Category Archives: Meditații

Universul năruit

Luna trecută am fost cu familia să vizitez casa bunicilor din satul Rebra, comuna Rebrișoara, județul Bistrița Năsăud. Am povestit mereu copiilor despre frumusețea acelor locuri și timpuri. Valea Rușorului, așa se numește zona în care era casa bunicilor mei. Este o poteca care duce pe vârful unui deal, formată pe malul unui pârâu, pavată cu stânci în forma lor naturală, potecă pe care mașinile nu pot urca. Mergeam acolo în fiecare vacanță și stăteam câte doua trei săptămâni.

Bunica mă trimitea de câteva ori pe zi să aduc apă de la izvor cu găleata. Îmi era tare frică când treceam prin tufișurile dese pentru că știam că acolo trăiesc șerpi și șopârle. Orice foșnet pentru mine reprezenta un pericol real. Uneori mergeam cu Maricica, o fată de vârsta mea, singurul copil din zonă cu care puteam să mă joc.

Dimineața, mergeam cu vaca pe deal și o lăsam să pască până când roua de pe iarbă se ridica și soarele ardea prea tare. Eram singur, cântam și meditam.

Uneori mergeam cu străbunica în pădure să culegem ciuperci sau hribe. Când eram cu frații mei, strigam cât ne ținea gura iar străbunica ne certa și zicea “copii, liniște că imi e greață”. Așa numea ea frica sau neplăcerea pe care i-o cauzau strigătele noastre.

Ocolul era deschis, nu avea poartă și în spate era șura și grajdurile. În spatele șurii era un măr de vară în care ne simțeam tare bine vara imediat ce merele începeau să fie bune de mâncat.

Bunicul meu se trezea la ora patru dimineața și, la lumina felinarului, citea Biblia, se ruga și cânta. Uneori îl auzeam, căci dormeam în aceeași încăpere, deschideam ochii și îl zăream, apoi mă întorceam cu fața la perete și îmi continuam somnul. Seara se culca pe la ora șapte iar noi trebuia să facem liniște. După timpul de părtășie pleca la drum și făcea aproape o oră până la stația de autobuz de unde pleca spre Bistrița. Acolo lucra cu normă întreagă ca și manipulant la o magazie de piese auto. Seara ajugea acasă pe la ora cinci și jumătate. Când știam că se apropie, ieșeam în ocol și uiuiam (așa se numea strigătul  meu) “ăi, măi tată bun…!”. Trebuie să mai precizez că bunicilor le spuneam “mamă bună” și “tată bun” pentru că nu ne certau și dorințele noastre erau un fel de porunci pentru ei. Oricum, îmi plăcea cum se aude ecoul strigătului meu în toată Valea Rușorului. Dacă el se afla în vale, îmi răspundea “ăi, măi Adi măi…!” iar eu transmiteam bunicii că poate să încălzească mâncarea, bunicul ajunge în maxim douăzeci de minute.

Bunicul meu era diacon la Biserica din sat și duminica nu se odihnea, pregătea o predică și mergea în vizite pentru a se ruga pentru cei ce erau în nevoi.

M-am gândit să îl adaug pe lista sfinților la care, așa cum ne învață autorul epistolei către Evrei  “…mă voi uita cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi le voi urma credinţa!” A trecut  la Domnul pe care L-a slujit, în urmă cu 12 ani.

Așa cum spuneam la început, luna trecuta am mers sa vizităm casa bunicilor. Eram cu familia în mașină, veneam de la Maramureș, unde am vizitat familia unei cumnate și mergeam la Bistrița spre casa părinților mei. Când am ieșit din Dej am văzut un indicator spre Năsăud și am propus să mergem să vedem casa bunicilor, de mult vândută și părăsită. Am început să le povestesc copiilor cu pasiune amintirile mele din copilarie. Când am ajuns în Rebra, drumul care ducea spre casa bunicului era asfaltat până la pod, am lăsat mașina în vale și am urcat cu toții pe potecă până la casa bunicilor.

Tot ce am povestit pe drum cu atâta pasiune s-a năruit într-o clipă. Poteca, altădată formată din stânci natural, era acoperită de noroi, ocolul nu mai era, șura și grajdurile erau dărâmate, iar casa abia se mai ținea pe picioare, dranițele cu care era acoperită s-au rupt, apa s-a scurs prin pereți, care au început să se spargă și să se încline. Izvorul din care luam apă nu mai era, pământul s-a surpat peste el și l-a acoperit, mărul de vară era aproape uscat și nu mai făcea fructe.

Universul copilăriei mele s-a năruit. Acum mi-am construit altul. Dar nu pot să nu mă gândesc că într-o zi și acesta se va nărui și copii copiilor mei vor veni să vadă ruinele locului în care locuia bunicul.

Nu îmi rămane decât să mărturisesc așa cum ne învață autorul Epistolei către Evrei “că sunt străin și călător pe pământ” să arăt, la fel ca bunicul și tatăl meu, că sunt în “căutarea unei patrii…o patrie mai bună, adică o patrie cerească”.

Garboavele XC 2012

Ieri am fost la concursul de biciclete Garboavele XC 2012. In timp ce eram cu bicicleta pe traseu am avut parte de patru stari diferite.

In  faza de start a concursului am fost depasit de biciclisti profesionisti care treceau pe langa mine, fara sa gafaie, cu o viteza uimitoare, in timp ce eu transpirat si gafaind, pedalam din greu. M-am gandit atunci la timpul de inchinare de la Biserica, cand echipa de lauda si inchinare, impreuna cu cativa inchinatori entuziasmati, canta cu bucurie „…frica, griji, nevoi eu nu cunosc, ca eu toate de la El primesc…”, iar cei ce tocmai au ajuns la Biserica impovarati de problemele lor, sunt „depasiti” si raman uitandu-se mirati la cat de fericiti pot fi unii oameni. Intr-o duminica o persoana care avea acasa sotia bolnava si copiii mari care il chinuiau, a marturisit sincer ca ne uraste cand vede cat de bucurosi, sfinti si fara probleme suntem.

Apoi am ramas o vreme singur pe traseu, nici asa nu era bine, am avut impresia ca m-au depasit toti, ca sunt cel mai incet, ca nu voi reusi sa termin cursa.  M-am gandit la multe persoane din Biserica care s-au pierdut in multime s-au retras si nu mai comunica cu cei din jur, sunt singuri pe cale si pericolul caderii este foarte mare.

Curand au inceput sa ma ajunga din urma biciclisti la fel de  obositi si transpirati ca mine. Le auzem din spate gafaitul si il depasea uneori pe al meu. Am inceput sa prind curaj si forta, sa merg mai departe. M-am gandit cat de important este cand in grupe mici ne dam masca de “sfinti” jos, ne impartasim problemele cu care ne confruntam, luptele interioare si ne rugam unii pentru altii.

