Category Archives: Meditații

Prietenilor mei agnostici și atei

cobeDe multe ori am auzit de la voi întrebarea: Dacă Dumnezeu există, atunci de ce se ascunde? Realitatea este că Dumnezeu se ascunde. Sunt multe lucruri ascunse în Universul acesta și NASA cheltuie anual 18 miliarde dolari pentru a descoperi o mică parte din ele.

În Biblia pe care o citesc, Dumnezeu se prezintă pe Sine ca un Dumnezeu nevăzut: „Fața Mea nu se poate vedea.” Cu toate acestea, oferă o cale prin care putem să îl vedem: „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Ideea pe care vreau să o susțin mai departe este că sunt suficiente dovezi, care arată clar existența lui Dumnezeu oricărui om dispus să se uite atent la ele. Voi apela la știință, filosofie și logică.

Știu că mulți v-au cerut să credeți pur și simplu. Să faceți un salt al credinței. Să faceți un bypass raționamentelor care vă împiedică. Schaeffer spune: „Nu cred că este necesar un salt al credinței; există motive întemeiate și suficiente care să indice adevărul creștinismului…Dumnezeu ne închide în realitate. Nu putem scăpa de realitatea a ceea ce este, indiferent de ce credem sau gândim… Realitatea asta despre care vorbesc cunoaște două aspecte: existența autentică a universului și configurația acestuia, apoi ceea ce eu numesc „umanitatea” omului, adică modul meu propriu de a spune că omul este unic. Oamenii au anumite calități ce trebuie explicate.”

Următoarele patru argumente, pe care vreau să le aduc în discuție au la bază aceste două fapte reale: faptul că universul există și faptul că omul este unic.

Scopul meu nu este să conving prin aceste argumente. Așa cum Țuțea spunea „dacă nu e revelat, Adevărul nu e!” Scopul meu este să dărâm bariere care stau în calea revelației.

Primul argument pe care vreau să îl aduc în discuție este argumentul Cosmologic. În forma lui ce mai simplă el sună așa:

Premisa 1: Orice are un început are o cauză.
Premisa 2: Universul are un început.
Concluzia: Universul are o Cauză.

Concluzia este adevărată dacă premisa unu și premisa doi sunt adevărate.

Premisa unu, orice are un început are o cauză, este Legea Cauzalității, principiul fundamental al științei. Fără această lege a cauzalității știința este imposibilă. Cu toate acestea, Craig ne dă câteva argumente în plus::

  1. Ceva nu poate să apară din nimic.
  2. Dacă ceva poate să ia ființă din nimic, atunci devine inexplicabil de ce nu orice sau totul ia ființă din nimic.
  3. Experiența comună și evidențele științifice confirmă adevărul acestei premise.

Premisa a doua, Universul are un început, a fost demonstrată de știința modernă.

  1. Legea a doua a termodinamicii susține că energia totală a universului se consumă.
  2. Astronomii au observat că universul se extinde de la un singur punct.
  3. Arno Penzias și Robert Wilson au descoperit în 1965 radiații cosmice de fond care provin de la Big-Bang și care demonstrează că universul s-a extins pornind de la un singur punct. http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_tests_cmb.html
  4. Proiectul COBE a descoperit în 1992 variații ușoare ale radiaților cosmice de fond care au determinat expansiunea universului în forma actuală. Aceste variații au fost numite „amprente ale creației” http://map.gsfc.nasa.gov/universe/bb_cosmo_fluct.html
  5. Teoria relativității generale a lui Einstein susține un început absolut pentru timp, spațiu și materie.
  6. Craig mai oferă două argumente de natură filosofică care susțin că Universul are un început:
    1. Un număr infinit de lucruri finite nu poate exista.
    2. Nu poți trece printr-un număr infinit de elemente finite.

Al doilea argument este argumentul teleologic. Forma de bază a acestui argument este:

Premisa 1: Orice design complex implică un designer.
Premisa 2: Universul și viața are un design complex.
Concluzia: De aceea, universul trebuie să aibă un Designer.

Pentru a susține premisa unu, orice design complex implică un designer, Geisler face diferența între modele simple și modele complexe care implică un designer. Modelele simple ca fulgii de zăpadă, cristalele de cuarț, sau Marele Canion nu implică un designer. Modelele complexe ca ceasuri, Muntele Rushmore, Universul sau ființele umane, implică un designer inteligent.

A doua premisă, Universul și viața are un design complex, poate fi demonstrată dacă privim cele două aspecte ale realității: universul și viața. Constantele antropice precum nivelul de oxigen, transparența atmosferei, nivelul dioxidului de carbon, gravitația, etc…demonstrează că Universul este complex și reglat fin astfel încât să suporte viața cel puțin pe planeta Pământ.

Mesajele complexe descoperite în ADN, în 1953 de către Francis Crick și James Watson, demonstrează că orice fel de viață este un design complex. Lenox spune că principala problemă a evoluționiștilor este „să producă o structură lingvistică formată din ordonarea complexă a amino acizilor care formează o proteină.” Originea vieții rămâne un miracol inexplicabil chiar și pentru naturaliști.

Al treilea argument pe care vreau sa îl aduc in discuție este argumentul moral. Geisler formulează argumentul moral într-o forma simplă astfel:

Premisa 1: Fiecare lege are un legiuitor.
Premise 2: Există o lege morală.
Concluzia: De aceea, există un Legiuitor al legii morale.

Există un standard absolut al binelui și răului scris în inima oricărei ființe umane. Ființele umane nu determină ceea ce este bine și rău. Noi descoperim ce este bine și rău. Lewis spune că: “În momentul în care spui că un set de idei morale poate fi mai bun decât altul, tu de fapt măsori ambele după un standard, spunând că unul se conformează mai bine standardului decât celălalt.” Nu există o bază pentru bine și rău pentru cei ce nu cred într-o lege morală obiectiva. Legea morală trebui să aibă o sursă mai mare decât noi înșine deoarece este prescrisă în inimile noastre.

Ultimul argument pe care vreau să îl menționez este argumentul ontologic. Formulat simplu argumentul ontologic afirmă că Dumnezeu este ființa cea mai mare care poate fi concepută. Acest argument este adevărat prin definiție, deoarece dacă ceva mai mare decât Dumnezeu ar putea fi conceput, atunci acesta ar fi Dumnezeu.

