  • Trecatorii care au fost vindecati de Isus, hraniti și invatati
  • Talharii, oamenii certati cu legea, interlopii din acea vreme

Evanghelistul Luca ne spune că unul din tâlhari îl recunoaște pe Isus ca fiind neprihanit, își recunoaște starea lui și fărădelegile săvârșite, si cere mila lui Isus. (Luca 23:43) Isus îi răspunde: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”


Întunericul de trei ore (45)

De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Întunericul este deseori asociat în Biblie cu păcatul, despărțirea de Dumnezeu, moartea.
Isaia 9:1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz.
Matei 22:13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinților.
1 Ioan 2:11 Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Acest întuneric de trei ore pare a fi momentul când păcatele întregii omeniri (trecut, prezent și viitor) au fost transferate asupra lui Isus.

Isaia 53:
Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuși El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Evrei 9:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

1 Petru 2: 24:

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

Psalmul 32 David descrie durerea pe care un păcat i-a produs-o:

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Fiecare din noi simțim durere, vinovăție, mustrări de conștiința atunci când păcătuim. Dacă nu simțim aceasta durere când păcătuim, avem conștiința anihilată.

Înmulțiți această durere cu toate păcatele săvârșite pe parcursul vieții în trecut, prezent și viitor și apoi cu numărul oamenilor care au trăit pe planetă în trecut, prezent și viitor și veți putea avea o idee despre durerea, povara care apăsa asupra lui Isus în timpul acestor 3 ore de întuneric.

Aceasta era paharul pentru care Isus s-a rugat in gradina Getsimani (Luca 22):

„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

Despărțirea de Dumnezeu (46)

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.

Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
Durerea fizică a crucificării si durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre a fost agravată de faptul că Isus a indurat această durere singur. El a fost părăsit de toți ucenicii lui, dar de departe, mult mai grea decât despărțirea de cei mai apropiați dintre prietenii lui umani, Isus a fost privarea Lui de intimitatea cu Tatăl.

Când El a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” a știut că a fost tăiat de la părtășia cu Tatăl lui din Cer.

De ce? Pentru că El purta asupra Lui păcatele întregii omeniri iar in Habacuc 1:13 citim despre Dumnezeu: ‘Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!’

De ce a murit Hristos?

Am putea răspunde simplu pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim iertați. Este adevărat dar nu este suficient. Este o gândire Antropocentrica, centrata pe om.

Daca gândim în mod Teocentric, centrat pe Dumnezeu putem spune că:

Isus a murit pentru Dumnezeu Tatăl pentru ca ele este un Dumnezeu Drept, dar ii  același timp ne iubește cu o iubire veșnica si este pasionat de o relație cu noi.

Dilema era a lui Dumnezeu. El trebuia să împace iubirea Lui pentru noi cu dreptatea și mânia care se descopere din cer împotriva oricărei nelegiuiri. Inițiativa îi aparține. El este drept, el ne-a iubit, El a dat. Meritul îi aparține, noi primim fără plată, prin har. Soluția îi aparține

Romani 3:

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiți neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.


Despărțirea de trup (50)

Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.

Evanghelistul Ioan ne relatează:

Ioan 19:30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Când Isus și-a dat duhul lucrarea de răscumpărare s-a isprăvit.
Dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută.

Evenimentele care urmează ne confirmă acest lucru.

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe(51)

Și îndatã perdeaua dinãuntrul Templului s-a rupt în douã, de sus pânã jos,

Evrei 10 explică semnificația acestei minuni:

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.


Cutremurul (51)

pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Romani 8 pare să explice acestă minune:

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

De ce a murit Hristos?

Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

Trupuri ale sfinților au înviat (52-53)

mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Este victorie asupra morții, o prefigurare a învierii celor drepți, descrisă în

Ioan 5
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.


1 Corinteni 15
Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!


Soldații romani recunosc că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu (54)

Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el,  când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Evanghelistul relatează doar că acești soldați s-au înfricoșat și au afirmat că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Nu stim dacă ei au continuat acest proces prin pocăință. Tâlharul de pe cruce s-a pocăit, l-a recunoscut pe Isus ca fiind neprihanit, și-a recunoscut starea lui și fărădelegile săvârșite, si a cerut mila lui Isus. Isus l-a primit în Rai chiar în acea zi.

In evanghelia după Luca 23 citim

Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

Acesta este semn de pocăință.

Femeile priveau de departe (55-56)

Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

In Luca 23 citim

Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Acest lucru face posibil să citim astăzi relatările unor martori oculari despre Moaretea lui Isus.

Pare că încă așteptau ca Isus să se pogoare de pe cruce și să își instaureze Împărăția la Ierusalim prin forță.

Evanghelistul Luca ne spune că abia după învierea Lui Isus mintea lor s-a deschis ca să înțeleagă Scripturile, și anume că Hristosul avea să instaureze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ ca în cer, nu prin forță ci prin suferință.

Luca 24

Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

De ce a murit Isus?

Care au fost cauzele care au dus la despărțirea lui de trup?

1. Durerea fizică a crucificării.
2. Durerea produsa de preluarea asupra lui a păcatelor noastre
3. Durerea despărțirea de Tatăl.

El a murit in 3 ore după crucificare, nu in trei zile cum mureau de obicei prizonierii crucificați de romani

In Evanghelia dupa Marcu 15 citim

Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

De ce a murit Isus?

Ce semnificație are acest eveniment?

1. Isus a murit pentru Dumnezeu Tatal pentru ca el este un Dumenzeu Drept, dar ii  același timp ne iubeste cu o iubire veșnica si este pasionat de o relatie cu noi.

Cum putea Dumnezeu să rămână drept și totuși să ne socotească drepți pe noi păcătoșii?Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos, El a plătit prețul, El este jertfa de ispășire.

2. Pentru ca să răscumpere din robia stricăciunii întreaga creație.

3. Ca să câștige biruința asupra morții

Cum mă implică?

Evrei 2:2

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o?

Parte cu El în moarte și înviere

Romani 6

Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

 Parte cu El la restaurarea Creației

Coloseni 3
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Caracter
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

Relații
Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi. Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Familie
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

Muncă
Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Parte cu El la restaurarea creației lui prin suferință

Prețul a fost plătit, răscumpărarea a fost realizată dar restaurarea va fi completă doar când El va reveni.

Evrei 13
De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.

Romani 8
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Coloseni 1
Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

Cum ne raportăm la Împărăția Cezarului trăind pentru Împărăția Cerurilor?

Leave a Reply

Încă de când venim pe lumea aceasta devenim cetățeni ai unei țări. Beneficiem de  servicii birul_cezaruluimedicale gratuite. Beneficiem de educație gratuită, cel puțin până la liceu. Beneficiem de ordine publică, securitate națională, drumuri publice. Beneficiem de apă, electricitate, încălzire, transport în comun la prețuri accesibile.

Acum îmi veți spune că serviciile medicale sunt infecte, educația este de doi bani, ordinea publică lasă de dorit, vecinii  ascultă manele la maxim, câinii vagabonzi ne mușcă pe stradă, utilitățile sunt scumpe. Posibil să aveți dreptate.

Dar daca nu ați avut ocazia sa mergeți într-o țara din lumea a III-a unde toate acestea sunt accesibile numai pentru oamenii bogați, atunci faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă cum ar arăta viața dumneavoastră mâine fără ele.

Toate acestea sunt posibile pentru ne naștem în Împărăția cezarului, reprezentată astăzi de Președinte, Guvern, Parlament, Curtea constituțională, Consilii locale, Primării.
Îmi veți spune iarăși că sunt corupți și mincinoși. Posibil să aveți dreptate. Dar imaginați-vă cum ar arăta țara noastră dacă mâine nu ar mai exista? S-ar instaura anarhia, s-ar declanșa război civil, teroriștii sau rebelii ar prelua puterea și ar exploata populația în folosul lor.

Citim în Evanghelii că Isus a instaurat Împărăția cerurilor în lumea noastră, pe pământ ca și în ceruri. Citim de asemenea că putem să intrăm în Împărăția cerurilor dacă ne naștem din nou din apă și din Duh. Dar și după ce ne naștem din nou și devenim cetățeni ai Împărăției cerurilor, continuăm să locuim pentru o vreme ca străini și călători în Împărăția Cezarului.
Întrebarea pe care aș vrea să ne-o punem este: Cum ne raportăm la Împărăția Cezarului, în timp ce trăim pentru Împărăția cerului?

Pentru a răspunde la această întrebare, vă invit să citim Evanghelia după Matei, capitolul 22:15-22

“Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.”

Planul fariseilor și al saducheilor

Cine erau fariseii?

Fariseii erau membrii celui mai important si influent partid politic si religios al Iudeilor din secolul I. Se deosebeau de saduchei prin cateva doctrine si standarde comportamentale. Erau stricti si zelosi, respectau legea vechiului Testament, credeau în învierea trupului și îngeri si aveau neumeroase datini.

Cine erau irodienii?

Irodienii erau un partid politic sau grupare care sustineau pe regele Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare.  Ei sunt pomeniti de 3 ori in Biblie, de fiecare data se unesc cu Fariseii impotriva lui Isus.

De ce vroiau acestia sa prinda pe Isus cu vorba?