Spre final m-a durut capul si spatele, am avut de trei ori intindere de muschi la picioare si a trebuit sa ma opresc pentru odihna, gandul ca va trebui sa abandonez cursa a venit din nou. La o rascruce de drumuri unul din organizatori m-a incurajat: “curaj, toti termina” stiam ca nu e asa, am vazut cu ochii mei multi “cazuti” pe drum, probabil era un adept al “eternal security”, unul dintre cei ce cred ca o data intrat pe cale nu mai poti sa cazi. Dupa mult efort am parcurs 24 de kilometrii prin padure si am ajuns la linia de sosire printre ultimii din seria mea. M-au aplaudat si m-au premiat cu un fel de medalie. M-am gandit la cel despre care vorbeste Pavel in cartea Corinteni: “Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”. Am fost in pericol sa nu termin cursa pentru ca nu m-am pregatit suficient, nu am exersat suficient, dar si pentru ca la un moment dat am ramas singur si nu am fost incurajat de cei din jur.

Dumnezeu a lasat in Biserica “profesionisti”, evanghelişti, păstori, învăţători, nu pentru ca sa castige cursa singuri ci “pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

Meditatie la trecerea anilor

Terecerea la un an nou este moment potrivit pentru evaluare. Guvernele țărilor și companiile își evaluează bugetul realizat pentru anul care a trecut și votează bugetul pentru anul viitor.

Luna aceasta statele din uniunea europeana au semnat un acord prin care promit reducerea semnificativa a deficitului bugetar pentru anul 2012.

Oamenii de asemenea iau tot felul de hotărâri în această perioadă (să cheltuiască banii cu înțelepciune, să petreacă mai mult timp cu familia, să mănânce mai sănătos, să facă sport mai mult, să scadă în greutate, să se roage mai mult, să citească Biblia mai mult, să participe mai activ la întâlnirile Bisericii, să ajute mai mult pe cei săraci, etc…. Toate aceste obiective sunt bune.

Atât statele cât și organizațiile și oamenii, când anul trce evaluează aceste obiective și deseori observă că au eșuat.

Personal fac acest lucru din anul 2005, la început de an îmi stabilesc obiective SMART care să poată fi evaluate și de fiecare dată la finalul anului îmi fac autoevaluarea și obțin o notă mai mică decât nota de trecere.

În spatele acțiunilor noastre a obiectivelor realizate sau nerealizate stau motivațiile, iar motivațiile corecte sau incorecte izvorăsc din caracterul nostru.

„Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:43-45)

Primul lucru care ar trebui să ne întrebăm este dacă suntem motivați, dacă ne trezim dimineața cu poftă de viață, bucuroși că începe o nouă zi.

Mulți dintre noi au îmbrățișat o filosofie de viață descrisă prin cuvintele:

–       cârcotaș sau frustrat: tot ce ni se întâmplă este rău și este din cauza guvernului, a sistemului sanitar, a profesorilor severi, a colegilor și a șefului neînțelegător, a familiei și a părinților care nu mă mai iubesc.

–       Supraviețuitor, stresat, îngrijorarat: singura noastră preocupare este să supraviețuim de la un salariu la altul, să ne plătim facturile și ratele la bancă

–       fatalist: am renunțat de mult să mai dăm vina pe cineva, știm că nu avem nici o șansă să ne mai platim ratele și datoriile ne vor duce la faliment, ne resemnăm și recităm alături de ciobanul moldovean, când a fost anunțat de către Miorița lui despre complotul colegilor care vroiau să îl omoare și să îl jefuiască: „Oiță bârsană,/De ești năzdrăvană/Și de-a fi să mor/În câmp de mohor,/Să spui lui vrâncean/Și lui ungurean/Ca să mă îngroape/Aice, pe-aproape,/În strunga de oi,/Să fiu tot cu voi;”

Dacă nu mai există în noi motivație, dacă nu mai avem  poftă de viață și ne trezim dimineața îngroziți de ce o să ni se mai întâmple astăzi, putrem  să ne întoarcem spre Creatorul nostru să îl întrebăm simplu de ce ne-a creat? El este cel ce poate să redea sensul și semnificația vieții noastre.

Isus nu ne-a chemat la supraviețuire ci la viață din belșug.

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10).

El nu vrea să fim fântâni uscate ci „râuri de apă vie”.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:38)

Dar dacă suntem motivați și avem poftă de viață, așa cum mulți dintre noi sunt, este un al doilea lucru care ar trebui să ne întrebăm atunci când luăm hotărâri pentru noul an: Sunt motivațiile noastre bune?

Motivaţiile care stau în spatele obiectivelor a hotărârilor și acțiunilor  multor oameni plini de viaţă sunt:

Hedonismul: scopul vieții este plăcerea, ei se trezesc dimineața și se întreabă cum se vor distra astăzi, la începutul anului își planifcă concedii extravagante și muncesc din greu ca să le poată realiza.

Consumerismul: scopul vieții este achziția de bunuri și servicii. Ei fac rată la bancă ca să poată să își cumpere un telefon mobil de calitate, merg în supermarket și cumpără tot ce le poftesc ochii și le apucă mâna.

Confortul: scopul vieții este asigurarea unui confort exagerat: mașină de lux, vilă de lux etc…

Setea de putere: scopul vieții este să stăpânească peste semenii lor și să poată da porunci

De ce vor statele lumii să reducă deficitul bugetar?
De ce vor companiile să își crească cota de piață și să își maximizeze profiturile?
De ce vor oamenii își reducă cheltuielile și să își creacă veniturile?
De ce vor creștinii să citească mai mult Biblia?
De ce vor oamenii să ajute pe alții?

Dumnezeu, ne-a creat ca să îl glorificăm pe El și să extindem granițele Împărăției Sale. Orice abatere de la acest plan nu poate duce decât la eșec, mai devreme sau mai târziu.

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale (Efeseni 1:11-14)

Pentru că mulți ani la rând am eșuat în împlinirea obiectivelor, anul acesta m-am rugat lui Dumnezeu pentru o schimbare.

Am fost provocat recent de scrisoarea lui Isus către Biserica din Efes și de întrebarea pe care Mihai a pus-o atunci când a predicat de aici:

”Dacă Isus ar evalua Biserica Emanuel și ne-ar scrie o scrisoare, cum ar arăta aceasta?”

Mi-am pus această întrebare în dreptul meu „Dacă Isus m-ar evalua pe mine și mi-ar scrie o scriosare cum ar arăta aceasta?”

Am fost provocat de predica de pe munte spre finalul căreia Hristos ne fixează standardul: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 6:48)

El nu ne cere nici mai mult nici mai puțin decât perfecțiunea. El nu ne compară cu faretele de lângă noi, nici cu cel mai sfânt om de pe planetă ci cu Tatăl nostru din ceruri care este Perfect.

Am gasit în scriptură că nu este vorba despre mine și eforturile mele de a evolua sau a fi mai bun, acestea nu post să ducă decât la eșec, ci despre lucrarea Duhului Sfânt în mine.  Mi-am propus anul acesta să îmi evaluez viața privind la două aspecte importante:

Caracterul ca roadă a Duhului în mine

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor (Galateni 5:22)

Ținta:  Matei 6:48 Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Lucrarea de slujire ca manifestare a darurilor Duhului Sfânt

„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. (1 Corinteni 12:7-10)


Cum ar arata biserica Emanuel dacă fiecare din noi ar ști care este darul lui și ar lucra cu el?