Pentru a demonstra acest argument, Anslem (1033-1109) folosește o analogie cu o pictură. Ce este mai mare: ideea artistului sau pictura în sine? Cu siguranță, pictura. În mod similar, dacă Dumnezeu există în minte, atunci ceva mai mare poate fi conceput: Dumnezeu existând în realitate.

În concluzie, Schaeffer sugerează că “ dovezile științifice, filosofice și religioase urmează aceleași reguli.…După ce întrebarea e definită, fiecare dovadă constă în doi pași.

  1. Teoria trebuie să nu se contrazică și trebuie să dea un răspuns fenomenului din întrebare.
  2. Noi, trebuie să fim în stare să trăim consistent cu teoria noastră.”

Din cele patru argumente bazate pe logică, știință și filosofie putem vedea că Dumnezeu trebuie să existe prin El însuși, în afara timpului, a spațiului și a materiei să fie inimaginabil de puternic, inteligent, să fie o persoană care ia decizii și să fie drept. Acest Dumnezeu este cel descris în Biblie. Biblia nu contrazice logica, știința și filosofia.

Putem noi trăi consistent într-o relație cu Dumnezeu descris de Biblie? Potter spune că Dumnezeu din Biblie, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este sursa ideii noastre despre perfecțiune, împlinirea idealurilor noastre în viață. În El vedem:

  1. Unitate și diversitate: “Dumnezeu este perfect unit ca Dumnezeu Unic, și totuși, este în perfectă diversitate în cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.”
  2. Libertate și formă: „Cele trei persoane Dumnezeu îi dau Acestuia forme particulare…. Când fiecare dintre aceste trei persoane este credincioasă formei Sale, este de asemenea liberă să fie Dumnezeu. Libertatea est condiționată total de formă. Libertatea totală este moarte.
  3. Dinamism înseamnă că lucrurile nu sunt statice. Acestea se schimbă în relație unele cu altele … Dumnezeu este dinamic și creația Lui este dinamică.”
  4. Relații: Dumnezeu “este personal, este un lucru complet independent de creație, un lucru care izvorăște din faptul că sunt trei persoane în relație unele cu altele.”
  5. Ierarhia nu implică inegalitate de valoare sau de semnificație. În Dumnezeu, Tatăl poruncește, iar Fiul se supune, iar cei doi sunt în aceeași măsură Dumnezeu.”
  6. Nevoile noastre de a fi văzuți, auziți, doriți și a face o diferență își au originea în Dumnezeu. “Fiecare din aceste trei persoane din Dumnezeu împlinește nevoile celorlalte persoane și face acest lucru golindu-se de Sine pentru ceilalți..”
  7. Centrați pe alții: “ Suferim pentru că am stricat lucrurile și am devenit egoiști și morți. Salvarea este Dumnezeu care a venit în creație și care s-a dat pe Sine pentru ca oamenii să primească puterea de a fi re-creați, ca oameni vii, centrați spre alții.”

Nu numai că noi putem trăi consistent în relație cu Dumnezeu descris în Biblie ca și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar numai în relație cu El noi putem deveni din nou ființe umane perfecte, așa cum am fost creați la început, după chipul Lui.

Bibliografie:

  1. Lewis, C.S., Mere Christianity. Harper Collins Publisher: London, 2002.
  2. Potter, Ellis, 3 theories of everything. Destinee Media: Milton Keynes UK, 2012.
  3. Geisler, L. Norman and Frank Turek, I Don’t Have Enough Faith to Be an ATHEIST. Crossway: Wheaton, Illions, 2004.
  4. Lennox, C. John, God’s Undertaker. Lion: Hudson, 2009
  5. Craig, William Lane, Reasonable Faith. Crossway: Wheaton, Illions, 2008.
  6. Geisler, L. Norman and Ronald M. Brooks, When Skeptics Ask. Baker Books: Michigan 2013.
  7. Schaefer, Francis A., A Christian View of Philosophy and Culture, Volume One, A Christian View of Philosophy and Culture. Crossway: Wheaton, Illions, 1982.
  8. Craig, William Lane, On Guard. David C. Cook: Colorado Springs, 2010.

 

Despre mărturisire

vinovatieTe-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care ai făcut-o, o vorbă pe care ai rostit-o sau un gând pe care l-ai avut? Te-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care nu ai făcut-o și trebuia să o faci sau o vorbă pe care nu ai rostit-o și trebuia să o rostești?

Dacă da, înseamnă că umbli în lumină, adevărul este în tine, conștiința ta este vie.

“Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8)

Dacă nu, te înșeli. Adevărul nu este în tine, nu umbli în lumină, conștiința ta a fost înăbușită. Adevărul a fost înăbușit de nelegiuirea ta, de păcatul tău.

Tendința noastră firească este să ascundem păcatul, greșeala noastră, să nu o scoatem la lumină, să o mușamalizăm sau să o justificăm comparându-ne cu alții.

Las că nu a fost așa de grav. Toată lumea face la fel. Vecinul meu a procedat la fel. Am fost constrâns de împrejurări.

Când ne comparăm cu standardul pe care Isus l-a fixat „Fiți perfecți după cum Tatăl vostru din ceruri este perfect” (Matei 5:48) este o singură rugăciune pe care o putem face, rugăciunea vameșului din templu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Consecințele tăcerii, ascunderii păcatelor noastre, mușamalizării lor, acoperirii lor, sunt devastatoare:

Neliniște interioară: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.” (Psalmul 32)

Atrofierea conștiinței: “Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Legalism, spirit critic, judecarea altora: începi să vezi foarte bine “paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău” (Matei 7:3)

„Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 1:28)

Numai creștinismul oferă o soluție viabilă la problema conștiinței și a vinovăției.

Mărturisirea este un proces dureros, implică schimbare, smerenie, dar aduce eliberare, pace și fericire.

Uneori mărturisirea este între noi și Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

Alteori mărturisirea implică să reparăm relații rupte. “Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23)

Alteori este un proces și necesită vindecare, avem nevoie de un prieten de încredere care să ne sprijine: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

În toate situațile „El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9) Singura condiție este mărturisirea. Acest lucru este posibil pentru că „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1)

Creier în flăcări!

Aș sta liniștit la birou să îmi văd de treabă, dar nu mai pot. brain_on_fireAm o neliniște, o tulburare, un simț profund al datoriei. Mă gândesc la copiii mei care mă vor întreba într-o zi: ai făcut tot ce se putea face?