După intrarea triumfala in Ierusalim, Isus intră într-un conflict direct cu fariseii, saducheii, bătrânii norodului, preoții, cărturarii. Ca răspuns la întrebarea lor cu privire la autoritate: ”Cu ce putere faci tu lucrurile acestea?”, Isus rostește trei pilde, prin care ii anunța ca Împărăția lui Dumnezeu va fi luata de la ei și va fi dată unui neam care va aduce roade cuvenite: Pilda celor doi fii, Pilda vierilor si Pilda nuntii Fiului de Împărat.

Ca răspuns, fariseii și saducheii se aduna și se sfătuiesc cum să întindă capcane lui Isus.

Fiecare din ei pregătesc cate o întrebare capcana:

Fariseii: Se cade sa plătim bir Cezarului?
Saducheii: La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi?
Un învățător al legii: Care este cea mai mare poruncă din lege?

În încheiere Isus le pune și el o întrebare, ca să îi ajute să găsească soluția lui Dumnezeu la toate problemele ridicate de El: “Al cui Fiu este Hristosul?”

În continuare ne vom ocupa de cea dintâi întrebare capcană adresată de către farisei lui Isus: “Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

Încercarea de a flata

Ucenicii fariseilor și irodienii încep dialogul cu Isus prin a-L flata.

  • Spui adevărul “ești adevărat și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr”
  • Ești curajos „fără să-ți pese de nimeni”  „Curajul nu este, pur şi simplu, una din virtuţi, ci forma pe care o ia fiecare virtute când e pusă la încercare” (C.S. Lewis)
  • Ești echitabil “nu cauți la fața oamenilor”

Ei încearcă astfel să îi câștige bunăvoința lui Isus, sperând că vor obține astfel un răspuns la întrebarea lor.
De asemenea câștigă bunăvoința mulțimilor adunate să îl asculte pe Isus.

Noroadele așteptau pe Mesia, care îi elibereze de sub robia Romană și să își instaureze Împărăția în Ierusalim. “Osana, Fiul lui David. Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului. Osana în cerurile prea înalte”

Deși ei nu credeau acest lucru, ceea ce spun ei despre Isus este adevărat.

Isus este calea, adevărul și viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. Are curajul sa ii confrunte direct pe farisei, saduchei, cărturari. Nu este interesat de poziția socială a oamenilor ci de inima lor, este prieten cu vameșii și prostituatele și condamnă fățărnicia fariseilor, saducheilor și a cărturarilor.

Întrebarea capcană: Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?

Fariseii și irodienii pun lui Isus o întrebare închisă. Întrebările închise sunt acele întrebări la care se poate răspunde cu da sau nu. Întrebările deschise sunt acele întrebări care necesită o exprimare liberă din partea partenerului de dialog.

Indifernet de răspunsul pe care Isus l-ar fi dat, dacă Isus ar fi căzut în capcana acestei întrebari, ar fi fost sufficient pentru condamnarea Lui.

Dacă răspundea da, noroadele ar fi fost dezamăgite, pentru că aveau cu totul alte așteptări de la El. Se așteptau să istaureze în mod miraculos, prin forță, Împărăția lui David în Ierusalim și să îi elibereze de sub robia Romană.

Daca raspundea nu, Fariseii și Irodienii l-ar fi putut aresta pe loc pentru că ațâța norodul la răscoală și le interzice să plătească taxe lui Cezar.

Presupoziția eronată

Fariseii îi adreseaza lui Isus o întrebare complexa ilegitimă. Întrebarea pleacă de la o presupoziție eronata:

Isus își va instaura în mod miraculos, prin forță,  Împărăția la Ierusalim și va elibera astfel pe Iudei de sub robia Romană.

Este ca și cum aș întreba: Îți mai bați soția sau nu?
Indiferent ce răspunzi vei avea o problemă. Dacă spui nu, accepți presupunerea falsă că în trecut ai bătut-o. Dacă spui da, e și mai rău.

Dilema falsă

De asemenea fariseii creează o dilemă falsă. “Ori ești susținător al romanilor ori ești revoluționar violent”
Este ca și cum aș întreba:
Ești fascist sau comunist?
Ești Bas-ist ori USL-ist?

Demascarea ipocriziei

De ce Isus ii numește fățarnici?
Fățărnicia este principala acuza care Isus o aduce Fariseilor:
În capitolul următor sunt descrise șapte capete de acuzare pe care Isus le aduce cărturarilor și fariseilor introduse prin sintagma: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici!”

El ii numește “mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege”

Ipocrizia este “Maladia cea mai raspandita a speciei umane”.“Ipocritul care se indreptateste inaintea altor oameni e ipocrit de duzina.” “Ipocritul de anvergura nu se multumește in a-si falsica portretul in ochii celorlati: marea lui reusita e sa și-l falsifice în chiar ochii săi”. (Andrei Pleșu)

Fariseul ipocrit cu care avem de a face intr-o pilda rostită de Isus, stă in Templu in picioare in fata lui Dumnezeu la rugacine îndreptățindu-se: el i-a convins de mult pe alții că este un om drept, nici el nu mai are dubii asupra lui însuși, problema cu care se confrunta acum în rugăciune este să îl convingă și pe Dumnezeu. Acesta este nivelul maxim de ipocrizie.

Demonstrarea ipocriziei

Cum arata banul birului în acea vreme?
Ce slove erau scrise pe banul Birului?
Ce chip era pe banul birului?
Pe o parte era chipul lui Cezar și inscripția „Tiberiu Cezar fiul divinului Augustus, Împaratul”.
Pe cealaltă parte era imaginea cezarului ca și conducator religios, cu inscriptia “Pontifex Maximus”

De ce le cere Isus sa ii arate un ban?

Isus afirmă despre ei că sunt fațarnici și apoi le demonstrează acest lucru în public. In timp ce învatau oamenii să respecte legea, ei înșisi o încalcau. Simplul fapt ca aveau o moneda în buzunar era o problema. Încălcau primele 3 porunci din cele 10 porunci date de Dumnezeu in Exod 20:

Sa nu ai alți Dumnezei afara de Mine: în buzunarul lor aveau o moneda pe care o prețuiau si pe care scria că Tiberiu Cezar este Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru ei îl considerau blasfemie!
Sa nu iți faci chip cioplit: în buzunar aveau moneda cu chipul lui cezar pe o parte și reprezentarea suveranului Pontif pe cealalată parte.

Sa nu iei în deșert numele Domnului: slovele scrise pe monedă îl declarau pe Cezar Augustus ca fiind Dumnezeu și pe Tiberiu ca fiind Fiul lui.

Isus continua dialogul cu ei, doar după ce le demasca ipocrizia.

Este ca și cum aș demara o campanie împotriva fumatului, aș vorbi unei mulțimi despre efectele negative, i-aș invita să se lase de fumat, iar la final, aș scoate un pachet de țigări din buzunar și aș începe să fumez în fața lor. Ipocrizia mea ar fi demascată și demonstrată.

Forme de manifestare a puterii“Cezarului” de-a lungul istoriei

Cine este Cezarul?

Tiberiu Cezar este menționat in Evanghelia după Luca capitolul 3:1-2 “În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod, cârmuitor al Galileii … cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.”

Tiberiu Cezar Augustus este fiul vitreg al lui Cezar August, este al doilea Împărat roman, a domnit intre anii 14 -37 după Hristos.

Prin divinizarea sa, Cezarul încearcă Subordonarea Împărăției cerurilor, Împărăției lumii acesteia.

Cezarul manifesta o tendință puternica de a pretinde pentru sine nu numai ce ii aparține (Dumnezeu i-a încredințat), dar și ceea ce ii aparține lui Dumnezeu adică omul!
De lungul istoriei omenirea a încercat diverse forme de manifestare a puterii:

Teocrația: puterea suverană a conducătorului religios
Monarhia: puterea suverana a monarhului
Democrația: puterea suverana a poporului (propaganda și retorica oamenilor politici)
Comunismul: puterea suverana a proletariatului

Puterea suverana îi aparține lui Dumnezeu.
In Apocalipsa1:5  Isus Hristos, cel înviat este prezentat ca “Domnul împăraţilor pământului!”. În Evanghelia dupa Ioan capitolul 19 este redat dialogul dintre Isus si Pilat: “Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
„N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus””

“Statul a fost creat printr-un act de violenta in lumea păcatului, dar a fost tolerat de Dumnezeu. Puterea regala s-a instaurat împotriva voinței lui Dumnezeu.” (Berdiaev)

1 Samuel 8:7. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.”

„Puterea e obligată sa lupte împotriva răului, dar armele pe care ea le folosește sunt rele. Astfel ea însăși seamănă răul și se dovedește a fi o noua sursa a răului.” (Berdiaev)

Prezentarea soluției: dați cezarului ce este al cezaruluiși lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu

Ce este al cezarului?

Isus refuză să colaboreze și cu partidul pro Romani și cu revoluționarii violenți care voiau să răstoarne puterea Romana. Si acesta nu este un vicleșug, ci este o alta cale pe care Isus o prezinta.

El demască dilema falsă pe care fariseii și irodienii au creat-o “ori ești susținător al romanilor ori ești revoluționar violent” în care auditoriul a fost prins și indică spre o realitate mai profundă. (N.T. Wright)

Ce este al lui Dumnezeu?