–       vorbirea despre înţelepciune

–       vorbirea despre cunoştinţă

–       credinţa

–       darul tămăduirilor

–       puterea să facă minuni

–       prorocia

–       deosebirea duhurilor

–       felurite limbi

–       tălmăcirea limbilor

–       ajutorărilor

–       cârmuirilor

–       slujirii

–       îmbărbătării

–       dărniciei

–       milosteniei

–       conducerii

Tinta:

„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte mădularele lui

(1 Corinteni 12:27)

„desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”  (Efeseni 4:12)
„să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27)

Dacă Hristos ți-ar scrie o scrisoare de evaluare așa cum a scris celor șapte Biserici din Apocalipsa, ce ar spune El despre caracterul și lucrarea ta din anul 2011?

31 Decembrie 2011


Dacă Hristos ți-ar scrie o scrisoare de evaluare așa cum a scris Bisericii din Efes, ce ar spune El despre caracterul și lucrarea ta din anul 2011?

 

Caracter – roada Duhului (Galateni 5:22)

Dragostea                    ___________________________________________

Bucuria                         ___________________________________________

Pacea                          ___________________________________________

Îndelunga răbdare         ___________________________________________

Bunătatea                     ___________________________________________

Facerea de bine            ___________________________________________

Credincioşia                 ___________________________________________

Blândeţea                     ___________________________________________

Înfrânarea poftelor        ___________________________________________

 

Ținta: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 6:48)

 

Lucrare de slujire – manifestare a darurilor Duhului

„Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. (1 Corinteni 12:7-10)
Care sunt darurile pe care Hristos ți le-a dat?

___________________________________________________________
Cum ai lucrat cu darurile acestea pentru zidirea trupului lui Hristos în anul 2011?

___________________________________________________________

Tinta:
„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte mădularele lui”

(1 Corinteni 12:27)

„desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”  (Efeseni 4:12)
„să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efeseni 5:27)

Cultul mortilor

Cultul mortilor, se defineste prin grija pe care o au cei vii de a menține, legătura spirituală cu morții lor, de a căuta să le ajute și să le ușureze situația din “lumea de dincolo”. Toate obiceiurile și practicile legate de “marea trecere” se ba­zează pe credința că cei vii pot ajuta prin rugăciuni și fapte bune sufletul celui plecat în veșnicie.

Cultul morților în Biserica Ortodoxă:

  1.  Inmormantarea
    este actul creștinesc de așezare plină de respect a trupului confratelui creștin și a oricărui om, în mormant după ie­șirea sufletului din acel trup. Înainte ca sicriul cu trupul neînsufleţit să fie coborât în groapă, preotul care oficiază serviciul religios face o rugăciune pentru “dezlegarea” celui mort de toate păcatele pe care acesta le-a făcut când era în viaţă. El îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege şi să-l ierte pe cel care a murit, de toate păcatele
    “trupului şi ale sufletului, făcute cu voie, sau fără de voie, cu gândul,
    cu vorba, sau cu fapta.” şi să-l mute în locul unde stau cei drepţi,
    “în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde toată întristarea, durerea şi
    lăcrimarea au fugit “
  2. Parastasele
    sunt ierurgii speciale (rugaciuni speciale care se fac de către preoti și episcopi cu scopul de a curati, binecuvânta si sfinti pe om), la care trupul
    mortului, nefiind de fată, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc “paristemi” inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand
    cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarasul de sacrificiu al
    cuiva. Deci parastasul este slujba de alăturare, prin rugaciune, celui rnort,
    si infatisare înaintea lui Dumnezeu cu rugaciuni fierbinti, pentru ca El să ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori voim sa ne rugam pentru cel adormit împreună cu Biserica.
  3. Sarindarele iși trag denumirea de la cuvantul grec “saranda”, care inseamna “patruzeci“. Sarindarul este o pomenire a mortului sau a mortilor timp de patruzeci de zile sau la patruzeci de Sfinte Liturghii.
  4.  Pomenirea este o scurta slujbă făcută pentru cei morți, fie prin
    pronunțarea numelui lor la Proscomidie si prin punerea unei ectenii la momentul potrivit din Liturghia catehumenilor, fie printr-o slujire a pa­rastasului pe scurt, dupa randuiala aratata in Liturghier. In toate cazu­rile, pomenirea, ca si parastasul, este deosebit de atent urmarita de credincios. Zile de pomenire generala a mortilor sunt: mosii de iarna (Sambata,
    26 februarie) Sâmbata dinaintea Duminicii Infricosatei Judecati și moșii de vară – sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant, sau Sâmbata Rusaliilor.
  5. Pomenile sunt mesele de milostenie ce se dau în amintirea celui
    adormit, spre folosul oamenilor nevoiași. Ele se transformă în mod greșit, în
    mese de familie, și care nu mai au nicidecum sensul de milostenie. Semnificația
    adevarată a acestor mese care la origine în­semnau milostenie, aveau și au
    menirea ca, împreună cu rugăciunile Bisericii, să ajute și să ușureze situația
    din “lumea de dincolo” a celui mort. Bogdaporste  (Bodaproste) Sl. Bogŭ da
    prostitĭ
    „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)” este cuvantul rostit de cei ce
    primesc pomana.
  6. Lumânările sunt aprinse adesea de credincioși, pentru ei și pentru cei adormiti, in locuri special amenajate,
    in interiorul ori in curtea bisericii. Lumina lumanarilor simbolizeaza pe
    Mantuitorul Iisus Hristos, numit in Sfanta Evanghelie “Lumina lumii”,
    cat si invatatura Sa, care este bucurie, dragoste, adevar si viata. Lumina este
    semn al prezentei lui Dumnezeu. Parintele Constantin Coman spune:
    “Dumnezeu este lumina in cel care aprinde o lumanare, iar cel care aprinde o lumanare se arata iubitor de lumina, adica de Dumnezeu.” Cea de-a doua semnificatie a lumanarilor este aceea de jertfa, venita de asta data din partea crestinilor. Lumanarea este ofranda pentru Dumnezeu oferita de credinciosi ca semn de oferire a sufletului lor catre Dumnezeu.

Cultul morților în Biserica Catolică – Purgatoriul
“Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului”
Deci daca o persoana care moare “în har și prietenia lui Dumnezeu” și
are încă greșeli personale este impiedicată să intre în rai deoarece nu este
complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioada de curațire pentru a
fi complet curată.