Dacă da atunci de ce după două zeci și cinci de ani de la revoluție:

Școala toarnă cu găleata informație în noi și apoi ne dă diplomă de șomeri masteranzi?
Profesorii de la facultate ne trec examenele doar după ce facem chetă și le plătim?
Medicul de la spital se uită la noi doar după ce îi furișăm plicul cu bani în buzunarul halatului?
Străzile pe care mergem cu mașina sunt pline de gropi? Aici Anna, fetița mea de 3 ani, a identificat și o parte pozitivă: „Tati ne învață să sărim ca iepurașul!”
Aleșii noștri continuă să fure fără frică și DNA nu mai face față cu dosarele?

Și lista ar putea continua…

Îmi iubesc țara. Aici m-am născut. Am stat la coadă la salam, la pâine, la ulei. Am presărat flori pe covorul pe care a trecut Ceaușescu cu Elena. Eram îmbrăcat în pionier. Am purtat mândru uniforma de pionier deși m-au gradat în tura a doua. Tovarășa învățătoare nu i-a lăsat pe colegii mei să mă aleagă comandat de grupă că eram de altă religie. Comuniștii ne-au luat pământul și am lucrat la CAP. Jumate din recoltă era a noastră jumate le-o dădeam lor. Tata a mers în audiență la primar ca să ceară un frigider. Ni s-a stricat în plină vară. Nu pot uita bucuria ce ne-a cuprins pe toți când noul frigider Fram a fost instalat în hol. Ascultam Europa libera la radio! După revoluție ne-am cumpărat o mașină și frații mei mă așteptau să vin de la la școală ca să o împingem să pornească. Făceam o tură cu ea până în vârful dealului Dumitrei și acolo fierbea motorul. Așteptam să se răcească și apoi veneam înapoi.

În ce altă țară aș fi avut parte de astfel de experiențe?

Stau și mă întreb de ce acum sunt așa de neliniștit?

Pentru că după revoluție au furat bucată cu bucată întreprinderea unde lucra tata și mama și apoi i-au trimis în șomaj. Și asta a fost soarta multor întreprinderi din țara noastră.

Pentru că acum trei ani, după ce Violeta a născut a avut ceva complicații și doctorul de gardă nu a vrut să stea de vorbă cu mine decât după ce i-am furișat 300 de lei în buzunarul de la halat. M-am simțit mizerabil pentru că în 2003 mi-am promis mie, prietenilor și lui Dumnezeu că nu voi mai da șpagă.

Pentru că am asistat cum guvernul României a fost batjocorit de Dan Diaconescu și Gruia Stoica cu ocazia încercării de privatizare a două mari companii: Oltchim și CFR Marfa. Ba că au banii, ba că nu îi au, uite sacu cu bani, eu și poporu, uite garanția nu e garanția. Și în tot acest timp familiile angajaților de acolo așteptau să primească salariu ca să își cumpere de mâncare.

Pentru că deschid televizorul să ascult actualitățile și am impresia că în țara noastră singura instituție care mai funcționează este DNA.

Pentru că mase de oameni sunt păcăliți cu pomeni electorale: ba că le-a mărit pensia, ba că le-a redus impozitul, ba că le dă un pix, o găleată, un tricou, o sacoșă cu mâncare… și uite așa românia e colorată cu roșu și sărăcia crește.

Pentru că am votat cu PNL în 2009 și după primul tur s-au aliat cu PSD. Acum când votez mă întreb mereu: oare mă vor trăda?

Nu știu de ce, dar sunt neliniștit. Simt că îmi ia foc creierul. Aș vrea să fac ceva pentru țara mea. Ceva de care să fiu mândru peste ani când le voi povesti copiilor și nepoților mei. Mărturisesc că nu știu ce. Să ies în stradă? Să postez pe Facebook? Să scriu pe blog? Să mă fac activist? Să plec din țară? Să stau liniștit? Ce mă sfătuiți?

Intrarea triumfală în Ierusalim

1-donkeyDe ce este Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim un eveniment atât de important?

Toți evangheliștii au scris despre acest eveniment. A fost profețit cu sute de ani în urmă. Întreaga cetate a fost pusă în mișcare și fiecare zicea „Cine este Acesta?”. O mare mulțime de oameni își așternea hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum și strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana, în Cerurile prea Înalte!”.

Cu ce poate fi comparat acest eveniment?

Poate fi comparat cu izbăvirea poporului Israel din Egipt când, peste 600.000 de oameni au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor? (Exod 14)
Poate fi comparat cu ziua în care David aduce chivotul Domnului la Ierusalim jucând din răsputeri înaintea Domnului și înaintea a peste 30.000 de căpetenii ale lui Israel prezente la acest eveniment? (2 Samuel 6)
Poate fi comparat cu ziua în care Solomon a terminat de construit Templul, chivotul legământului Domnului a fost adus în locul Prea Sfânt și Slava Domnului a umplut Casa? (1 Împărați 8)
Poate fi comparat cu alegerea noului Papa Francis din anul 2013 când fumul alb a ieșit pe coșul Capelei Sixtine din Vatican?
Poate fi comparat cu Jocurile olimpice de la Soci din 2014 când flacăra olimpică a intrat în arenă?

Poate fi comparat, dacă ne gândim la numărul de oameni care au fost prezenți la aceste evenimente, dar nu poate fi comparat cu nici un alt eveniment dacă ne gândim la semnificația și impactul acestui eveniment unic: Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim.

Profetul Zaharia vorbește despre importanța și semnificația acestui eveniment astfel:

Strigă de bucurie popor al Ierusalimului!
Împăratul tău vine la tine!

  • Neprihănit
  • Biruitor, aduce salvarea
  • Smerit, călare pe un măgar
  • Va vesti pacea
  • Va domni până la marginile pământului

Imaginați-vă acum că Obama, președintele Statelor Unite

  • Ar intra în Washington smerit, călare pe un măgar, nu zburând cu Air Force One
  • Ar anunța salvarea tuturor Americanilor care sunt săraci, bolnavi, în închisoare sau bătrâni aproape de moarte
  • Ar anunța pacea cu Rusia, Coreea de Nord și cu toate națiunile pământului pentru totdeauna
  • Ar extinde granițele țării până la marginile pământului

Cum ar fi primit un astfel de președinte? Probabil că la fel! Dar nu este posibil! Lumea nu a cunoscut un așa Conducător!