„Este timpul ca Dumnezeu, a cărui imagine este în fiecare ființă umană, și a cărui “slove” sunt scrise pe paginile creației și în istoria lui Israel și a omenirii, să primească ceea ce ii apartine. Isus a venit sa ofere înapoi lui Dumnezeu ceea ce a fost a Lui, prin ascultare, moarte și suferința.” (N.T. Wright)

Isus ne cere să ne raportăm corect la împărăția lumii acesteia, trăind pentru Împărăția cerurilor!

Cum ne raportăm corect la Cezar trăind pentru Dumnezeu?

Forțare:

Fariseii si iudeii se așteptau că Isus își va instaura în mod miraculos, prin forță,  Împărăția la Ierusalim și va elibera pe Iudei de sub robia Romană.

Lupta împotriva unui guvern corupt  se manifestă astăzi prin

  • proteste în stradă
  • lupta cu forțele de ordine
  • vandalizare clădiri

Concesie (renunțare în folosul altuia):

Este alternativa pe care Fariseii o propun lui Isus. Sa pleci capul in fata Cezarului, sa îl susții necondiționat în toate acțiunile pe care le întreprinde. De multe ori aceasta cale implica si compromis. Ioan Botezatorul nu a luptat prin forță împotriva Cezarului dar a avut curajul sa îl confrunte pe Irod: “Nu-ți este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” Si acest lucru l-a costat inchisoarea si decapitarea!
Isus nu a luptat prin forța împotriva Fariseilor dar a avut curajul să îi confrunte: “Vai de voi morminte varuite!”

Eschivare

Intrepretarea clasica data acestui text este ca Isus vorbește aici despre Biserica si Stat. Isus spune că sunt doua sfere distincte, si fiecăreia din ele ii datorăm ceva.

Aceasta teorie a apărut după secolul XVII, o data cu Iluminismul. Iluminismul susține ca Biserica si statul sunt doua sfere distincte si nu trebuie sa le aducem una in alta. A fost un răspuns la atrocitățile pe care Biserica le-a făcut când a deținut puterea în stat.

Această conceptie este larg răspândită astăzi și în lumea evanghelica. Biserica s-a închis între ziduri, creștinii evanghelici au renunțat să mai fie o mărturie, șase zile slujesc pe Cezar, muncind pentru salariu și plata facturilor iar o zi vin la biserică, il slujesc pe Dumenzeu. Dar chestiunea asta este personala, privata. Îi privește doar pe ei.

Compromis

Este soluția adoptat de majoritatea oamenilor. Statul e hoț, nu merită să îi dai bani! Noi nu susținem un guvern corupt.
Această forma de lupta împotriva statului se manifesta prin:

  • Evaziune fiscală
  • Muncă la negru
  • Mită

Luptăm împotriva cezarului prin furt și minciuna!

Isus ne cere opusul: să ne raportăm corect la împărăția lumii acesteia, trăind pentru Împărăția cerurilor!

Să dam cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.

Cum dăm cezarului ce este a lui?

Romani 13 – Respectând legile și Plătind taxele și impozitele

1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.
4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5 De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

Atâta timp cât guvernul nu ne cere sa luptăm împotriva lui Dumnezeu, supunându-ne legilor statului, ne supunem lui Dumnezeu.

Plata taxelor și impozitelor presupune decizia de a nu mai practica:

  • Evaziunea fiscală
  • Munca la negru
  • Mită

1 Timotei 2 – Rugându-ne

1 Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,
2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Coloseni 3 – Muncind cu responsabilitate

22 Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.
23 Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24 ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Răspunsul fariseilor

De ce au fost mirati fariseii si irodienii?
De ce au plecat fara sa prida pe Isus cu vorba?

Isus le-a demolat dilema falsă pe care ei au creat-o:
Isus ne cere să ne raportăm corect, responsabil la împărăția lumii acesteia, trăind pentru Împărăția cerurilor!
Cum vom răspunde noi?

Vom fi mirati de intelepciunea lui Isus si vom pleca acasa continuand sa traim ca si pana acum? Sau vom lua decizii pentru viața noastră in ceea ce privește modul in care ne raportam la Împărăția lumii acesteia?

  • Respectând legile
  • Plătind taxele si impozitele
  • Rugându-ne
  • Muncind cu responsabilitate, slujind astfel pe Cristos

Da socoteala de ispravnicia ta

Leave a Reply

jesu12bSfarșitul anului este un moment potrivit pentru darea de socoteală. Marile corporații pregatesc bilanțul activității lor pentru a da socoteală acționarilor de modul în care le-au folosit activele în anul ce a trecut.

Personal sunt implicat in conducerea unor organizatii si toate aceste organizatii întocmesc un bilant al activitații pentru darea de socoteală.

De câțiva ani la inceputul anului imi planific câteva obective individuale SMART. La sfârșitul anului evaluez aceste obiective și planific obiectivele pentru anul următor.

Pilda Ispravnicului risipitor (Luca capitolul 16) ne invită să dăm socoteală de averea pe care Dumnezue ne-a incredințat-o pentru administrare:

Care este averea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o?
Cum ai administrat anul acesta averea stăpânului tău?

1.    Stăpânul bogat

„Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că îi risipește averea„

In zilele noastre acest om bogat ar putea fi proprietarul unei banci (avea datornici). Iar ispravnciul ar putea fi directorul general sau CEO angajat să conducă banca.

Este evident și unanim acceptat ca acest om bogat sau proprietar de banca din zilele noastre îl reprezinta pe Dumnezeu.

Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor. „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:3)

El este proprietarul, el nu a transferat dreptul de proprietate asupra lucrurilor create de El ci doar le-a dat pentru a fi administrate:

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Genesa 1:27)

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.” (Psalmul 24:1)

Dumnezeu deține aurul, argintul, hrana, oamenii

In perioada de declin poporul Israel a uitat de adevăratul Dumnezeu și și-a făcut dumnezei din aur și argint pe înălțimi, cărora le-au dat pâine, untdelemn, miere și mai mult de atât pe copii lor. Dumnezeu le amintește că aurul, argintul, pâinea, untdelemnul și mierea, fii și fiicele au venit de la El și nu aveau drept de înstrăinare asupra lor.

„Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint pe care ţi le dădusem şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care ai curvit. Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămâia Mea. Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul Dumnezeu! Apoi ţi-ai luat fiii şi fiicele pe care Mi-i născuseşi şi i-ai jertfit lor ca să le slujească de mâncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale, de Mi-ai mai înjunghiat fiii şi i-ai dat trecându-i prin foc în cinstea lor?” (Ezechiel 16:17-21)

Dumnezeu deține animalele

Deși Dumnezeu a dat omului mandatul să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ, nu i-a dat dreptul de proprietar, ele au rămas și vor rămâne în proprietatea lui Dumnezeu.

„Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.” (Psalmul 50:10-12).

2.    Ispravnicul și averea încredințată

Prin mandatul cultural „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” Dumnezeu îl face pe om ispravnic sau administrator sau manager sau director general sau CEO peste lucrurile încredințate lui.

Trebuie sa precizam din nou ca Dumnezeu nu ii transfera niciodată omului dreptul de proprietate ci il face administrator sau ispravnic al proprietaților Sale, la fel cum un proprietar de banca nu transfera dreptul de proprietate asupra bancii directorului general pe care il angajeaza ci ii da drepturi depline pentru administrarea bancii, a tututror resurselor si capacitatilor de care dispune (cladiri, oameni, bani, know-how).

Dar care este oare averea încredințată ispravnicului si ce reprezinta aceasta avere?

Ispravnicului din pilda noastră i-au fost încredințate roadele pământului: untdelemn, grâu sau poate chiar pământul care trebui lucrat pentru a obține roade.

Isus explica ce reprezinta aceasta avere folosind mai multi termeni:

–       Lucruri mici și le pune in contrast cu cele mari

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri
este credincios şi în cele mari; şi
cine este nedrept în cele mai mici lucruri
este nedrept şi în cele mari.”

–       Bogății nedrepte (textul original foloseste termenul aramaic Mammon termen folosit pentru bogății și posesiuni, NIV traduce prin bogățiile lumii) și le pune in contrast cu adevaratele bogății

„Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte,

cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?”

–       Lucrul altuia si il pune in contrast cu ce este al vostru

„Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia,

cine vă va da ce este al vostru?”

Intelegera mea este că această avere reprezintă tot ceea ce Dumnezeu încredintează unui individ pentru administrare temporară aici pe pământ. Fără a pretinde că vom epuiza subiectul, această avere poate fi reprezentată prin următoarele categorii:

–       Bunuri materiale
–       Abilități
–       Daruri spirituale

Pentru o evaluare corectă  fiecare ar trebui să răspundem la următoarea întrebare:

Care este averea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o?
Fă o listă cu bunurile materiale, abilitățile și darurile spirituale pe care le-ai primit de la Dumnezeu.

Categoriile de mai sus pot fi de ajutor.

Suntem obișnuiți să facem liste lungi cu ceea ce nu avem. Personal primesc o astfel de listă în fiecare săptămână de la soția mea, lista de cumpărături, merg cu ea la supermarket, cumpăr și peste o săptămână o primesc din nou. Provocarea este să facem o lista cu lucrurile pe care le avem.