Cultul morților în Biserica Mormonă

Biserica Mormonă propovăduieşte posibilitatea salvării şi a vieţii eterne pentru toţi, inclusiv pentru cei care nu ştiau, în timpul vieţii lor, despre Isus Hristos şi despre
plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toţi morţii vor primi ocazia de
a auzi evanghelia în lumea spiritelor şi că fiecare persoană care acceptă
mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru
ei de către un membru viu al bisericii într-un templu. Mormonii încearcă să-şi
găsească datele străbunilor şi ale altora, pentru a se boteza din partea lor şi
a le da ocazia să primească plenitudinea de salvare, dar cred că morţii au
capacitatea de a decide dacă vor accepta acest botez sau nu. Biserica lui Isus
Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă afirmă că înţelegerea sa a doctrinei
salvării pentru morţi şi autoritatea sa de a face botezuri pentru morţi au
venit de la Dumnezeu prin revelaţie.

Versete din Biblie care sunt folosite pentru a susține cultul morțlor:

–       Judecători (XI, 40) “Şi s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.”

–       Ieremia (XVI, 7) „Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.”

–       (1 Cor. XV, 29) „Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?”

–     (Luca XVI, 22) Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, rostita de Mantuitorul Isus

–     (Ioan, XX, 21-23) Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.

–      2 Macabei (XII, 43-44)
„Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de
argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi
cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor
învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga
pentru cei morţi.” (cartea Macabei nu este o carte necanonică)

Biserica Ortodoxa considera ca exista doua judecati: Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului si se vor avea in
vedere faptele sale prezente pana la moarte si Judecata definitiva, obsteasca va avea in vedere in­tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale. In intervalul dintre cele doua judecati sufletul mortului nu mai poate face nimic pentru sine dar cei aflati in viata pot sa il ajute prin rugaciuni si milostenii in numele lui. La judecata de apoi (definitiva), nici un ajutor nu poate veni din afara.

Exista doua versete care necesita explicatii:

  1. 1 Corinteni 15:29:  Pavel scire aici pentru cei ce nu cred ca este o inviere a mortilor. Cu  siguranta acestia nu puteau fi crestini deoarece crestinismul are la baza  credinta in Invierea lui Isus. Pe langa alte argumente Pavel apeleaza la practica lor (practica pagana) de a se boteza pentru cei morti.
  2.  Ioan 20:43-44: Ce inseamna oare a lega si a deslega? Matei, 18.15-18, 1 Corinteni 5.11-13, 2 Corinteni, 2. 6-10 arata plicatiile clare ale acestui verset si anume disciplina in biserica care are ca scop pocainta si mantuirea celui disciplinat

Parinții bisericii care au susținut cultul morților:

–     Tertulian (+240) spune : “Noi facem rugaciuni pen­tru cei morti in fiecare an la ziua mortii lor” (De corona militis, 3)

–      Sfantul Ciril al Ierusalimului (+ 386) spunea : “Noi ne rugam pentru Sf. Parinti si episcopi adormiti si in general pentru toti cei mutati inainte de noi, crezand
ca e de foarte mult folos sufletelor pentru care se face rugaciunea atunci cand
sta inainte jertfa cea sfanta si infricosata” (Cateh. 5 mistag., 9, la P.
Deheleanu, op. cit., p. 221).

Versete din Biblie care contrazic cultul morților

  • “Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui” (Rom. II, 6)
  • “Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau” (II Cor. V, 10)
  • “Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica” Gal. VI, 8
  • Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa“. (Marcu IX.41). Observăm că pentru a beneficia de răsplată, darurile trebuiesc date în Numele Domnului Isus.
  • (Luca XVI, 22) “Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei d acolo să treacă la noi.”

Poate să fie uşurată prin daruri situaţia unui om, la Dreapta Judecată de Apoi?
În primul rând, să observăm că aici există o incorectitudine logică: dacă
rugăciunea de dezlegare rostită la cimitir, l-a dezlegat cu adevărat pe cel
mort de toate păcatele lui, atunci de ce trebuie să ne mai îngrijorăm de soarta
lui în veşnicie?

În Sfânta Scriptură este scris că darurile oferite, nu pot schimba dreptatea lui
Dumnezeu, care este sfânt şi drept şi nu se lasă influenţat de daruri. În Vechiul Testament se spune : “Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfrficoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri.” (Deuterononm, 10.17)

Adevaruri de baza contrazise de cultul mortilor:

1.     Mantuirea se capata prin credinta in Isus nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava  lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în  Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa  în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce
trăieşte din credinţa în Iisus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.” (Roamani III:22-28)

2. Mântuirea este personală
„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu XVI:16)

3. Dumnezeu este drept, El nu acorda mântuirea oamenilor daca cei care rămân în viată au bani pentru a plati preotului deslegarea de pacate, pomenirea mortului și a face pomene în numele mortului.

Webgrafie:

www.ecrestin.ro – Esti sigur? – publicat cu acordul Liga Bibliei, autor Petru Popovici
www.crestinortodox.ro

Dovezile învierii

I.             Importanța Învierii

“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25)

Pentru a crede în Isus Hristos, Toma a avut nevoie de dovezi auzite, văzute și simțite. Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute.

Bazele și importanța învierii sunt date de Apostolul Pavel  in 1 Corinteni 15. Dacă n-a înviat Hristos:

  • Propovaduirea noastră este zadarnică
  • Credinţa este zadarnică
  • Suntem martori mincinoși
  • Suntem înca în păcatele noastre
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi
  • Viața se termină la mormânt
  • Suntem cei mai nenorociți dintre oameni

Miza este mare. E în joc viata noastra, credibilitatea, vina, veșnicia. De aceea este foarte important să avem dovezi auzite, simțite sau văzute.

II.           Teorii care combat învierea


1.     Teoria mitului

Aceasta teorie susține că învierea lui Isus nu a fost un eveniment istoric real ci doar un mit bazat pe modelul diferiților zei ai fertilității din religiile păgâne antice (Ex. Osiris, Adonis, Isis) care „mureau și înviau”.

2.     Teoria mormântului necunoscut

Aceatstă teorie neagă relatarea evangheliștilor cu privire la înmormântarea lui Isus de către Iosif din Arimateia și susține că trupul lui Isus a fost aruncat într-o groapă comună folosită pentru cei executați de către romani.

3.     Teoria unui alt mormânt

Profesorul Kirsopp Lake, unul dintre întemeietorii acestei teorii, susține că femeile nu știau unde fusese înmormântat Isus și s-au dus din greșeală la alt mormânt. În urma faptului că au nimerit la un mormânt gol, au crezut că Ius a înviat.

4.     Teoria legendei

Susține că relatările despre înviere sunt legende care au apărut după mulți ani scurși de la vremea în care a trăit Cristos.

 “Codul lui Da Vinci”  susține  că ”Până la Conciliul de la Niceea Isus a fost privit de urmașii lui ca un profet muritor, un om de seamă și puternic dar cu toate acestea doar un om. Desemnarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu a fost propusa oficial si votata la Conciliul de la Niceea” “Împăratul Constantin a desemnat și finanțat o nouă Biblie care a omis acele evanghelii care vorbeau despre trăsăturile umane ale lui Cristos și a doctorit celelalte evanghelii care Il prezentau ca Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost interzise, adunate și arse”

5.     Teoria invierii spirituale

Susține că trupul lui Cristos s-a descompus în mormânt și adevărata Sa înviere a fost spirituală. Martorii lui Iehova au îmbrățișat o formă a acestei teorii. Ei cred că trupul lui Isus a fost distrus de Dumnezeu în mormânt și El a înviat într-un trup imaterial.  O înviere spirituală fără u trup fizic nu ar mai fi înviere.