Majoritatea Împăraților pământului:

  • sunt Nedrepți
  • sunt Asupritori, se impun prin forță
  • sunt Mândri
  • declară război popoarelor inamice
  • sunt limitați de granițele țării pe care o conduc

Lumea nu a cunoscut un așa Împărat ca cel care intrat triumfal în Ierusalim în acea zi.

De aceea mulțimea striga: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”

De aceea mulțimea își așternea hainele pe drum în fața Lui, iar alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum.

În mijlocul acestei mari sărbători, în timp ce mulțimea îl aclama, Isus plânge pentru cetate! (Luca 19)

„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să îți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!”

Și într-adevăr mulțimea nu a cunoscut! Agenda lor era diferită de agenda lui Isus! Și Isus și mulțimile voiau salvarea oamenilor și pacea globală. Dar modul în care voiau să ajungă acolo era diferit.

Mulțimea voia răscoală, răzbunare, folosirea forței, a armatelor de îngeri, îndepărtarea imediată a robiei romane și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu peste toate națiunile!

Isus a ales să sufere, să-și iubească vrășmașii, să-i ierte și să moară pe cruce pentru asta!

Acest lucru îl face să fie dușmanul mulțimilor! După cinci zile mulțimea își schimbă atitudinea față de Isus și strigă: „Răstignește-l!”

Din perspectiva majorității celor prezenți la eveniment, Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim a fost un eșec!

  • După cinci zile Isus este crucificat
  • Romanii continuă să stăpânească peste poporul Israel și în anii 70 Ierusalimul a fost distrus complet

Unde este acest Împărat victorios? Unde este salvarea pe care el a adus-o? Unde este pacea pe care El a proclamat-o? Unde este Împărăția Lui extinsă până la marginile pământului? Planul lui Dumnezeu a eșuat?

Poate te întrebi acest lucru astăzi când lupți cu răul încă prezent în lume: sărăcie, boală, respingere, moarte.

Vestea bună, astăzi, este că Isus a Intrat Triumfal în Ierusalim și a instaurat Împărăția Lui pe pământ ca și în cer!

De multe ori în istorie Dumnezeu a vizitat poporul său și Gloria Sa a fost vizibilă!

  • La muntele Sinai, când poporul auzea tunetele și vedea flăcările muntelui, care fumega.
  • În pustie, într-un stâlp de foc noaptea și un nor ziua.
  • În Ierusalim, când Solomon a terminat Templul și slava Domnului a umplut Casa.

Dar în acea zi El a intrat triumfal în Ierusalim și a ales să rămână cu poporul Său pentru totdeauna. Să extindă granițele Împărăției Lui începând din Ierusalim și până la marginile pământului.

Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel smerit, călare pe un măgar?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos cel crucificat și înviat a treia zi?
Poți tu să vezi Gloria lui Cristos înălțat la cer la dreapta Tatălui?
Poți tu să vezi pe Duhul Sfânt ducând mai departe lucrarea pe care Cristos a început-o pe pământ astăzi?
Poți tu să vezi Împărăția Lui care se extinde până la marginile pământului?

Dacă da, te invit să te Închini Lui, să cânți și să te bucuri strigând:
„Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana, în cerurile prea înalte!”

Vremea potrivită

Există un început și un sfârșit pentru toate lucrurile

imagesAm început ziua când ne-am trezit din somn și o vom încheia deseară când vom adormi. Astăzi este prima zi din săptămână și sâmbătă va fi ultima. Miercuri am sărbătorit Anul Nou și pe 31 Decembrie la ora 24 acest an se va sfârși. Școala are un început și un sfârșit. Cariera are un început și un sfârșit. Viața biologică are un început și un sfârșit. Începem în pântecele mamei noastre și sfârșim la mormânt. Universul are un început (La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul Geneza 1:1) și va avea un sfârșit (Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Apocalipsa 21:1)

În contrast cu toate acestea, unic și fără asemănare, este Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. El a creat timpul. El nu are început și sfârșit. El se prezintă pe sine ca fiind “Alfa și Omega, Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Începutul și Sfârșitul.” (Apocalipsa 23:13). El a oferit și oamenilor această viață fără de sfârșit.

Există un interval între început și sfârșit

Intervalul dintre începutul și sfârșitul universului este istoria omenirii, intervalul mare.  Acest interval este așezat între Geneza, prima carte a scripturii și Apocalipsa, cartea ei ultimă. În Apocalipsa lui Ioan, acest interval este simbolizat de prima literă a alfabetului grecesc Alfa și ultima literă, Omega. În pildele lui Isus, acest interval simbolizat prin intervalul dintre însămânțare și recoltă. Pe fundalul cosmic al acestui interval mare, se desfășoară destinul nostru individual, intervalul mic.

Intervalul dintre începutul și sfârșitul vieții noastre biologice este asemănat în cartea Psalmilor cu iarba sau floarea de pe câmp (Omul! Zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște. Psalmul 103:15), suflare sau umbra care trece (Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece Psalmul 144:4) iar în cartea Iov, cu suveica țesătorului (Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului Iov 7:6)

În comparație cu istoria omenirii, viața noastră devine extrem de trecătoare, aproape imperceptibilă. „Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.” (Psalmul 39:4)

Ce faci în intervalul scurt dintre început și sfârșit?

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” Psalmul 90:12

În intervalul acesta scurt, Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, a făcut un plan, a pregătit o vreme, un ceas potrivit pentru fiecare lucru care trebuie să se întâmple în viața noastră. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

Există o vreme potrivită

Eclesiastul 3 este un imn al vremii potrivite, al răspunsului cuvenit la provocarea clipei. „Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei.… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Cum putem deosebi vremea potrivită, planul lui Dumnezeu pentru viața noastră?

Conștientizăm, ne reașezăm viața, destinul individual, intervalul mic în cadrul din care a fost ruptă, în intervalul mare, planul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

„Cine trăiește prezentul doar ca prezent, fără dimensiunea seminală a timpului mare, fără o referința constantă la timpul Împărăției, încetează să mai fie o prezență, adică își lasă prezentul nelocuit” (Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus)

Acest lucru este posibil dacă dezvoltăm o relație cu Creatorul și trăim într-o permanentă stare de veghe.

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.” (Psalmul 1)

„Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

În Coloseni capitolul 4, apostolul Pavel ne cere să răscumpărăm vremea. O traducere mai apropiată de original spune să valorificăm la maxim orice oportunitate de slujire.