Avem două exemple în biblie:

Văduva și uleiul: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” (2 Împăraţi 4:2)
Ucenicii: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” (Matei 14:17)

Daca vă ajută, puteți începe completarea listei cu „n-am decât…”

 3.    Risipirea averii

Citim de asemenea despre ispravnic că risipea averea stăpânului său. Pilda nu ne spune in mod direct cum anume ispravnicul risipea averea, dar ea este rostită imediat după pilda fiului risipitor și este legată de aceasta prin prima propoziție „Isus a mai spus ucenicilor Săi”.

Tatăl împarte averea celor doi fii.

Fiul cel mic „şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată”.

Fiul cel mare și-a rispit averea prin neutilizare: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;”

Pilda talanților detaliază cum un om poate risipi averea stăpânului său prin neutilizare:

„Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

In Management Financiar această formă de risipa se numește „cost de oportunitate”.

Putem risipi averea încredințată de Dumnezue nouă trăind într-un mod egoist, fără compasiune pentru cei din jur:

–       Pentru a ne satisface propriile dorințe și plăceri
–       Prin neutilizarea ei

4.    Darea de socoteală

„Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”

„Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia?”

Am lucrat la o banca 2 ani de zile si de cateva ori pe an veneau inspectorii BNR in control. Ne cereau tot felul de situatii si verificau amanuntit daca respectam legislatia si reglementarile impuse de BNR bancilor comerciale. Daca ceva ar fi fost in neregula Directorul bancii ar fi fost tras la raspundere.

–       Cand ne autoevaluam

1 Corinteni 11:31 „Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi”

–       Cand frați  sau surori din biserică ne trag la răspundere

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” (Matei 18:15-17)

–       Cănd trecem prin felurite incercări

„Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11-12)

–       Când murim ne vom înfățișa inaintea lui Dumnezeu la judecată

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10)

Următoarea pildă „Bogatul și Lazăr” ne arată că la acest moment al dării de socoteală finale este prea târziu pentru a mai schimba ceva.

5.    Folosirea înțeleaptă a averii încredințate

Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”

A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?”„O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.” Apoi a zis altuia: „Dar tu cât eşti dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.”

Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.

„Dăruind din ceea ce nu ai vei dobândi și pentru tine ceea ce dai.” (Nicolae Steindhardt – Dăruind vei dobandi)

–       Bunuri materiale

„Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 6-11)

–       Abilități

„Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.” (Exod 31:2-5)

„Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.” (Coloseni 3:22-25)

–       Daruri spirituale

„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” (Romani 12:4-8)

Cum ai administrat anul acesta averea stăpânului tău?
Pe o scara de la 1 la 5 notează în dreptul fiecărui lucru 1 dacă l-ai rispit și 5 dacă l-ai administrat înțelept.

6.    Adevăratele bogății

Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.

–       Să vă primească în corturile veşnice
–       Cine vă va încredința adevăratele bogății?
–       Cine vă va da ce este al vostru?

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 5:7,8)

„Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:34-40)

7.    Ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu

Bani

Perspectiva lumii

Foleseste abilitățile tale ca să câștigi bani. Ceea ce câștigi îți aparține. Meriți să cheltui așa cum dorești. Dă frâu liber poftelor și dorințelor tale, trăiește viața la maxim. Să mâncăm și să bem caci mâine vom muri.

Perspectiva omul religios

Foleseste abilitățile tale ca să câștigi bani. Ceea ce câștigi îți aparține. Daca dai 10% sau un anumit procent Domnului (sau săracilor) iți va merge bine în viata asta dar și in viața de apoi.

Perspectiva administratorului credincios

Tot ce ai îi aparține lui Dumnezeu. Ești responsabil înaintea lui Dumnezeu de modul în care îi administrezi averile. Modul în care administrezi averile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat are consecințe veșnice.

Dărnicie

Perspectiva lumii

„foaie verde de dai, n-ai, ia nu da și vezi că ai”

„a da înseamnă a pierde ceva, să primesti e mai bine decat sa dai”

Perspectiva administratorului credincios

„Este mai ferice să dai decât să primești” (Fapte 20:35)

Muncă

Perspectiva lumii

Muncește ca să câștigi bani, să îți făurești o carieră, să îți faci un nume. Esti un om de success dacă câștigi bani, esti profesionist și ești recunoscut de cei din jur.

Perspectiva omului religios

In cultura evanghelică am separat lucrarea Domnului de lucrarea noastră, sacru de profan, cler de laic. Noi mergem la serviciu ca să câștigăm bani, și dacă ne mai rămâne timp facem lucrarea Domnului.

Perspectiva administratorului credincios

Isus ne anunță aici că nu putem sluji la doi stăpâni. El vrea să îl slujim și la serviciu și la Biserică și acasă.

El a răscumpărat munca noastră, noi nu mai suntem sub blestemul lui Adam:

„Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Genesa 3:18-19)

El ne promite ca va purta de grijă pentru nevoile noastre:

„Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-34)

Slujește pe Dumnezeu cu abilitățile și darurile spirituale pe care El ți le-a dat, la locul tău de muncă acasă și la Biserică. Lucrează cu pasiune, credinciosie, onestitate, conștient că răsplata o primești de la El.

Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.” (Coloseni 3:22-25)

8.    Reflectare

Care este averea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o?
Fă o listă cu bunurile materiale, abilitățile și darurile spirituale pe care le-ai primit de la Dumnezeu.
Cum ai administrat anul acesta averea stăpânului tău?
Pe o scara de la 1 la 5 notează în dreptul fiecărui lucru 1 dacă l-ai rispit și 5 dacă l-ai administrat înțelept.

Directie în cariera

1 Reply

Sâmbăta trecuta am organizat împreună cu Titus Păștean, reprezentant Crown Financial Ministries, un seminar cu tema Direcție în carieră. Întâlnirea a avut loc la Biserica Crestina Emanuel și au fost prezenți aproximativ 70 studenți și liiceeni.

În cadru seminarului am dezbătut trei teme majore legate de muncă și carieră. Natura spirituală a muncii,  factori decisivi în alegerea unei cariere și cum să cauți de lucru în mod creativ.

1.     Natura spirituală a muncii și importanța ei

Din perspectiva Bibliei,  “munca” cuprinde toate ocupațiile, casnice, parentale, agricole, industriale, sociale, profesii libere, misionale sau orice lucrare crestină prin care noi putem exprima dragostea și darurile lui Dumnezeu.

Dumnezeu a “creat” munca în Eden, înainte de cădere și reflectă caracterul Său.

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească ”(Geneza 2:15)

Dupa caderea omului, munca a fost blestemata.

„Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:17-19)

Isus a “răscumpărat” munca, ea ne mai fiind “sursa” existenței noastre, sursa fiind Dumnezeu.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?  Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”  Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:24-34)

Orice fel de muncă (meserie) are valoare și demnitate.

“Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3: 17)

Munca este platforma pentru “lucrare” și mărturie

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5: 16)

2.     Orientarea în carieră: factori decisivi în alegerea unei cariere

Descendența Divină a omului: Fiecare dintre noi am fost creați într-un mod UNIC de către Dumnezeu, ne mai existând nici o altă persoană care să aibă ADN-ul sau istoria noastră personală
„Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:13-16)

În alegerea unei cariere, a drumului în viată trebuie să fii conștient de existența a cinci factori care compun profilul tău unic:

  1. Experiențele: Prin ce ai trecut până acum? Personal, Educațional, Vocațional
  2. Abilitătile: Ce faci tu cel mai bine? Talente, Cunoștințe, Îndemânări
  3. Personalitatea: Cum faci ce faci cel mai bine? Tendințe naturale  de comportament
  4. Pasiunile: Ce-ți place cel mai mult? Oameni, Locuri, Lucruri, Activități
  5. Valorile: Ce e important pentru tine? Scopul vieții și a muncii, Principiile după care te ghidezi, Valorile personale

Factorul X-  CHEMAREA lui Dumnezeu:

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” Psalmul 139:16

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”Efeseni 2: 10

3.     Cum să cauți de lucru în mod creativ?

Aplică pentru job-uri promovate prin reclamă

  1. Anunțuri în web site de recrutare (www.ejobs.ro, www.bestjobs.ro, www.myjob.ro)
  2. Anunțuri în presa locala (Viața Liberă, Monitorul de Galați)
  3. AJOFM Galati www.gl.anofm.ro
  4. Agenții de recrutare
  5. Târguri de locuri de muncă
  6. Anunț afișat la sediul companiei

Creaza-ti o rețea de contacte profesionale (oameni conectați cu munca pe care vrei să o faci) și caută să:
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=lN8j7ey76Ng&w=560&h=315]
–       înțelegi munca lor și experieța lor
–       să obții de la ei o listă cu organizații și oameni relevante pentru domeniul tău de interes
–       te recomande la alții
–       îți ofere un feedback la CV-ul tau
–       îți ofere sfaturi în domeniul tău de interes

Cum poți lărgi rețeaua de contacte profesionale?