Relatarea evanghelistului Luca este cea mai clara în combatearea acestei teorii: “Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. “ (Luca 24:37-43)

6.     Teoria halucinației

Această teorie susține că martorilor doar li s-a părut că au văzut pe Isus, în realitate aveau halucinații. Halucinația este “Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate” (DEX 98). Psihologia a demontat aceasta teorie studiind fenomenul de halucinații:

–       halucinațiile apar la persoane schzofrenice, sau paranoice

–       halucnațiile sunt legate de subconștient, experiențe din trecut

–       halucinațiile sunt fenomene individuale, numai o persoană le poate avea la un moment dat

7.     Trupul a fost furat de ucenici

Această teorie susține că ucenicii lui Isus au furat trupul și au născocit povestea cu învierea. Această teorie a fost consemnată și de evanghelistul Matei: “Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:12-15)

Eusebiu (314-318 d. Cr) in caretea sa Demonstratio Evanghelica, combate aceasta teorie folosidn un discurs satiric  imaginar rostit d eucenici:

“Haideți să ne adunăm și să inventăm toate minunile și aparițiile de după înviere pe care nu le-am văzut niciodată și haideți să susținem înșelătoria asta până la moarte! De ce să murim degeaba? De ce să nu ne placă torturile și biciurile aplicate fără nici un motiv îndreptățit? Haudeți să mergem la toate popoarele și să le răsturnăm instituțiile și să le denunțăm zeii. Și chiar dacă nu convingem pe nimeni cel puțin vom avea satisfacția de a atrage asupra noastră pedeapsa pentru înșelătoria noastra”

8.     Autoritățile au furat trupul

Această teorie susține că autoritățile romane și evreiești au mutat trupul din mormântul lui Iosif din Arimateea și l-au pus în alt mormânt pentru a fi păstrat în siguranță. Ucenicii au găsit mormântul gol și au fost convinși că Isus a înviat.

9.     Teoria musulmana a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

10.  Teoria resuscitării: Isus a leșinat și apoi și-a revenit

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

III.          Cum putem dovedi învierea?

Sunt două metode pe care le putem folosi pentru a dovedi ceva:


  1. Metoda științifică modernă
  2. Metoda dovezilor istorice

Metoda științifică poate fi folosită pentru a dovedi lucruri repetabile (ex. Gravitația) dar nu este adecvată pentru o persoană sau un eveniment istoric.

Dovezi pe care un tribunal le acceptă
(Art. 64 din codul de procedură penală):

  • Declarații scrise sau orale
  • Mijloace materiale de probă
  • Constatări medico – legale
  • Constatări tehnico-stinţifice
  • Expertize

Art. 64.**) – Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Cine a fost Burebista? Burebista a fost rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului Dac. De unde știm?
Declarații scrise
– istorici
Mijloace materiale de probă:
– cetăți
– monezi
– hărți

Cine este Isus Hristos? De unde știm?

Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus
au scris despre “ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol
: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus și prigonirea primilor creștini

„Cam pe la acea vreme, a trait Isus, un om înţelept, dacă ar fi corect sa il numim om, pentru ca el a fost un făcător de minuni, un profesor de la care oamenii au primit adevărul cu plăcere. El a atras la Sine mulţi evrei şi multi dintre neamuri. El a fost Hristosul. Si cand Pilat, la sugestia oamenilor cu vaza dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit la nu l-au părăsit, căci le-a apărut viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi despre acest lucru si alte zece mii de lucruri minunate cu privire la El. Şi tribul creştinilor, numită astfel de la el, nu sunt printre noi astazi?”
Parinţii bisericești au scris despre moartea și învierea lui Isus Hristos
Mijloace materiale de proba: mormantul gol, biserica și viețile transformate

IV.         Dovezile Învierii

1.     Sigiliul roman rupt

“Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind  piatra şi punând strajă.” (Matei 27:66)

Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva, isi punea viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.
Cine ar fi avut oare curajul sa rupa acest sigiliu? Ucenicii care au fugit și l-au părasit pe Domnul lor în grădina Getsimani? Petru care s-a lepadat de El cu juramant?

 2.     Piatra mare  data la o parte

“L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” Matei 27:60

Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone.
Toti cei patru evanghelisti realteaza despre piatra:

“un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.” (Matei 28:1-2)
“Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” (Marcu 16:4)

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.” (Luca 24:2)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” (Ioan 20:1)

Cuvintele traduse din greacă folosite de evanghelisti pentru a arata pozitia pietrei, arata ca aceasta a fost rostogolita pe panta in sus la o oarecare distanta de gura momantului.

Daca ucenicii ar fi furat trupul din mormânt, furișându-se în timp ce garda romană dormea, de ce ar fi mutat piatra de două tone în sus pe pantă la o oarecare distanță de mormânt?

 3.     Mormantul gol
“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1-3)

Unde a inceput crestinismul? Unde au propovăduit prima data apostolii despre Invierea Domnului Isus? La Ierusalim. Este ultmul loc unde ei ar fi putut propovadui Invierea lui Isus daca mormantul nu ar fi fost gol. O simplă plimbare de 15 minute până la mormânt ar fi demonstrat contrariul si ar fi fost dovediti mincinosi in fata multimilor.
“Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.” (Faptele apostolilor 3:15)

4.     Garda romana a părăsit postul

Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65).

O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.
Evanghelistul Matei relateaza
:  “Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. …Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.” (Matei 27:4,11)

Garda romana a parasit postul. Parasirea postului se pedepsea cu moartea.

5.     Veșmintele mortuare din mormânt

“Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. (Ioan 20:6-8)

 6.     Arătările confirmate ale lui Cristos

Dar ceea ce i-a convins si pe apostoli si pe credinciosii de la inceputuri de faptul ca Hristos inviase NU era mormantul gol. Nici chiar femeile – Maria si celelalte – au alergat si le-au spus ca trupul lui Hristos nu mai era, Ei nu au spus „A inviat!” ci au spus „I-au luat trupul!”. Faptul ca mormantul era gol nu a convins pe nimeni de inviere. Ceea ce i-a convins cu adevarat pe urmasii lui Hristos de inviere nu a fost mormantul gol si mai degraba faptul ca El li s-a aratat.

Timp de 40 de zile ucenicii, apostolii, urmasii lui au trait langa El, au mancat cu EL „cu multe dovezi”.

“După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3)

“Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (1 Corinteni 15:1-8)

Pavel spune: „S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată”. Daca Hristos nu s-ar fi aratat celor 500 de oameni, orice critic din public s-ar fi putut ridica sa ii inchida gura lui Pavel spunand  “arata-mi pe unul macar dintre cei 500 care l-au vazut dupa ce a murit si a fost ingropat, daca pretinzi ca El a inviat”. Pavel ar fi raspuns: „Priviti, majoritatea lor sunt in viata, mergeti si intrebati-i” 

Infatisarile lui Isus au fost cele care au convins pe oameni de invierea lui Hristos.