Începutul anului este vremea potrivită pentru a ne analiza și a ne reașeza viața în acord cu planul pe care Dumnezeu la întocmit pentru noi.

Un cântec nou

Cloughmore_Stone„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut,
şi s-au încrezut în Domnul.
Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul
şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine:
nimeni nu se poate asemăna cu Tine.
Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,
dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.” Psalmul 40:1-5

Sunt câteva întrebări pe care Psalmul 40 le ridică și la care vă invit să medităm.

Care este “groapa pieirii și fundul mocirlei” în care te-ai aflat ultima dată sau în care te afli chiar acum?

Groapa pieirii și fundul mocirlei poate fii o stare deplorabilă, greu de suportat în care te-ai aflat sau te afli chiar acum, generate de:

Boli ale sufletului: dependența de alcool, dependența de pornografie, lăcomia de avere, egoismul, mândria și aroganța, stare de depresie.

Boli ale trupului: cancer, invaliditate

Încercări ale vieții: datorii insuportabile, lipsa hranei și a îmbrăcămintei, lipsa unui loc de muncă, faliment, pierderea cuiva drag

Starea poate fi o consecință a păcatului din viața ta sau poate fi o încercare prin care Dumnezeu a îngăduit sa treci.

În ce măsură te-ai încrezut în Dumnezeu?

Să cauți soluția la problema ta în Cuvântul Lui, în sfatul oamenilor înțelepți, în rugăciune și meditație.

Să ceri o minune de la Dumnezeu pentru că multe sunt minunile și planurile pe care El le are pentru tine.

Să aștepți cu răbdare soluția pe care El o are pentru tine.

Alternativa este să cauți soluția la cei mândri și mincinoși. Sa calci în picioare Cuvântul lui Dumnezeu și sfatul oamenilor înțelepți si să te lași ghidat de mersul lumii acesteia.

Exemplu concret: ai datorii insuportabile și nu ai un loc de muncă. Un om mândru și mincinos vine la tine si îți propune să te asociezi cu el la o afacere în care trebuie sa faci evaziune fiscală, sa muncești la negru și să dai mită. Accepți soluția imediat sau aștepți cu răbdare Soluția lui Dumnezeu pentru tine? Ai încredere că El va face o minune in viața ta?

Care este “stânca” pe care Dumnezeu ți-a așezat pașii?

Starea deplorabila, greu de suportat are ca efect instabilitatea și ineficiență.

Izbăvirea din groapa atrage după sine o stare de stabilitate (stanca) și eficiență (mers cu pașii întăriți)

Care este “cântarea nouă” pe care Dumnezeu ți-a dat-o?

Aceasta izbăvire atrage după sine bucuria, lauda pentru cel care ne-a izbăvit. Bucuria se exprimă printr-o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeu.

Lauda nu este numai cu buzele ci cu întreaga ființa: intelect, fizic, suflet.

De multe ori când Dumnezeu vrea sa ne treacă la un nou nivel al relației cu El și un nou nivel al slujirii, ne trece prin acest ciclu descris prin termenii

– „Groapa pieirii”, „fundul mocirlei” (O stare deplorabilă, greu de suportat)

– „M-a scos”, „mi-a pus picioarele pe stancă”, „mi-a întărit pașii”  (Minunea izbăvirii, a restaurării)

– „Mi-a pus în gură o cântarea nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru” (un alt nivel al relației cu Dumnezeu și al slujirii noastre)

Care sunt cei mulți care au văzut minunile și planurile lui Dumnezeu în viața ta și și-au pus încrederea în Dumnezeu?

Ciclul încercare – izbăvire – cântec nou are loc public, în văzul tuturor. Este o evidență clară o minune, intervenția lui Dumnezeu în mersul normal al lucrurilor.

Ei vor vedea cu ochii lor minunile și planurile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în viața noastră și se vor încrede în Dumnezeu.

De ce sărbătorim Învierea?

De ce acest eveniment istoric este unic?
De ce are și astăzi impact asupra omenirii si asupra vieților noastre?
De ce este si astăzi atât de controversat?

jesus_tomb270309_01Dacă n-a înviat Hristos:

Propovăduirea lui Petru în ziua cinzecimii ar fi fost zadarnică și miile de oameni care au devenit ucenici ai lui Isus în acea zi au fost înșelați.

Propovăduirea lui Pavel în Corint, Atena și Roma ar fi fost zadarnică și sutele de Biserici înființate în acea vreme nu ar fi fost altceva decât locuri în care oamenii pierdeau timpul și se înșelau unii pe alții.

Propovăduirea noastră astăzi, închinarea de duminică dimineața, studiu biblic din grupele mici și predicile pe care le ascultam ar fi fără rost, pierdere de timp.

Credința creștină are la baza acest adevăr: Învierea lui Isus Hristos, eveniment istoric care a avut loc in Ierusalim in secolul I. Fără acest adevăr credința noastră este zadarnica.

Apostolii afirma că au scris despre “ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre”. Daca învierea lui Isus nu ar fi avut loc, ei ar fi fost martori mincinoși.

Noi astăzi mărturisim Pe Hristos cel înviat, cu care ne-am întâlnit, care ne-a schimbat viața si cu care avem o relație. Daca învierea lui Isus nu ar fi avut loc, noi suntem martori mincinoși.

Amintiți-vă de ziua in care v-ați mărturisit păcatele și Isus cel înviat din morți v-a iertat. In loc de vinovăție si condamnare ați experimentat pace și bucurie. Dacă învierea lui Isus nu ar fi avut loc, atunci nu ar fost decât o stare emoționala indusa și am fi încă sub povara păcatelor noastre.

În fata mormântului rece, când pământul este aruncat peste sicriul celor dragi noua care au adormit in Hristos, singura mângâiere pe care o avem este că Hristos a înviat și ei vor învia! Daca Hristos nu a înviat atunci Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.

Când abia începem să cunoaștem câte ceva din tainele Universului și din măreția Creatorului, când începem sa iubim cu adevărat si să simțim iubirea celui care ne-a creat, trupul nostru începe sa slăbească și ne pregătim de trecerea in veșnicie. Daca viața s-ar termina la mormânt cunoașterea și iubirea nu ar fi posibile!

Fără înviere viața este lipsită de semnificație “un fir de iarba care astăzi este și mâine se usucă”, fără semnificație nu există împlinire. Fără împlinire nu există fericire. Dacă Hristos nu a înviat, am fi cei mai nenorociți dintre oameni.