    [youtube http://www.youtube.com/watch?v=slE4-kbea6s&w=560&h=315]

  • Cauta angajatorii tai favoriti
  • Cere contactelor care le ai deja sa te introduca altora
  • Alatura-te unei organizatii profesionale
  • Alatura-te unei retele sociale pe web, de exemplu Facebook sau Linkedin
  • Inscrie-te la cursuri relevante pentru domeniul tau
  • Pastreaza lista ta de contacte actuala
  • Gaseste motive prietenoase sa ramai in contact cu persoanele valoroase
  • Lasa contactele care ti-au fost de ajutor sa stie daca ai avut ceva success

Urmeză un curs de calificare

–       Agentia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează, gratuit, cursuri de calificare/recalificare pentru şomeri. (www.anofm.ro)
–       Unele universitati ofera cursuri gratuite (Ex: http://openlearn.open.ac.uk/)
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Wgd8ma-AwYw&w=560&h=315]
Munceşte ca voluntar
–       o șansă de a-ți dezvolta îndemânările și de a obține altele noi
–       experiență de lucru în diferite medii
–       oportunitate de a învăța mai multe despre tine și capacitățile tale
–       potențial pentru calificare care ar putea conduce la recunoașterea calificării
–       șansă de a-ți extinde rețeaua de contacte profesionale
–       satisfacție interioară că ai contribuit la o cauză importantă
–       material pentru CV-ul tău

Exemple: Fundația Cuvântul Întrupat (www.cuvantulintrupat.com)

Fundaţia „Cuvantul Intrupat”, înfiinţată în 2001, oferă sprijin copiilor, tinerilor şi familiilor lor aflate în dificultate din Galaţi şi din judeţ. Inspiraţi de valorile creştine, urmărim depăşirea stării de vulnerabilitate prin prevenirea abandonului familial şi şcolar al copiilor, integrarea socială şi profesională a tinerilor, susţinerea familiilor pentru a deveni stabile.

În funcţie de abilităţile, experienţa sau timpul lor liber, voluntarii îi sprijină pe copii la lecţii, îi însoţesc la timpul de joacă sau de artă, la ieşirile în oraş sau în tabăra anuală. De asemenea, evenimentele noastre şi campania 2% sunt alte activităţi în care voluntarii noştri au o contribuţie importantă.

Credem cu tărie că voluntariatul este una dintre cele mai puternice expresii ale umanităţii noastre care dă sens şi frumuseţe vieţii în comunitate. Şi, fie că-l numim voluntariat sau întrajutorare, ne dăm seama că acest concept ne defineşte într-un mod pe care doar trebuie să-l regăsim şi care să ne ajute să ne asumăm responsabilităţile ce ne revin în calitate de creştini, sau, pur şi simplu, în calitatea noastră de oameni. În plus, departe de a fi doar un act unidirecţional, voluntariatul îmbogăţeşte şi ajută în primul rând pe cel care alege să se implice benevol. Este un adevăr confirmat şi afirmat de mulţi dintre cei care au ales să dăruiască.

Fundația Inimă de Copil Galați (www.inimadecopil.ro)

Înscrie-te într-un program de Intership sau practică la companii din doemniul tău de interes

(www.startinternship.ro)

Nu sta acasa fara sa faci nimic!
 “Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.”  (2 Tesaloniceni 3:7-12)

De ce sunt ipocriți atât de mulți oameni religioși?

Leave a Reply

1. Ce este ipocrizia?
DEX: Persoană care se arată altfel de cum este; om prefăcut, fățarnic.
“Maladia cea mai raspandita a speciei umane”
“Ipocritul confunda morala cu discreția. Drama lui nu e ca se simte mereu îndemnat să greșească, ci că nu-și poate camufla perfect greșelile”
“Ipocritul nu-și regretă relele: “se jenează” doar de exisetnța lor și de ecoul lor posibil în conștiința altora”
“Ipocritul care se indreptateste inaintea altor oameni e ipocrit de duzina.
“Ipocritul de anvergura nu se multumește in a-si falsica portretul in ochii celorlati: marea lui reusita e sa și-l falsifice în chiar ochii săi”
“Ipocritul de anvergură e sincer mirat de suspiciunile celor din preajmă: e o victima, un om de ispravă hăituit de un univers răutăcios, de prieteni neiubitori, de o familie neînțelegătoare.”
(Minima moralia – Andrei Pleșu)

2. Exemple de ipocrizie:
Lorna Jones , studenta in domeniul media, din Marea Britanie, spune ca ceea ce  a indepartat-o de crestinism a fost ca unii din prietenii ei, care se considerau crestini, erau ipocriti. Iesea in oras cu ei, acestia consumau alcool, se drogau, iar a doua zi veneau la biserica si cantau cantari de lauda la adresa divinitatii. Lorna, vazand aceste lucruri, habar nu avea ce se intampla si se intreba, cum de poti fi mandru ca te droghezi si apoi vii la biserica bine dispus. Observand aceste lucruri, ea si-a dat seama ca crestinismul, nu era ceva real, iar oamenii doar se prefac, astfel, Lorna pierzandu-si interesul pentru crestinism.

Vaticanul, acuzat de ipocrizie de Bogdan MUNTEANU | 28 mai 2010
Amantele secrete ale preoţilor italieni i-au cerut papei Benedict al XVI-lea să anuleze regula celibatului. În realitate, foarte mulţi nu reuşesc să-şi stăpânească impulsurile sexuale naturale. În cele mai fericite cazuri, preoţi catolici trăiesc ani de-a rândul cu amante, în “familii secrete”. În alte situaţii, ei ajung să abuzeze copii. Oficial, Vaticanul respinge existenţa unei legături de cauzalitate între abuzarea copiilor şi regula celibatului. De la începutul anilor `50 până în 2002, numai în SUA s-au înregistrat peste 10.660 ale unor preoţi şi diaconi catolici asupra unor copii, potrivit unui raport comandat de Conferinţa Episcopilor Catolici.

Exemplul unui om cu care am vorbit recent: Nu-i asa ca religia este o afacere? Preotul din sat stoarce bani de la sateni din care isi construieste vile si isi cumpara mașini de lux. M-am hotărât sa nu ii mai dau nimic cand vine la boboteaza. Am sa ii spun pe fata ceea ce gândesc despre el.

Exemplul actual: cand ne intalnim cu cineva, il salutam crsestineste iar dupa despartire il barfim

3. Ce spune Isus despre ipocrizie? (Luca 18:9-14)
Fariseul ipocrit cu care avem de a face in pilda sta in Templu in picioare in fata lui Dumnezeu la rugacine îndreptățindu-se: el i-a convins de mult pe alții că este un om drept, nici el nu mai are dubii asupra lui însuși, problema cu care se confrunta acum în rugăciune este să îl convingă și pe Dumnezeu.

Isus vorbeste despre carturari si farisei (oamenii religiosi din acea vreme) folosind cuvinte foarte grele, cuvinte care le demasca ipocrizia: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.” (Matei 23:23-27)

Nu era fariseul hraparet (escroc), nedrept sau preacurvar?
Afirmatiile lui nu sunt adevarate. Isus spune despre ei: daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia

Poate un om sa nu fie nedrept, hrapaet (escroc) sau preacurvar?
Omul se naște in pacat: Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea
Prin respectarea legii si implinirea ritualurilor religioase nu poate sa isi schimbe natura pacatoasa
Isus ii spune lui Nicodim: trebuie să te nasti din nou (ce este nascut din carne este carne si ce este nascut din Duh este Duh)
Dupa nasterea din nou crestinul un mai este prin definitie nedrept, hraparet, preacurvar. Dca se intamla sa cada in unul din aceste pacate nu il musamalizeaza ca sa nu il vada altii ci il marturiseste inaintea lui Dumnezeu si inaintea unui frate daca e cazul.

Poate omul sa îl convingă pe Dumnezeu de propria neprihanire?
Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4:13)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. (Psalmul 139)
Postea fariseul de doua ori pe saptamana si dadeau zeciuiala din toate veniturile?
Da, ei indeplineau cu strictete toate ritualurile. Isus spune despre ei: “daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen”

Este acesta un lucru bun?
Da Isus spune despre aceste lucruri: ”să nu le lăsaţi nefăcute”

De ce un indraznea vamesul sa iși ridice ochii spre cer? Vamesul se vede pe sine un numai ca un pacatos dar ca si cel mai rau dintre toti pacatosii.

De ce se batea cu pumnul in piept, ce obicei era acesta?
Rugăciunea vamesului este un apel umil pentru iertare. Termenul “ai mila” este asociat cu conceptul de cerere de ispăşire

Cum poate fi socotit un om neprihanit?
Invocand mila lui Dumnezeu, iertarea si acceptand ispasirea facuta de Isus ca singura solutie pentru a fi socotit neprihanit. Un om poate fi neprihanit numai daca se naste din nou.

De ce vamesul a fost socotit neprihanit si fariseul nu?
Vamesul s-a smerit si a invocat mila lui Dumnezeu (iertare si ispasire) ca singura solutie pentru viata lui

Ce este smerenia proprie?
A un cauta onorurile celorlalti.

Ce este inaltarea proprie?
Sa faci un scop in viata din onorurile primite de la ceilalti.

Ce este smerenia care vine de la Dumnezeu?
Uneori Dumnezeu ingaduie suferinta, esec in viata noastra pentru a ne invata smerenia. Alteori Dumnezeu isi revarsa mania peste cei ce nu asculta de El

Ce este inaltarea care vine de la Dumnezeu?
Dumnezeu onoreaza semerenia, credinta si ascultarea noastra.