V.          Impactul Învierii

 1.     Biserica

Într-un intreval scurt de la moartea lui Isus, credința creștină s-a răspândit rapid în toată Palestina și apoi în afara ei, până când a ajuns în toate colțurile Imperiului Roman. Ea a prins rădăcini și a crescut vertiginos chiar în orașul in care Isus a fost răstignit și înmormântat. Putea Biserica supraviețui măcar o săptămână în acest mediu ostil dacă Hristos nu ar fi înviat? În prima lui predică Petru afirmă ca Isus a înviat și 3.000 de oameni au crezut în El. La scurt timp dupa aceasta au mai crezut in el 5.000. Ar fi fost posibila convertirea tuturor acestor oameni daca Isus nu ar fi înviat?

2. Închinarea de duminica

Hotărârea ucenicilor de a muta ziua de închinare din Sabatul evereiesc in prima zi a săptămânii (duinica) a fost un act de curaj, in conditiile in care sabatul trebuia respectat de fiecare evreu, inclusiv de ucenici. Ei au schimbat ziua lor de inchinare duminica, în onoarea Învierii lui Isus Cristos. Invierea lui Isus este sarbatorita de 52 de ori pe an de 2.000 de ani incoace de catre toti crestinii.

3. Botezul

Botezul este mărturia publica si simbolizeaza ca persoana care se boteaza moare cu Cristos prin rastignire, intra in apa ca si cum ar fi ingropata, si incepe o viata noua cu El, iesind din apa asa cum Isus a iesit din mormant prin inviere.

“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”(Romani 6:4-7)

4. Cina Domnului

Vinul si painea simbolizeaza moartea lui Cristos pe cruce și sangele sau vărsat pentru pacatele omenirii. Cum este posibil ca bucuria sa însoțească amintirea morții înfiorătoare a întemeietorului unei religii, afara de faptul ca a fost urmata de o inviere care asigură iertarea de pacate și răscumpararea personala a tuturor celor ce cred?

5. Vieți transformate


Ucenicii: Atuci cand autoritatile L-au arestat pe Isus în gradina Getsimani, “toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. În timpul procesului Petru s-a lepădat de Isus de trei ori cu jurământ. Nu peste multe zile ii vedem in cartea Faptele apostolilor marturisind cu curaj ca “voi L-ati omorat pe Domnul vieíi dar Dumnezeu L-a inviat din morti”. Si nu numai ca au marturisit dar si-a dat viata pentru a sustine acest adevar. 11 ucenici a u fost martirizati iar unul din ei (Ioan) a fost exialt pentru credinta lui. Cine si-ar da viata pentru a sustine o minciuna?

Saul din tars, care a devenit apostolul Pavel, nu era prieten cu Hristos. El nu era un urmas al lui Hristos. El era impotriva lui Hristos. Era de neclintit impotriva lui Hristos pentru ca el credea ca Isus Hristos era un Mesia fals. El credea ca Isus predicase numai erezii. Saul era un fariseu. El este numit „fariseul fariseilor”, expresie care se refereau la persoane cu functii inalte in secta fariseilor.  Saul pornise sa distruga biserica. Avea autorizatia sa mearga din oras in oras si sa ii arunce pe crestini in inchisoare. Dar in cartea Faptele Apostolilor, el relateaza ca intr- zi, pe drumul Damascului Isus Hristos i s-a aratat.  Ceva s-a intamplat in viata lui Pavel. Ceva care pur si simplu i-a intors viata pe dos incat peste noapte el s-a transformat. De la a persecuta pe crestini, el a devenit un propovaduitor crestin. Viata lui este una din marturiile cele mai adanci pentru adevarul ca Hristos a fost inviat din morti si ca apoi s-a aratat lui Pavel.  

Vietile schimbate ale celor dintre noi sunt dovezi ale faptului ca a treia zi Hristos a inviat din morti. Oameni saraci sau bogati, educati sau fara scoala, de orice neam si din orice semintie, barbati sau femei, copii, tineri sau batrani, vin la Hristos se caiesc pe pacatele lor, isi pune increderea in Hristos ca Mantuitor si Domn si apar schimbari semnificative in vietile lor. Vietile schimbate reprezinta o marturie a faptului ca in spatele a tot sta faptul ca a treia zi El a inviat din morti, s-a ridicat la Cer si apoi, prin Duhul Sfant vine acum sa locuiasca in vietile noastre.


Dacă Hristos a inviat

  • Propovaduirea noastră este de folos
  • Credinţa este de folos
  • Suntem martori de încredere
  • Pacatele ne-au fost iertate
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt mântuiți
  • Trupurile noastre muritoare vor învia
  • Suntem cei mai fericiți dintre oameni

Daca Hristos nu ti s-a aratat si tie, dacă nu ai convingerea că El a murit pentru păcatele tale, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, merită să cercetezi.  În joc este viața ta veșnica și vinovăția ta. Poți sa-I ceri dovezi suficiente, dovezi simțite, auzite sau văzute. El nu te va certa, nu l-a certat nici pe Toma, ci te va invita să pui degetul în mâna Lui, să vezi și să simți semnul cuielor Lui și mâna în coasta Lui să vezi și să simți semnul suliței care l-a strapuns și să nu mai fi necredincios ci credincios.

Bibliografie:

Dovezi în favoarea Învierii, Josh McDowell și Sean McDowell, Editura Scriptum, Oradea 2010

Semnificația morții lui Cristos

Semnificația morții lui Cristos

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
(1 Corinteni 15:1-4)

Teorii actuale care contesta moartea lui Cristos

Teoria musulmană a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

Teoria leșinului

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

Istorici din primul secol: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus si prigonirea primilor crestini.
Parinţii bisericesti au scris despre moartea si învierea lui Isus Hristos
Ucenicii lui Isus au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipait cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu răstignirea lui Cristos

In gradina Ghetsimani Isus se roaga pregatindu-se pentru evenimentele ce aveau să vină (Matei 26:38,39)

  • Se roagă dacă este cu putință să fie scutit de ceea ce avea să I se întâmple
  • Deși îi este foarte greu accepta voia Tatălui
  • A ajuns într-un chin ca de moarte … sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ (Luca 22:44)

In gradina Getsimani Isus este tradat si parăsit de proprii ucenici

  • Pentru treizeci de arginti, Iuda aduce o gloata mare cu sabii și ciomege care îl arestează pe Isus (Matei 26:47,48)
  • Toți ucenicii îl părăsesc “Voi bate Păstorul și oile trumei vor fi risipite” (26:31,56)
  • Petru se leapădă de Isus de trei ori cu jurământ

Procesele lui Isus

După trădarea și arestarea Sa, Isus a trecut prin 6 procese distincte înainte de a fi răstignit.