Dar Hristos a înviat!

  • Propovăduirea este de folos!
  • Credința este de întemeiata pe Adevăr!
  • Suntem martori de încredere, mărturisim despre ceea ce am văzut cu ochii noștri, am pipăit cu mâinile noastre.
  • Păcatele ne-au fost iertate, nu mai exista vinovăție și condamnare.
  • Cei dragi noua care au adormit în Hristos sunt mântuiți si ii vom revedea.
  • Trupurile noastre muritoare vor învia.
  • Suntem cei mai fericiți dintre oameni.

(1 Corinteni 15)

Nașterea lui Iisus din fecioară – mit sau realitate?

I.              Problema

Evanghelia dupa Luca 1:26-38
Mary announcement„În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.”

Codul lui Da Vinci:
„Biblia, aşa cum o cunoaştem e opera unui singur om. Imparatul Constantin în anul 325 a decis unificarea Romei sub o singură religie, creştinismul. Infuzând lui Iisus omul, magia divină, făcându-l capabil de a face minuni pe pământ, ca şi capabil de înviere Constantin l-a transformat într-un zeu chiar în această lume și astfel i-a spulberat pe ceilalţi zei din ecuaţie.”

II.            Importanța

Gazda unui talk-show popular, Larry King, a fost intrebat odatata, pe cine ar alege daca ar trebui sa aleaga pentru interviu o persoana din istorie. Larry King a răspuns că i-ar place să intervieveze pe Iisus Cristos si că l-ar întreba o singură întrebare: „Te-ai născut întradevăr dintr-o fecioară?” Răspunsul la această întrebare, spune King ar explica istoria pentru mine.

Cea mai mare minune afirmată de creștini este Întruparea. În acest punct unic de cotitură în istorie, Dumnezeu s-a facut om, supranaturalul a invadat natura umană, Creatorul a intrat în creația Sa, Cuvantul s-a facut Trup. Dumnezeu a venit jos, în spațiu și timp, din înălțimile ființei Lui absolute, jos în umanitate, în adâncul naturii create de el, în uterul unei fecioare.

III.           Filosofie: Sunt minunile posibile?

„Secolul nouasprezece  a fost ultima dată când a fost posibil pentru un om educat să creadă în miracolul nașterii din fecioară fără să fie jenat. Sub presiune, mulți creștini educați sunt prea loaili să nege nașterea din fecioară și învierea. Se simt jenați pentru că mintea lor rațională știe că este absurd, așa că preferă mai bine să nu fie întrebați” (Richard Dawkins)

Concepția materialistă

„Materia și spațiul pur și simplu s-a întâmplat să existe și au existat din totdeauna, nimeni nu știe de ce; și această materie, comportându-se într-un anumit fel, pur și simplu s-a întâmplat, dintr-un fel de noroc, să producă creaturi ca și noi care suntem în stare să gândim.” (C.S. Lewis)

Concepția religioasă

„Ceea ce este în spatele universului, este un fel de inteligență diferită de orice altceva cunoscut de noi. Aceasta este conștientă, are scopuri și preferă un lucru în defavoarea altuia. Din acest punct de vedere, el a creat universul, pe de o parte pentru un scop pe care noi nu îl știm și pe de altă parte pentru a produce creaturi ca și el, capabile să gândească”.

IV.          Șiință: Intră minunile în contradicție cu legile naturii?

„Ignoranța cu privire la căile naturii, a condus  oamenii din antichitate sa inventeze dumnezei care sa domneasca peste fiecare aspect al vietii umane”

“Pentru ca exista o lege a gravitatii, universul  poate si se va crea pe sine din nimic”

“Universul nostru și legile lui par a avea un design care este croit sa ne suporte…descoperirile recente cu privire la extrem de fine acorduri a asa multor legi ale universului ar putea sa ne conduca pe cativa dintre noi la vechea idee ca acest mare design este lucrarea unui mare designer…acesta nu este  raspunsul stiintei moderne…universul nostru pare sa fie unul din multele care exista, fiecare cu legi diferite”

“Este greu de sa vezi cum libera voință poate opera dacă comportamentul nostru este determinat de legi fizice, așa că se pare că nu suntem altceva decât niște mașini biologice și libera voință este doar o iluzie”

„Comportamentul uman este așa de complex încât prezicerea lui este imposibilă. De aceea în practică oamenii admit ca au voință liberă.”

(Stephen Hawking – The Grand Design)

„Legile naturii sunt necesare. Fără ele nu am putea diferenția lucrurile supranaturale. De asemnea minunile sunt interventia supranaturalului în natura. Ele nu anuleaza legile naturii ci schimbă mersul normal al lucrurilor.”

Dacă împarți 100 lei inegal între doi beneficiari, legile matematicii ne spun că partea lui A trebuie să depășească jumătatea iar partea lui B să aibă în minus exact aceeași valoare. Cu condiția să nu se interpună un al treilea beneficar C care să fure din banii primilor beneficiari chiar în momentul tranzacției sau după ce aceasta a avut loc. Daca cel de-al treilea beneficar fură din banii primilor doi, legile matematici rămân valabile.

Daca Dumnezeu anihileaza, creeaza sau deviaza o unitate de materie, El creaza în acel punct o nouă situație. Numaidecât Natura se instalează în această nouă situație, o face să se simtă ca acasă, îi adaptează toate celelalte evenimente. Și ea se conformează tuturor legilor. Dacă Dumnezeu crează un spermatozoid miraculos în trupul unei fecioare, el nu încalcă nici o lege. Legile îl preiau numaidecât. Natura este gata pregătită. Urmează sarcina, potrivit tuturor legilor normale, și, nouă luni mai tărziu, se naște un copil.

(C.S. Lewis – Despre Minuni)

V.            IstorieExistă evidențe și mărturii scrise demne de încredere?

Pentru a raspunde la aceste intrebari vom apela la urmatoarele dovezi:

  1. Istoriografie
  2. Istorie
  3. Arheologie
  4. Literara
  5. Credibilitatea autorilor

Cate manuscrise avem pentru Noul Testament?