4. De ce sunt creștinii în special acuzați de ipocrizie?
Crestinii sunt adesea acuzati de ipocrizie deoarece, in general, multi oameni cred ca a deveni crestin, inseamna a te transforma. Daca afirmi si sustii ca a fi crestin inseamna a te schimba, oamenii din jur abia asteapta sa vada acest lucru. Ceilalti din jur privesc la biserica crestina si la membrii ei si ii intreaba: “Care sunt semnele unei vieti transformate? Care este diferenta?” Daca ei vad cu adevarat o schimbare in modul de viata a unuia care tocmai a devenit crestin, atunci vor afirma cu uimire: “Intr-adevar, iti schimba viata in mod real!” Dar cand vad oameni care sustin ca sunt crestini dar traiesc cu totul altfel decat ar trebui, atunci intreaba descurajati: “Unde este adevarul in afirmatiile voastre?”

5. Care este diferenta dintre religie si crestinism?
Exista o mare diferenta intre religie si crestinism. Religia este o povara pe care multi oameni o poarta; ea iti dicteaza ce trebuie sa faci si ce nu, la ce lucruri sa renunti chiar daca tie nu-ti place si sa accepti alte lucruri care nu-ti plac. Dar crestinismul nu este o religie in acest sens; nu se refera la incercarile noastre de a-L multumi pe Dumnezeu. Crestinismul reprezinta, de fapt, o relatie cu Dumnezeu. Asadar, in locul unei poveri a religiei, o asemenea relatie de sustine in momentele grele ale vietii.
Diferenta dintre cele doua este ca pentru a deveni o persoana religioasa, trebuie sa promiti ca vei face multe lucruri; dar pentru a deveni crestin iti spui: “este nevoie de o relatie cu Dumnezeu.” Pentru a intra in relatie cu Dumnezeu ai nevoie de iertare; dupa ce primesti acea iertare te vei schimba; astfel tu nu iti castigi statutul de crestin facand anumite lucruri, ci datorita iertarii primite si datorita aceste relatii Dumnezeu iti schimba viata. Crestinismul nu doar iti spune ce sa nu faci, ci iti schimba propriile dorinte.

6. Este ipocrizia creștinilor o barieră în calea acceptării credinței creștine?

Multi oameni sunt impiedicati sa creada in Cristos datorita ipocriziei oamenilor religiosi

7. Cum poți dărâma bariera ipocriziei atunci când vestești Evanghelia?
Lorna Jones , studenta in domeniul media, din Marea Britanie marturiseste ca a inceput sa-si puna intrebari existentiale cu privire la natura universului si la natura ei umana; in cele din urma a inceput sa citeasca Biblia, gasind acolo raspunsurile la intrebarile pe care ea le cauta. Treptat, viata ei a inceput sa se schimbe, cunoscandu-L din ce in ce mai mult pe Dumnezeu. Mai tarziua si-a dat seama ca nu a avut o atitudine potrivita cand a privit la asa zisii prieteni “crestini”. Ea de fapt a realizat ca a gresit uitandu-se la oamenii din jur si nu la Dumnezeu.

Ești un exemplu pentru cei din jur in ganduri, vorbe şi fapte.
Când oamenii privesc la oameni, îndrepți ochii lor spre Dumnezeu.

Bibliografie:
Minima Moralia – Andrei Plesu, Humanitas, 1994
Încântat de întrebare – Innovista International, 2006

Religiile lumii

Leave a Reply
  1. Care sunt adevărurile de bază?  
  2. Cum poți verifica adevărurile spirituale?

Răspândirea actual a principalelor religii ale lumii este:

Creștinism:               2.1 miliarde
Islamism:                   1.5 miliarde
Hinduism:                 900 milioane
Budism:                     376 milioane
Iudaism:                    14 mililioane
Atei și alte:                1.9 miliarde

  1. Care sunt adevărurile de bază?

Cine este întemeietorul?

  • Iudaism: Avraam, Isac, Iacov, Moise
  • Hinduism: nu putem identifica un singur întemeietor
  • Budism: Budha (558 î. Hr. –  478 î.Hr)

Buda nu se declara nici profet, nici trimis ci simplu “trezitul=buddha” si pornind de la acest nume el se considera pe sine calauza si maestru spiritual. Propovaduirea lui are drept scop eliberarea oamenilor. Acest scop face din mesajul sau o religie si din personajul istoric printul Siddharha o fiinta divina.

Fiu al unui rege el s-a casatorit la varsta de 16 ani, a  parasit palatal la varsta de 29 ani, a avut “trezirea desavarsita si suprema” la varsta de  35 ani. A propovaduit tot restul vietii si a murit la varsta de 80 de ani.

Cele patru adevaruri nobile si Calea de mijloc este mesajul central al propovaduirii lui Buddha:

Totul este suferinta
Originea suferintei este in dorinte si pofte
Elibereare de durere consta in abolirea poftelor. Ea echivaleaza cu Nirvana.
Al patrulea adevar reveleaza caile (8 la numar) care duc la incetarea suferintei
– punct de vedere sau opinie corecta
– gandire corecta
– vorbire corecta
– activitate corecta
– mijloace de existenta corecte
– efort corect
– atentie corecta
– concentrare corecta

  • Creștinism: Isus Hristos
  • Islamism: Mahomed (567-632)          

Nascut la Meca in anul 567, Mahomed rămâne orfan la 6 ani si este crescut mai intai de bunicul sau apoi de unchiul sau dupa mama. La 25 de ani intra in slujba unei vaduve bogate, Hadige, cu care se casatoreste si are sapte copii. Dupa moartea sotiei lui care era cu aprope 20 de ani mai in varsta isi mai ia inca 9 neveste.

In anul 610 are prima revelatie, dupa lungi perioade de retragere spirituala in pesteri. Vreme de trei ani comunica mesajele doar familiei, dar in anuul 613, ingerul ii porunceste sa fac publice revelatiile si Mahomed incepe sa predice punand accentul pe puterea si marinimia lui Dumnezeu si iminenta judecatii. El dorea sa isi trezeasca concetatenii si sa-i convinga ca trebuie sa il venereze numai pe Allah pe care ei oricum il recunosteau ca si creator al cerului si al pamantului si chezas al fertilitatii.

Mahomed nu a intampinat opozitie pana cand nu a inceput sa predice impotriva zeitatilor din acea vreme. La inceput el recunoaste zeitatile acelei vremi: “ele sunt zeite sublime si mijlocirea lor e cautata pe buna dreptate de oameni”, dar apoi recunoasste ca atunci cand a rostit acest mesaj a fost amagit de  Diavolul si il inlocuieste cu: “Ele sunt doar niste nume goale, cu care voi, parintii vostri le-ati numit. Dumnezeu nu le-a dat nici o putere”

Mahomed are o calatorie mistica la cer, ajunge inaintea lui Alah si acesta ii incredinteaza coranul si o anumita stiinta esoterica, pe care nu trebuie sa o comunice credinciosilor.

In anul 630, cu o armata de 10.000 de oameni, profetul ocupa cetatea Meca. Distruge idolii, purifica templele si ia toate privilegile inchinatorilor la idoli. Isi instaureaza capital statului theocratic la Medina. Pe 8 Iunie 632, cade bolnav si moare in bratele sotiei sale favorite Aisa.

Care sunt textele sacre?

  • Iudaism: Scripturile – vechiul Testament
  • Hinduism: Vedele

Există patru Vede: Rig Veda, Sama Veda, Yajur Veda şi Atharva Veda. Vedele sunt textele de bază ale hinduismului. Tradiţional textul Vedelor a fost contemporan cu universul. Oamenii de ştiinţă au stabilit că Rig Veda, cea mai veche dintre cele patru Vede, au fost compus circa 1500 î.Hr., şi codificata aproximativ 600 î.Hr. Este necunoscut atunci când a fost în cele din urmă scrisa, dar acest lucru a fost, probabil, la un moment dat după 300 î.Hr. Vedele contin imnuri, incantaţii, şi ritualuri vechi din India.

Upanishadele sunt o continuare a filosofiei vedice, şi au fost scrise între 800 şi 400 î.Hr. Ele elaborează asupra modului în care sufletul (atman) poate fi unit cu adevărul ultim (Brahman), prin contemplare şi mediere, precum şi doctrina Karma – efectele cumulative ale acţiunilor unei persoane.

Puranele  conţin o naraţiune completă a istoriei Universului de la creare la distrugere, genealogiile de regi, eroi şi semizei, şi descrieri ale cosmologiei hinduse şi geografie. Există 17 sau 18 Purane canonic, împărţite în trei categorii, fiecare numită după o zeitate: Brahma, Vishnu si Shiva.Ascultaţi

  • Budism: Tripitaka

Tripitaka este prima colectie de invataturi budiste si singurul text recunoscut ca fiind canonic de budiştii Theravada.Tripitaka înseamnă “trei coşuri”, de la modul în care a fost iniţial înregistrat: textul a fost scris pe frunze lungi, înguste, care au fost cusute la margini apoi grupate în mănunchiuri şi depozitate în trei coşuri. Este o vasta colectie de scrieri, care cuprinde acum până la 50 volume.

Budismul Mahayana venerează Tripitaka ca un text sacru, dar adaugă la aceasta Sutra, care reflectă distinct concepte Mahayana. Cele mai multe dintre Sutra Mahayana, în număr de peste două mii, au fost scrise între 200 î.Hr. şi 200 d. Hr., perioada în care budismul Mahayana s-a dezvoltat.