  • Înaintea lui Ana – bătrânul mare preot

L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui…. Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa. (Ioan 18:13-24)

  • Înaintea lui Caiafa – marele preot numit de romani
  • Înaintea Soborului

Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. (Luca 22:66)

–       Înaintea guvernatorului Roman Pilat din Pont (Matei 27:2)

“după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna dregătorului Pilat din pont”

  • Înaintea lui Irod

Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. (Luca 23:6,7)

–       Din nou înaintea lui Pilat din Pont (Luca 23:11-25)

“Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. (Luca 23:11)

Capetele de acuzare aduse de evrei:

De ce atâta preocupare pentru un singur om? În timp ce evreii erau preocupați de implicațiile religioase ale acțiunilor lui Isus, romanii erau mult mai interesați de politică, economie și autoritatea Romei.

  • A amenințat că va distruge Templul  “La urmă au venit doi şi au spus: „Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” (Matei 26.61)
  • Este un făcător de rele “Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?” Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”” (Ioan 18:29,30)
  • Instigare la revoltă
  • Interzice evreilor să plătească taxe Cezarului
  • Pretinde a fi Hristosul Fiul lui Dumnezeu
  • S-a făcut pe Sine Rege  

 “Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”” (Luca 23:2)

Primele patru capte de acuzare erau false, aduse de martori mincinoși care au răstălmăcit învățăturile și lucrările Domnului. Față de aceste capte de acuzare Isus nu răspunde.

Ultimele două capete de acuzare sunt adevărate. Față de aceste capte de acuzare Isus pledează vinovat, lucru care ii atrage condamnarea la moarte prin răstignire.

Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” (Matei 26:62-66)

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.” (Matei 27:11)

Moartea prin răstignire

Citim ca Hristos a murit prin cruficicare. Crucificarea era probabil una dintre cele mai crude moduri de a muri pe care le putea suporta un om. Era o moarte atat de oribila incat cetatenii romani erau scutiti de la asa ceva. Era de asemenea ceva de care se temeau si evreii. Pentru evrei a fi crucificat sau spanzurat de un copac insemna a fi blestemat de Dumnezeu.

Biciuirea (Matei 27:26) la romani era o pedeapsa care se aplica inainte de crucificare. Victima era dezbracata de hainele sale și legata de un stalp cu minile prinse deasupra lui sau uneori aruncat la pamant. Gărzile stateau în picioare de fiecare parte a victimei si il bateau in mod progresiv cu un bici (flagel) făcut din piele cu bucăţi de plumb şi oase inserate în capetele lui. In timp ce evreii permiteau doar 39 de lovituri de bici, romanii nu aveau astfel de limită. Cand biciul lovea spatele, era apoi tras in asa fel incat sa se desprinda bucati de piele si de carne din spinarea celui lovit. Cand centurionul de serviciu decidea ca prizonierul este aproape mort, el opreste biciuirea.

O astfel de durere a trebuit sa indure Hristos. Apoi, dupa biciuire, este scris (Matei 27:29) ca I-au pus o cununa de spini. Se luau crengi dintr-un copac care aveau spini așa de lungi și se impingeau sau se zdrobeau de capul prizonierului asa incat spinii sa treaca prin piele, in muschi. Dupa ce i-au pus coroan de spini pe cap, soldatii au inceput sa-si bata joc de Isus spunand: „Plecaciune, regele iudeilor” De asemenea L-au scuipat si L-au batut cu o trestie inainte de a-L duce sa fie rastignit.

Apoi Isus a fost fortat sa-si care crucea (Ioan 19:17). Lemnul crucii putea sa aiba o greutate de 25-50 kilograme si era legat de umerii victimei pe partea superioara a spatelui, zona deja acoperita de rani profunde in urma biciuirii. Cand nu a mai putut sa care lemnul, probabil ca a cazut sub el, romanii au prins un trecator, pe Simon din Cirene, si l-au fortat sa duca crucea in locul lui Isus.

Odata ajunsa la locul executiei persoana condamnata era pironita sau legata pe curce. Este scris despre cuie lungi care au fost trecute prin mainile Lui, (Ioan 20:25). Piroanele erau batute prin incheietura miinii, ca sa sustina greutatea corpului.

Este scris ca nu i-au zdrobit picioarele lui Isus (Ioan 19:31-34). Cand voiau sa induca moartea mai rapida, zdrobeau picioarele victimei ca sa nu se mai poata ridica sa inspire aer. Si totusi, Isus, din cauza biciuirii si a ceea ce indurase era deja mort. Nu a fost nevoie sa i se zdrobeasca picioarele. Profetia din Vechiul Testament a fost ca nici un os sa nu ii fie zdrobit. Asa ca daca Hristos nu ar fi fost mort la acel moment, ar fi trebuit sa i se zdrobeasca oasele tibiilor ca sa moara.

Este scris ca i-a fost infipta o sulita in coasta (Ioan 19:34) si acesta era modul in care de multe ori se confirma moartea si asigurarea ca cineva era mort. Si cand au infipt sulita in Hristos, apa si sange au curs separat. Acesta este cel mai sigur semn al mortii – cand cele doua curg separat.

Romanii aveau patru tipuri de tortionari (calai). Fiecare dintre ei trebuia sa semneze ordinul de executie. Fiecare dintre ei, toti patru, analizau trupul ca sa se asigure ca acea persoana era moarta. Si apoi toti semnau pentru ca daca persoana data jos de pe cruce nu era moarta, atunci chiar aceste garzi romane si chiar acesti tortionari erau pedepsiti de catre romani. Asa ca atunci cand L-au dat jos pe Hristos de pe cruce, ei stiau ca era mort.

El a murit, luand asupra lui povara pacatelor noastre si ale intregii omeniri.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:4,5)

  • Intunericul de la 13-15 (Matei 27:45)
  • Abandonarea lui Isus pe cruce „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai  parasit?” (Matei 27:46)
  • Perdeaua dinluntrul Templului s-a rupt in doua de sus pana jos (matei 27:51)
  • Cutremurul de pamant  si despicarea stancilor
  • Deschiderea mormintelor si Invierea sfintilor (52,53)
  • Recunoașterea soldatului Roman „Cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (54)

Relatarea evangheliștilor în legătură cu Înmormântarea lu Cristos

Întâmplări și obiceiuri relevante și măsurile speciale de precauție luate de către cei ce l-au răstignit pe Cristos pentru a se asigura că trupul său rămâne în mormânt

Evreii aveau un ritual pe care il respectau cand ingropau pe cineva. Intotdeauna era nevoie de doua persoane pentru acest lucru (Nicodim si Iosif). Apoi luau trupul si o bucata de panza de 30 de cm in latime. Pentru mort se foloseau trei tipuri de imbracaminte. O piesa era pentru jurul capului pentru a tine gura inchisa. O alta venea in jurul corpului, si o a treia peste cap. Apoi conform relatarilor evanghelistului Ioan s-au folosit100 litre romane, aproximativ 35 de kilograme, de mirt si aloe. Solutia pentru imbalsamare avea o consistenta gumata sau ca de ciment. Cand era indreptat trupul, incepeau sa o amestece si apoi sa infasoare trupul incepand de la picioare. Intre straturi se punea acea solutie gumata. Puneau solutia aceasta sub brate si apoi lipeau bratele de corp, incepeau de la degete, infasurau gatul si apoi foloseau bucati separate pentru cap si pentru bucata de panza care venea sub barbie pentru a tine gura inchisa. In acest fel a fost ingropat Hristos. (Ioan 19:38-42)

O piatra mare a fost rostogolita la intrarea in mormantul de piatra. Scriptura spune ca piatra aceasta era foarte mare. Expresia din limba greaca s-ar traduce cu: “Ooh, ce piatra uriasa!”. In mod normal, ceea ce faceau oamenii era sa rostogoleasca piatra in fata intrarii si asa s-a intamplat – era o piatra mare, o stanca pe care au rostogolit-o in fata intrarii. Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone. (Matei 27:60)

Dupa asta este scris ca a fost adusa o unitate de soldati care sa pazeasca. Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65). O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.