–          5.656 manuscrise grecesti parțiale și integrale care au fost copiate de mână din secolul doi pana in secolul cinsprezece
–          19.300 de manuscrise in alte limbi (10.000 ale Vulgatei latine si 9.300 de alte versiuni mai timpurii)

Comparat cu alte opere din antichitate:

–          Platon (Tetralogii) – 7 manuscrise
–          Tacitus (Anale) – 20 manuscrise
–          Herodot (Istorie) – 8 manuscrise
–          Sofocle – 193 manuscrise
–          Demostene – 200 manuscrise
–          Aristotel poeme – 49 manuscrise
–          Pe locul doi la mare distanta opera din antichitate cu cele mai multe nanuscrise este Iliada lui Homer, are 643 de manuscrise si primul manuscris dateaza din secolul al treisprezecelea

La ce distanță se află primul manuscris de original?

Manuscrisul John Rylands scris în jurul anului 130 d.Hr., cel mai vechi fragment existent al NT (din Evanghelia dupa Ioan) se afla la Biblioteca John Rylands din Manchester, Anglia

Papirusul Bodmer II (150-200 d.Hr) contine cea mai mare parte a Evangheliei lui Ioan si se afla la Biblioteca Bodmer de Literatura universala

Citatele din scrierile parintilor Bisericii ar putea reconstitui in intregime Noul Testament

–          Clement din Roma (95 d. Hr.)
–          Policarp (70-156 d. Hr)
–          Tertulian (160-220 d. Hr)
–          Origen (185-253 d. Hr)

Peste 32.00 de citate inainte de Cociliul de la Niceea

Cate manuscrise avem pentru Vechiul Testament?
Manuscrisele de la Qumran s-au descoperit în anul 1947 în gratele de pe malul Marii Moarte provin de la o secta evreiasca numita eseeni; sunt cele mai vechi manuscrise (au fost date ca fiind din secolul al II-lea si I î.d.Cr.) ele contin:

  • un sul complet al cartii profetului Isaia;
  • fragmente cuprinzand toate cartile Vechiului Testament, mai putin  Estera;
  • comentarii la textul Vechiul Testament;
  • manuscrisele sectei respective;

Septuaginta (saptezeci)  este traducerea Pentateuhului și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărților Vechiului Testament. Numita asa pentru ca a fost opera comună a șaptezeci de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib. Ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea inainte de Crsitos, sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247).

Pentateuhul Samaritean descoperit in 1616 la Damasc. Cel mai vechi manuscris al acestei carti dateaza din 1204.

Vechiul Testament este des citat in Noul Testament in invataturile lui isus si ale apostolilor iar prorfetiile vechiului testament se implinesc intocmai in Noul Testament. Evanghelia dupa Matei are peste 10 citate din Vechiul Testament introduse prin: Ca sa se implineasca ce fusese vestit sau scris

Confirmă arheologia faptele, personajele, locurile si timpurile descrise in Biblie?

Fragmente din Arca lui Noe – au fost descoperite pe muntele Ararat
Ur din Caldeea – cetatea din care a plecat Avraam este  este identificat astazi langa Muqayyar din Irak
Ierihon – cercetarile din 1930 conduse de Garstang arata ca zidurile s-au prabusit in interior Regele David – o inscriptie din secolul al nouălea î. Hr. Care se refera la casa lui David  si Regele lui Israel
Belsatar – În cartea proorocului Daniel, ni se spune ca acesta era împarat al Babilonului. Î
n a doua jumatate a secolului XIX, o multime de tablite cu inscriptii, dezgropate de arheologi, au fost depuse la Muzeul Britanic din Londra, iar pe unele din ele a fost gasit numele lui Belsatar ca Imparat al Babilonului

Confirmă istoria faptele, personajele, locurile si timpurile descrise in Biblie?

Josephus Flavius (37 – 100 d. Hr) a scris despre moartea pe cruce şi învierea lui Isus

“Cam la vremea aceea a aparut Isus, un om înțelept, dacă ne este îngaduit a-l numi om, căci era faptuitor de minuni, un învățător al unora care îndrăgeau adevărul..Pilat l-a osandit la rastignire pe cruce … dar li s-a infatisat viu in cea de-a treia zi asa cum aratasera prorocii” (Antichitati Iudaice)

Tacitus (55-120 d. Hr) a scris despre originile crestinismului   – moartea lui Isus şi prigonirea primilor creştini

”Cristus, intemeietorul acestui nume, a fost osandit la moarte de Pontiu Pilat, procuratorul Iudeei de sub carmuirea lui Tiberiu, insa daunatoarea superstitie, inabusita o vreme s-a ivit iarasi” (Annals)

Pliniu cel Tanar – guvernator al Bitiniei in asia Mica, 112 d. Hr. vrobete despre prigonirea crestinilor

Lucian din Samosata (secolul II) scrie batjocoritor vorbind despre crestini si despre Hristos, dar afirmand existenta lui reală

Sunt autorii Noului Testament demni de incredere?

Scriitorii Noului Testament au scris în calitate de martori oculari: “ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1:1-3)

Matei si Ioan au fost martori oculari, Luca si Marcu  nu au scris ca martori oculari dar au scris relatările martorilor oculari.

“Fiindcă multi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănuntită despre lucrurile care s-au petrect printre noi, după cum ni le-au încredintat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început si au ajuns slujitori ai Cuvântului am găsit si eu cu cale prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul, asupra tuturor acestor lucruri de la obârsia lor să ti le scriu in sir unele după altele”

Ei au scris aceste dovezi si le-au prezentat în prezenta martorilor ostili lor. Pavel vine în fata Împăratului cn argument:  “Împăratul stie aceste lucruri si de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală căci sunt încredintat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colt.”

Ei si-au dat viata pentru a sustine adevarul pe care l-au scris. Din 12 apostoli 11 au murit martirizati iar unul in exil.

VI. Religie: Este nașterea din fecioară derivată din mitologie?

Au existat numeroase religii în care drama anuală (a nașterii miraculoase, a morții și renașterii din natură) atât de importantă pentru viața tribului, constituia, după cum e aproape unanim admis, tema centrală, iar divinitatea – Adonis, Osiris sau altele erau apropae de nedeghizat o personificare a grâului, un „rege al grâului” care murea și învia în fiecare an. Oare Iisus nu e pur și simplu alt rege al grâului?

–          Ei au trăit nu se știe unde și când, în vreme ce Iisus s-a născut în timpul domniei lui Cezar Augustus și a fost crucificat de către Pilat din pont. Iisus este un personaj istoric care a trăit localizat în spațiu și timp.