Cartea Tibetană a Morţii este textul tibetan, care este cel mai bine cunoscut în Occident. Scrisă de un călugăr tibetan, Cartea Morţilor descrie în detaliu etapele de deces din punct de vedere tibetan. Acesta cronici relateaza experienţele şi oportunităţile religioase pe care o persoană le întâlneşte în diferite etape: în timp ce e pe moarte, în momentul morţii, în intervalul de 49 de zile între moarte şi renaştere, şi la renaştere

  • Creștinism: Biblia
  • Islam: Coran

Persoane intervievate

Rabbi Eli Brackman, Casa Chabad, Oxford
Vidyasuri, Centrul Budist, Birmingham, Ordinul budist apusean
Shaykh Ibrahim Mogra, Consiliul mahomedan al Marii Britanii
Shaunaka Rishsi Das, director al Centrului pentru studii hinduse, Oxford
Jenny Brown, pastor adjunct al Bisericii „All Souls“, Londra 

Cine este Dumnezeu?
BUDISM:
Nu există nici un Dumnezeu care a creat lumea. Nu exista nici un Dumnezeu omniscient și omnipotent. Persoana pe care o veneram noi budistii este Buda.
IUDAISM:
Noi credem într-un singur Dumnezeu, creatorul lumii, acesta nu se manifesta intr-o forma fizica, nu exista nici un intermediar între noi și Dumnezeu, între noi și Dumnezeu exista o relatie directă.
ISALAMISM:
Noi credem ca Dumnezeu este dincolo de cuvinte, noi nu putem descrie in cuvinte cine este El sau cum arata El.
HINDUISM:
Dumnezeu este nelimitat și se poate manifesta in forme nelimitate, are nume, atribute și caracteristici nelimitate: Krisna adică “persoana atotatragatoare” cu parul negru, frumos si cantand la flaut, Rama, Lordul Ramjandra sau Visnu sunt manifestari diferite alea aceleasi persone
CRESTINISM:
Există un singur Dumnezeu, iubitor, milos, credncios, personal si relațional, se implica in viata noastra, doreste sa fie cunoscut, să dezvolte o relație cu noi.

Care este scopul vieții?
HINDUISM:
Dezvoltarea constiintei unui hindus se realizeaza pe parcursul mai multor vieti. Hindusul Invata deosebirea dintre materie si spirit si investeste energie in partea spirituală prin controlarea simturilor si a dorintelor, ajustarea dorintelor si convertirea aspiratiilor materiale in aspiratii spirituale. Nu trebuie să faci totul într-o singură viață pentru că uneori este foarte dificil.
IUDAISM:
In iudaism există doua parti:  Credința iudaică și respectarea obiceiurilor iudaice. Credinta joaca un rol important dar respectarea traditiei iudaice este si mai importanta iar aceasta duce la dezvoltarea si cizelarea personalitatii umane si transformarea lumii intr-un loc mai bun.
BUDISM:
Toti avem capacitatea pentru iluminare și acesta este telul supream al vietii spiritual pentru un budist. Iluminarea este o experienta imposibil de redat in cuvinte, este o stare de compasiune si intelepciune desavarsita, energie si creativitate nelimitata.
CREȘTINISM:
Creștinismul se refera mai de grabă la ceea ce Dumnezeu face in mine, scopul Lui pentru mine si anume de a ma readuce la starea initiala care a intentionat-o cu mine, adica la statutul de persoana creata dupa chipul lui Dumnezeu, menita sa traiasca in relatie cu El si sa reflecte ceva din caracterul Lui. Responsabilitatea si scopul meu ca si crestin este sa il iubesc pe Dumnezeu si sa am parte de o relatie cu El.
ISLAMISM:
Țelul suprem al unui musulman este să-L slujeasca pe Dumnezeu prin inchinare si prin slujirea semenilor sai, astfel va fi rasplatit cu intrarea in rai, unde isi va petrece viata vesnica.

Ce se intampla cand murim?
HINDUISM:
Nu se întâmplă nimic când murim, pentru că noi nu murim. Moartea nu exista pentru Hinduism decat fizic, este ca si cand ti-ai schimba camasa. In timpul mortii, incapacaitatea de a ne misca nu exclude capacitatea de constientizare, atunci fie trecem intr-un alt trup, fie mergem in lumea spiritual.
CRESTINISM
Ca si crestini credem ca avem o singura viata, nu ne mai intoarcem si atitudinea fata de Dumnezeu in aceasta viata va determina ce ni se intampla dupa moarte. Cei care nu au o relatie cu Dumezeu in aceasta viata, vor trai separare vesnica de Dumnezeu, numita in biblie iad iar cei care au o relatie cu Dumnezeu in aceasat viata, vor trai in comuniune eterna cu Dumnezeu.
ISALAMISM
Islamul ne invata ca aceasta viata este temporarara. Cand iti vine randul mori si treci in lumea de dincolo. Acolo fiecare individ va fi judecat dupa faptele lui. Daca Dumnezeu va fi multumit de faptele lui il va rasplati cu intrarea in rai, iar pe ceilatai ii va pedepsi in focul iadului.
BUDISM
Budismul propovaduieste renasterea. La moarte exista o continuitate a constiintei intr-o viata viitoare. Pentru budisti omul nu are suflet, nu exista nici o entitate fixa ce trece intr-o viata viitoare. Exista doar o continuitate limitata a conștiinței
IUDAISM
Daca o persoana duce o viata morala, va fi recompensata cu viata de apoi. Iadul este o cale de purificare a unei personae, pentru ca aceasta sa poata merge in rai. Raiul este lumea spirituala unde sufletele fiinteaza in absenta trupului.
constiintei.

Cum ma pot apropia de Dumnezeu?
IUDAISM
Traind in bunatate si cinste in lumea aceasta, suntem rasplatiti in lumea viitoare cu viata vesnica impreună cu Dumnezeu.
HINDUISM
Calatoria noastra spre viata e menita sa restabileasca relatia cu Dumnezeu. Noi nu suntem nici corpul nostru, nici mintea noastra ci ceva mult mai profund.
BUDISM
Noi toti avem capacitatea ca finite umane de a atinge iluminarea. Toti putem experimenta niveluiri mai inalte de bunatate, dragoste, compasiune, intelepciune.
ISLAMISM
Urmezi in totalitate poruncile lui Dumnezeu, te abtii de la ce ester au si te bazezi pe mila Lui.
CRESTINISM
Asa cum suntem noi nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu. Prin greselie si revolta noastra impotriva lui Dumnezeu, ne-am separate de Dumnezeu si nu putem face drumul inapoi. Dumnezeu s-a apropiat de noi, a luat initiative pentru a restaura relatia noastra cu El.

Cum ma pot alatura religiei tale?
HINDUISM
Pentru a te implica in hinduism trebuie pentru inceput sa accepti practicile spirituale ale hindusilor, sa studiezi scripturile, sa inveti filosofia, sa mergi la templu, sa ai un mic altar la tine in casa, sa devi vegetarian si te inchini unei zeitati Krisna sau Ram.
BUDISM
Nu poti porni pe calea spre iluminare doar citind despre budism, trebuie sa-l pui in practica si aceasta inseamna sa incepi sa te schimbi conform invataturilor lui Buda, sa cauti sa devi mai amabil, mail lucid, mai generos, mai transparent.
IUDAISM
Procesul convertirii la iudaism consta in 4 etape. Prima:Accepta legea, a doua: Daca e brabat trebuie sa accepte circumcizia. A treia: Trebuie sa se scufunde intr-un bazin ritualic numit Mikvah. A patra: In perioada templului, acum 2000 de ani aducea jertfa
CRESTINISM
A deveni crestin nu inseamna a te alatura unei religii ci a intra intr-o relatie cu Dumnezeu. Aceasta incepe prin descoperirea si cunoasterea lui Isus Cristos, acceptarea Lui si increderea in adevarul afirmatiilor Sale.
ISALAMISM
Sa practice rugaciunea de 5 ori pe zii, milostenia, postul, pelerinajele, sa-si declare credinta intr-un singur Dumnezeu si sa afirme ca Mahomed este profetul Sau ceea ce noi numim “Sahada”

Rezumat

  Iudaism Hinduism Budism Islamism Creștinism
Cine este întemeietorul? Moise   Buda Mahomed Isus
Care este cartea sfântă? Vechiul Testament Vedas Tripitaka Coran Biblia
Cine este Dumnezeu? Există un singur Dumnezeu, nevazut, creatorul lumii Dumnezeu se manifesta in forme nelimitate: Krișna,  Rama, Vișnu Nu exista Dumnezeu. Persoana venerata este Buda Dumnezeu e dincolo de cuvinteAlah Există un singur Dumnezeu, iubitor, milos, credncios, relațional
Care este scopul vieții? Dezvoltarea  personalitatii umane si transformarea lumii intr-un loc mai bun Dezvoltarea constiintei pe parcursul mai multor vieti Iluminarea Sa slujeasca pe Dumnezeu prin inchinare Glorificarea lui Dumnezeu si extinderea granitelor Imparatiei Lui
Ce se întâmplă când murim? Iadul este o cale de purificare pentru a merge in Rai unde sufletele fiinteaza in absenta trupului. fie trecem intr-un alt trup, fie mergem in lumea spirituala o continuitate limitata a conștiinței Daca Dumnezeu va fi multumit de faptele lui il va rasplati cu intrarea in rai Cei care nu au o relatie cu Dumezeu in aceasta viata, vor trai separare vesnica de Dumnezeu
Cum mă pot apropia de Dumnezeu? Traind in bunatate si cinste in lumea aceasta Dezvoltarea conștiinței Iluminare Urmezi in totalitate poruncile lui Dumnezeu Dumnezeu s-a apropiat de noi, a luat initiative pentru a restaura relatia noastra cu El prin Isus
Cum mă pot alătura religiei tale? Accepta legea, accepte circumcizia. se scufunde intr-un bazin ritualic numit Mikvah Incepi sa accepti practicile spirituale ale hindusilor incepi sa te schimbi conform invataturilor lui Buda “Sahada” si practicile musulmane Intri intr-o relatie cu Dumnezeu prin descoperirea si cunoasterea lui Isus Cristos

II.            Cum poți verifica adevărurile spirituale?

Există trei realități pe care nici un om rațional indiferent de tara sau religie, nu le poate nega:
– Arhitectura universului
– Istoria
– Complexitatea ființei umane
Pornind de la aceste realitati vom adduce dovezi in sprijinul adevarurilor de baza proclamat de crestini

  1. Etica: constiinta binelui si raului
  2. Complexitatea universului, ordinea lui si caracterul de sistem
    (marturii ale oamenilor de stiinta)
  3. Legea cauzalitatii
  4. Legea a doua a termodinamicii  (entropia)
  5. Corpul uman – celula
  6. Planeta vizitata
  7. Vieti transformate

b.    Dovezi că Biblia este adevărată

  1. Istoriografie
  2. Istorie
  3. Arheologie
  4. Literara
  5. Credibilitatea autorilor
  6. Impactul asupra oamenilor de-a lungul secolelor

c.    Dovezi că Isus este Dumnezeu

                  i.    Scripturile
                ii.    Lucrarile
               iii.    Marturia Tatalui
               iv.    Marturia lui Ioan
              v.    Invierea

d.    Dovezile învierii lui Isus
Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol: Josephus, a scris despre moartea pe cruce şi învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus şi prigonirea primilor creştini
Părinţii bisericeşti au scris despre moartea şi învierea lui Isus Hristos
Dovezi complementare:
– biserica
– apostolii
– vieti transformate

f.    Viața după moarte și judecata de apoi
– invierea lui isus
– dreptatea lui Dumnezeu cere judecata

Odata dovedite cele de mai sus putem crede si primi Cuvantul lui  lui Isus: “Ëu sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin mine”

Dovezi ca Biblia este unica

Leave a Reply

Apologetica – Lectia 5 – Dovezi că Biblia este o carte unică și fără asemănare între toate cărțile din lume

1. Obiectivele lecției:

1. Să demonstrăm ca Biblia este o carte unică și fără asemănare între toate cărțile din lume
2. Să fim motivați să citim și să studiem zilnic Biblia

2. Unica prin continuitate

Scrisă pe parcursul unei perioade de aproximativ 1.500 ani
de la izbăvirea lui Israel din Egipt
Judecarea lui Pavel la Roma
Exilul lui Ioan in insula Patmos

Scrisă de peste 40 de autori
Moise: crescut și educat în casa lui Faraon, păstor la oile socrului său Ietro, conducător al poporului Israel
David: păstor la oi, conducător al armatei lui Saul, Rege a lui Israel, poet
Solomon: Rege a lui Israel, filososf și om de stiință
Matei: vameș
Marcu: secretar al lu Petru
Luca: medic și istoric
Ioan: pescar
Petru: pescar

Scrisă în locuri diferite
În pustie – de Moise
În temniță – de Ieremia
În palat – de David și Solomon
În temniță – de Pavel
În exil – de Ioan

Scrisă în stări sufletești diferite
Bucurie (Exod 15)
Deznădejde (Exod 16)
Suferință (Iov 3)
Încredințare (Psalmul 23)

Scrisă pe trei continente
Asia
Africa
Europa

Scrisă în trei limbi diferite
Ebraică
Aramaică
Greacă

Scrisă în diferite stiluri
Poezie
Relatare istorică
Cântare
Porfeție
Parabola

O signură părere cu privire la subiecte contriversate:
o Natura lui Dumnezeu
o Natura omului
o Etică și morală
 Căsătoria și divorțul
 Creșterea copiilor
 Supunerea față de autoritate

Un singur subiect
Răscumpărarea omului: Fapte 3:19-21
Un singur personaj
Isus Hristos: Ioan 5:39

Cine i-a unit?
40 autori
1500 ani
3 limbi
3 continente

De ce?
“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu?”

3. Unica prin raspandire

www.biblesociety.org
Scripture Distribution 2009
WORLD DISTRIBUTION OF SCRIPTURES BY BIBLE SOCIETIES
2009 – GLOBAL SUMMARY
BIBLES: 29,391,276
TESTAMENTS: 11,193,612

Miliarde de biblii au fost tiparite de la înfințarea tipografiei până astăzi. In america sunt 7 biblii in fiecare casă

De departe cele mai vandute carti din lume sunt:
• Tale of Two Cities – 200 milioane
• The Lord of the Rings  – 150 milioane
• Harry Potter  – 400 milionae – 7 volume

4. Unica prin traduceri

Biblia sau porțiuni din biblie a fost tradusă in 2.500 limbi.
Aceste limbi reprezinta mai mult de1/3 din totalul de 7000 cunoscute ale lumii dar acopera mijlocul preponderent de comunicare al peste 90% din Populația lumii.
Societatea Wycliffe a traducătorilor are peste 6.000 de membri care lucrează în peste 850 limbi pentru a da versiuni noi sau revizuite ale Bibliei
Societatea Wycliffe a traducătorilor si-a propus sa traduca Biblia in toate limbile pana in anul 2025

Nici o altă carte din lume nu se poate compara cu Biblia din punctul de vedere al răspândirii și al traducerii

De ce?
“Omul nu trăiește numai cu pâine și cu apă ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”

5. Unica prin persecuții

– În 303 d. Hr Împăratul Dioclețian a emis un edict prin care ordona dărâmarea bisericilor și arderea Scripturilor
– 25 ani mai târziu împăratul Roman Constantin a emis un edict prin care comanda realizarea unui număr de 50 de Scripturi pe cheltuiala guvernului
– Voltaire (1694-1778), un mare ganditor francez, a prezis că la 100 ani după el creștinismul va fi măturat de istorie și trecut în neființă
– Comuniștii au intrezis tiparirea Bibliei si distribuirea ei

Dușmanii Bibliei au venit și au trecut dar Isus spune: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ” Marcu 13:31

6. Unica prin influenta asupra civilizatiei

Influența asupra literaturii
“Dacă ar dispărea Biblia din orice oraș cunoscut, cartea ar putea fi refăcută din citatele care se găsesc pe rafturile bibliotecii orășenești”
”Nici o altă carte din istoria omenirii nu a inspirat, ca și Biblia, elaborarea atâtor lucrări”
Influența asupra justiției
Paul Robert in Lausanne – Cum trebuie judecatorul sa judece: Pe ce baza trebuie ei sa lucreze pentru ca judecata lui sa nu fie subiectivă? Paul Robert a pictat justitia cu sabia in mana, indreptată spre o carte pe care scrie “Legea lui Dumnezeu”
Influenta asupra Filosofiei (Augustin, Hegel, Kierkegaard, Pascal, Berdiaev, Constantin Noica, Andrei Plesu)
Influenta asupra Politicii (constitutia tarilor are la baza principia biblice)

De ce?
Pentru că  Biblia este de folos:
– ca să înveţe
– să mustre
– să îndrepte
– să dea înţelepciune în neprihănire

7. Cum să citim Biblia?

Deuteronom 6:6-9
Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi,
– să le ai în inima ta
– Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi
– să vorbeşti de ele
o când vei fi acasă,
o când vei pleca în călătorie,
o când te vei culca şi
o când te vei scula
– Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi
– să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
– Să le scrii pe uşorii casei tale şi
– pe porţile tale

Iosua 1:8
Cartea aceasta a Legii
– să nu se depărteze de gura ta;
– cugetă asupra ei zi şi noapte,
– căutând să faci tot ce este scris în ea;
– căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi
– atunci vei lucra cu înţelepciune.

Psalmul 119:105
Cuvântul Tău este
– o candelă pentru picioarele mele şi
– o lumină pe cărarea mea.

Matei 13:23
Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce
– aude Cuvântul
– şi-l înţelege;
– el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Sa invatam sa umblam printre carti cu Carte ape ele călcând – Nicolae Steinhardt
Ce mai buna metoda de studiu este un bilet de autobus folosit ca semn de carte – Beniamin Faragau
Degeaba sti sa citesti daca nu ai citit niciodata Biblia – Solascriptura

Intrebari pe care le putem pune textului:
Ce a vrut să le vorbească lor, atunci și acolo?
Ce vrea să îmi vorbească mie, aici și acum?
Ce trebuie să fac pentru a împlini acest Cuvânt?

Bibliografie:
Noi marturii supuse dreptei judecati, Josh McDowell, editura Aqua Forte, 2005

Webgrafie:
www.biblesociety.org
www.wycliffe.org
www.ecrestin.ro