Biblia spune ca mormantul a fost sigilat. Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva cu insemnul imprimat, ei isi puneau viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.

Si totusi ceva s-a intamplat, ceva care a transfomat vietile a miliarde de oameni de pe intreg pamantul. Mormantul a fost gasit gol si ca Hristos a fost inviat din morti si s-a aratat multora dintre ucenicii Lui.

  1. Sigiliul a fost rupt
  2. Garda romana a tremurat de frica si strajerii au ramas ca niste morti. A fost un cutremur.
  3. Un inger al Domnului cu infatisarea ca fulgerul si imbracamintea alba a venit si a pravalit piatra.
  4. Trupul lui Isus a disparut! Mormantul este gol!
  5. Tesaturile erau impaturite si asezate intr-un anumit loc in mormant.
  6. Garda romana a parasit postul, jumatate din ei au stat la mormant iar ceilalti au plecat la Marele Preot ca sa ii dea de stire
  7. Isus s-a aratat ucenicilor, a mancat cu ei, i-a invatat (Maria, Ucenici, Toma si apoi la peste 500 de frati)

Semnificația morții lui Cristos

1. Ispășire pentru păcate

Isus este prezentat ca Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii (Ioan 1:29) A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
Isus este prezentat ca Marele preot care intra in Sfanta Sfintelor cu insusi sangele sau  “Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.” (Evrei 9:11,12)
Actul profetic al cinei Domnului „Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28)

2. Relație cu Dumnezeu

Imagini
Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos (Matei 27:51)

Perdeaua se afla in Templu si separa locul prea Sfant, locul prezentei lui Dumnezeu. Era un simbol al despartirii omului de Dumnezeu. Singura persoana care putea trece de acea bariera era Marele Preot, o singiura data pe an. Accesul la Dumnezeu era extreme de limitat. Prin mosartea lui Isus pe cruce perdeaua din Templu s-a rupt, simbol ca accesul la Dumnezeu nu mai este limitat. Dumnezeu ne face o invitatie valabila si pentru noi astazi. Putem veni la El pentru iertare si viata noua.

3. Viață veșnică

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3)

4. Izbavire de păcat

“Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”
(Romani 6:6)

Cum ne pregatim de srabatori?

(Isaia 1:13-23) – Meditatii de duminica
Cum trebuie sa ne pregatim de sarbatoare?
Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea noastra?

Poporul Israel sărbătorea prin

 

  • Jertfe și arederi de tot
  • Daruri de mâncare
  • Adunări de sărbătoare
  • Arderea tămâii

  Biserica ortodoxa 

  • se pregateste prin Postul Nasterii Domnului. Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie și practică spovedania.

Bisericile evanghelice au pregatit:

  • concerte pentru studenti
  • sebarea copiilor
  • concerte de colinde
  • bradul impodobit
  • masa bogata servita impreuna cu familia
  • slujba in prima si a doua zi de craciun
  • revelionul

 Iata cum priveste Dumnezeu sarbatorile poporului Israel in vremea Imparatului Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia:

  • nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare
  • nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea
  • urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre
  • Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi
  • Îmi întorc ochii dela voi
  • oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult

Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea noastra? Dacă prorocul Isaia ar fi printre noi ce ar spune despre sărbătorile noastre?

Cum putem ști dacă Dumnezeu privește cu plăcerere sau urăște sarbatoarea noastra?


Criteriul de selectie este enuntat foarte clar: “Nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea”
“Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă”

 

  • imagini care stârnesc poftele noastre (internet, filme, reviste, pe strada)
  • ganduri, vorbe, gesturi, atingeri care exprima și amplifica poftele noastre
  • actul sexual in afara  casniciei

“Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii”

  • muzica pe care o ascultam sipentru care nu am platit
  • filmele pe care le vizionam si pentru care nu am platit
  • programele din calculatorul nostru pentru care nu am platit
  • munca la negru
  • evaziune fiscal

“toţi iubesc mita şi aleargă după plată”

  • spaga data la poltistul de pe strada
  • spaga data la finante
  • spaga data la garda finaciara
  • plata examenului la profesor
  • spaga data la doctor

“orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei”

  • suntem preocupati in exclusivitate de noi si familia noastra
  • ne plangem cat de nedreptatiti suntem, toti ne nedreptatesc: familia, preitenii, vecinii, neamurile, colegii, sefii, guvernul si ramanem indiferenti la cei ce sunt cu adevarat nedreptatiti spunad sec: nu e treaba noastra, să se ocupe statul, biserica

Cum trebuie sa ne pregatim de sarbatoare?

”Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele”

“Căutaţi dreptatea”

  • nu mai dăm mită: acceptam amenda care ni se cuvine, nota care ni se cuvine
  • ne ferim de hoție: facem curat in caluclatorul nostru, revizuim contractul nostru de munca si actele contabile
Credincios lui Dumnezeu, credincios soției sau soțului:
 

 

  • aruncam la gunoi imaginile sau filmele care starnesc poftele noastre, blocam sau taiem canalele prin care pornografia patrunde in casele noastre

“Ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă”

Isus se identifica cu cei asupriti, saraci, orfani si vaduve:

“Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”…„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Am pregătit cadourile de crăciun pentru cei dragi. Am pregătit și pentru orfani și văduve? Dacă nu să nu cumva să avem curajul să spunem că sărbătorim nașterea Domnului. El nu v-a primi cadou.
Am pregătit masa de crăciun și am făcut lista cu invitați. Am invitat un om care este flămând sau în nevoi? Dacă nu sa nu avem curajul să spunem că sărbătorim nașterea Domnului. El nu va fi la masa noastră.


Inaintea lui Dumnezeu nu putem sa ne justificam si nici sa balansam pacatele noastre cu faptele bune pe care le-am facut.
“Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul! De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Isus s-a identificat cu noi și a luat asupra Lui pedeapsa păcatelor noastre:

“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. ”

 

Cum te  pregatesti de sarbatoare?
Cum priveste Dumnezeu sărbatoarea ta?