–          Isus a trăit într-un spațiu și timp unde nu era prezentă nici o umbră de religie a Naturii. Evreii se închinau Dumnezeului nevăzut care a creat întreaga natură. El nu este sufletul și nici altă parte a Naturii, nici dușmanul ei. Natura nu este trupul Său. Natura este Creatia Lui. El nu este un Dumnezeu-natura ci Dumnezeul Naturii – inventatorul, creatorul, proprietarul și supraveghetorul ei.

Religiile Naturale reafirma faptele naturii conferindu-le un prestigiu transcendent. Pe de altă parte religiile antinaturale sau pesimiste, mai civilizate și mai sensibile, precum budismul și hinduismul superior, ne spun că Natura este rea și iluzorie. Starea de Nirvana se obtine prin abolirea tututror poftelor si dorintelor (a naturii umane).

In crestinism Natura este Creatia Lui Dumnezeu. El nu este un Dumnezeu-natura, Natura nu este o iluzie. El este Dumnezeul Naturii – inventatorul, creatorul, proprietarul și supraveghetorul ei.

Multe zeitati au fost raportate printre Greci, Babilonieni si Egipteni ca fiind nascute intr-o maniera neobisnuita, dar pentru marea parte aceste fiinte nici nu au exitat. Datele sunt pline cu elemente de mitologie evidente care sunt total absente in relatarile evanghelistilor. Acestea sunt povestiri despre zei sau zeite care s-au nascut in lume printr-o relatie sexuala intre creaturi ceresti si femei pamantene, sau din unele relatii imorale intre zei si zeite.

„Citind pentru prima data in mod serios Noul Testament, pe cand eram, imaginativ și poetic, absolut însetat de schema Morții și renașterii și dornic să întâlnesc un rege al grâului, am fost înfiorat și uluit de absența apropae totală a unor asemnea idei în documentele creștine.” C.S. Lewis

Dr. Thomas Thorburn  spune:

Toate aceste povesti despre nasteri si conceptii supranaturale, care le intalnim in folclor si in istoria mitologiei (Greaca si Babiloniana) au un singur punct comun –nu evidentiaza similiritudinile ci contrastul complet si disimilritudinile care exista intre istorisirea nasterii lui Isus si povestile care sunt  circulate in diverse cercuri pagane.

VII. Teologie: Este nașterea din fecioară susținută în Biblie?

  • Relatările evangheliștilor Luca și Matei
  • Profeția lui Isaia (7:14)
  • Intruparea: Ioan 1
  • Substituirea: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18)

VIII. Implicații

Dumnezeu a coborât ca să reurce iarăși și să înalțe cu Sine întreaga Creație ruinată.

Întruparea se repetă la o scara mai mică, cu fiecare din noi atunci când ne naştem din nou în familia lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne locuieşte şi Hristos ia chip în noi.

Este cea mai mare istroisire pe care o putem citi și spune generației noastre și generațiilor copiilor nostri. Dumnezeu s-a facut om, supranaturalul a invadat natura umană, Creatorul a intrat în creația Sa, Cuvantul s-a facut Trup.

Pentru ca toți să-L vadă, să-L audă și să se uimească!

Ziua Cincizecimii a fost ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli. El nu a coborât discret în inimile lor în timp ce erau încuiați în casă. El a venit astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimescă:

“Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 2)

Am prieteni care m-au rugat să nu îmi exprim credința în public. “Ceea ce crezi, te privește pe tine, este o chestiune intimă, fiecare are dreptul să creadă ce dorește” mi-au argumentat ei.

În acest loc și timp în care ne aflăm, libertatea de exprimare a credinței în public este un drept inviolabil, garantat prin constituție:

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” (Constituția României, Articolul 30, Libertatea de exprimare).

Nu peste tot în lume și nu în toate timpurile a fost așa. Sfinții apostoli au plătit cu viața pentru că au avut curajul să mărturisească în public credința lor în Isus Hristos.

“Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 4)

Conform tradiției, unsprezece apostoli au murit martirizați iar unul dintre ei, Ioan fiul lui Zebedei, a murit în exil. Ei sunt cei care au avut curajul să înfrunte nu numai opinia publică (părerile oamenilor) ci și legile statului, pentru a face cunoscut public (în sinagogi, în piață, în Areopag, în școli, la locul de muncă, în familii) Adevărul ce le-a fost revelat.

Trăim într-o societate secularizată. În numele toleranței am devenit intoleranți. Orice manifestare în public (în școli, universități, în presă și în cinematografe) a credinței creștine este un semn de intoleranță. La nivel de constituție recunoaștem libertatea de exprimare a credinței în public ca fiind inviolabilă, dar la nivel de legislație, regulamente interne ale instituțiilor care reprezintă statul și societatea civilă, acest drept nu este recunoscut decât dacă propovăduiești umanismul, credința că omul este măsura tuturor lucrurilor, altfel ești acuzat de prozelitism.

De ce am ajuns aici? Pentru că umanismul presupune că universul există prin sine însuși și nu a fost creat. Prin urmare constituția și legile statului sunt create de un grup de oameni care decid ce este bine pentru societate la un moment dat. Nu acceptă valori absolute, revelate.

Cât  va mai rămâne Articolul 30 în constituția României? Atâtat timp cât acel „grup de oameni” vor crede că este benefic pentru societate. Având în vedere că în practică este abrogat, este o chestiune de timp până când “societatea” va decide că umanismul este singura religie care are dreptul la libertate de exprimare in public.

“Societatea, guvernul și legea sunt în condiția în care sunt acum, nu datorită unei conspirații, ci datorită faptului că biserica a uitat datoria ei de a fi sarea culturii. Este datoria bisericii, dar și privilegiul ei sa facă acum ceea ce ar fi trebuit să facă tot timpul: să folosească libertatea pe care o are pentru a fi sarea culturii” (Francis Schaeffer – A Christian Manifesto)

Este timpul să apărăm Adevărul revelat în afara zidurilor Bisericii și în afara familiilor noastre creștine. Astăzi nu avem Areopag și piețe, dar avem rețele sociale, bloguri, radiouri, televiziuni, cinematografe, școli, universități, teatre, birouri și case.

Dragi prieteni, rude, colegi, clienți, furnizori, vecini și guvernanți, vă anunț că nu am de gând să practic credința doar între zidurile Bisericii sau între pereții casei. Și nu sunt singur. Și atunci când veți abroga articolul 30 din constituție vom continua. Duhul Sfânt care a coborât peste Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii, ne însuflețește: “Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul2). El se manifestă public astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimească.