Seven days of protests

There are some times in the history of a nation when collective consciousness is awakening. The last time in Romania we experienced this phenomena in the time of revolution in 1989 when the communism has fallen. Thousands of people hit the streets and protested against dictatorship, standing up for liberty and some of them gave their life for our liberty.

On 31 January 2017, the prime minister and the cabinet of Romania passed the infamous emergency ordinance no. 13 that would have decriminalised official misconduct and effectively undercut the rule of law in Romania, protecting many politicians from being prosecuted for corruption. This ordinance, introduced by the government that wan the Parliament election in December 2016, could revers the anti-corruption fight in Romania.

As a response to this ordinance, our president Klaus Iohannis wrote in a post on Facebook: “Today is a day of mourning for the rule of law in Romania!”  Thousands of people took the streets across the country protesting against legalised injustice in our country, standing up for justice. Over the last days I was part of the biggest protests from Romania since the fall of communism. Collective consciousness has been awakened and people started to fight for justice.

The protests began Tuesday night. At Nine o’clock PM, I received an email on my phone with a breaking news. I turned on the TV and on all news channels was the Justice Minister, in a press conference speaking about emergency ordinance, trying to answer to the reporters’  questions. Each time when he failed to answer a question, he asked the reporters for “another question”. As I sit in my armchair, in front of the TV, I could not believe that such a law could be given in our country after 27 years of democracy and fighting against corruption. My body was overwhelmed and my mind was near to explode.

In a few minutes thousands of people gathered in Bucharest in Victoria Square in front of the Government building protesting against this ordinance, chanting ‘Like thieves in the night!’, referring to the fact that the emergency ordinance was given during the night.

I do not normally protest, but the next day I could not stay home. I participated at the protest with my family and colleagues in Brasov Council Square. Thousands of people gathered to ask the government to resign the emergency ordinance no. 13.  People came with flags and signs on which they wrote slogans like “Take off your hands from Justice!”, “Rescind the ordinance no. 13!”, “Shame on you!” . We chanted slogans like: “Shame, shame on you!”, “We do not want to be a nation of thieves!”. The last one was the most preferred of my five year old girl, Anna. She continued her chant the next few days at home, asking me to go back to protest in the square.  From hour to hour we stopped from chanting and sung the national anthem. Also we marched on the street chanting ‘If you care, do not stay in home!’ inviting other people to come to protest with us.

One night, after a busy day at the office, I took my son and we went in Bucharest, in Victoria Square, in front of the government building to protest. There was over 150.000 people protesting there, asking the Government to rescind the ordinance no. 13. The crowd was noisy. Near us, some people blew horns. Next to them, others chanted slogans. Behind us some people played the drums. In front of us some people wove the flags. Next to them others held up signs. Suddenly, there was silence. In that time I realised that all people turned their faces toward a big building where someone projected the words: “Please sit down in silence.” Once the words were projected we all sat down in silence looking at the message projected on the building. In that time I could see that on the building there was projected the first verse of our national anthem. Once the national anthem was projected, all people started to sing. The noisy crowd became an enormous  choir and I was part of it for the next minutes. After the protest I drove back home. On the road I could discuss with my son about what we have seen, heard and how we felt. Some signs were vulgar, other were expressing hate for people and we did not agree with these, but most of the signs and chantings were expressing the desire for justice.

The government rescinded the emergency ordinance no. 13, on Sunday morning. On Sunday night, the protests continued and the number of protestors was at its climax. There were over 600.000 people protesting all over the country. In Victoria Square, in Bucharest, were over 250.000 people on that night. People lost their trust in the actual government and continued to protest asking the government to resign.

On Sunday night I was protesting in Brasov, in Council Square together with over 10.000 people. There was a special moment when all of us turned on our phone lights and lifted them up. The Council Square was lightened by 10.000 phone lights. Also we started to chant “We see you!”. The message for our government  that people look-out over them, was transmitted not only verbally but also visually. The same message visual and verbal was transmitted by protestors for our government in all cities of the country. Next day I could see a video from Bucharest Victoria Square lightened by 250.000 phone lights and all people chanting “We see you!”.

Why could’t I stay home these days?

First, because above the written law there is an unwritten law. It’s called conscience. Suddenly, it was awakened and not just in me but in more than 600,000 Romanians asking for justice. There is a collective consciousness and an individual consciousness. Individual consciousness is the law written in our minds by our Creator! It’s a law above the laws that our government can pass. It’s a law that is not from this world! I trampled it often during my life when I said that everybody steals, lies and cheats. Why not? Collective consciousness is a set of shared values and beliefs which operate as unifying force within society.

Second, I do not go there for me, nor for my family or my business. I go there because I can’t stay home. My consciousness has awakened in me and pushes me to fight for justice. Fight for absolute values, values ​​that do not come from our world, but have been given to us, without which we can’t live. They are called justice, freedom, truth. As a quotation attributed to Thomas Jefferson says, “When injustice becomes law, resistance becomes duty!”

But what difference will an awakened collective consciousness make in our lives? The evil is deep in our DNA and our individual consciousness is trampled. Will this collective consciousness awaken our individual consciousness?

Will people who protest on the streets cease to give and receive bribes?
Will people who protest on the streets cease to lie and steal?
Will entrepreneurs who protest on the streets cease to practice tax evasion?
Will pupils and students who protest on the streets cease to cheat on exams?
Will teachers who protest on the streets cease to receive bribes from students?
Will doctors who protest on the streets cease to demand money patients in hospitals?
Will people who protest on the streets cease to deceive their husband or wife?
Will people who protest on the streets cease to exploit girls in prostitution?

The list goes on … I do not think that they will cease to do evil.  Maybe they will cease for a few days. Until Ordinance 13 and the government will fall. After that people will trample their individual consciousness again. And if they will have power, they will act in the same way.

To make a change an awakened consciousness is not enough. The conscience awakens guilt. Guilt hurts. That’s why we trample our conscience. In order to relieve our pain. But we can be saved by guilt only through repentance. That’s why Jesus said: ‘Repent and believe the good news!’. But we forgot his words. We set them aside. We want to make our own life, our own future, our own country. We just want to borrow some values from him, however, he was a good teacher, but otherwise to leave us alone!


Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?
Mi-am chemat colegii, prietenii, familia și am ieșit în Brașov în Piața Sfatului.protest După o zi de muncă, m-am urcat în mașină și am plecat la București cu fiul meu în Piața Victoriei. Ne-am întors acasă noaptea la ora două.

Altă întrebare…
Ce organizație are de câștigat din aceste proteste?
Deasupra legilor scrise, este o lege nescrisă. Se numește conștiință. Este legea scrisă în mintea noastră de către Creatorul nostru! E o lege deasupra legilor pe care statul le dă. E o lege care nu vine din lumea aceasta! Am călcat-o în picioare de multe ori.  Atunci când am spus: lasă că toată lumea fură, minte, înșală.  Eu de ce nu? Brusc s-a trezit și nu numai la mine, s-a trezit în 300.000 de români!

Altă întrebare…
Ce ai tu de câștigat din aceste proteste?
Eu nu merg acolo pentru mine, nici pentru familia mea, nici pentru afacerea mea.  Eu merg pentru că nu pot să stau acasă. S-a trezit conștiința din mine și mă împinge să lupt pentru dreptate.
Lupt pentru valori absolute, valori care nu vin din lumea noastră, ne-au fost date, fără de care nu putem trăi. Se numesc dreptate, liberate, adevăr. Când injustiția devine lege, rezistența este o datorie.

Altă întrebare…
Va face conștiința trezită o schimbare în viața noastră?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să dea și să primească mită?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să mintă și să fure?
Vor înceta antreprenorii care ies în stradă să practice evaziunea fiscală și munca la negru?
Vor înceta elevii și studenții care ies în stradă să copieze la examene?
Vor înceta profesorii care ies în stradă să primească mită de la elevi și studenți?
Vor înceta doctorii care ies în stradă să ceară bani bolnavilor din spitale?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să își înșele soțul sau soția?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să exploateze fetele petru prostituție și pornografie?

Lista poate continua…Nu cred că vor înceta. Poate pentru câteva zile. Pâna când Ordonanța 13 și guvernul va cădea. După aia își vor călca din nou în picioare conștiința. Și dacă ar fi să ajungă la putere vor acționa la fel.

Pentru a face o schimbare nu e de ajuns să ți se trezească conștiința. Conștiința trezește vinovăția. Vinovăția doare. De aia ne călcăm în picioare conștiința. Ca să ne ameliorăm durerea. Dar de vinovăție putem scăpa numai prin pocăință. De asta a zis Isus: ‘Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!’. Dar noi am uitat cuvintele Lui. Le-am lăsat de o parte. Vrem să ne facem propria viață, propriul viitor, propria țară. Vrem doar să împrumutăm câteva valori de la El, a fost totuși un învățător bun, dar în rest să ne lase în pace!

Ce este Biserica?

churchCu puțin timp în urmă, m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu care locuiește  în Belgia. În discuțiile noastre, a venit vorba despre Biserică. Mi-a zis că multe biserici s-au transformat în muzee, cafenele, săli de concert sau baruri și, citez cuvintele lui pe care nu pot sa le uit, ‘nici dracu nu mai merge la biserică’. Cred ca a exagerat puțin, mai sunt și acolo oameni care merg la Biserică, dar e clar că numărul lor e în scădere. Ca să verific, am dat o căutare pe Google „biserici transformate în baruri”.

Dar, nu despre asta vreau să vorbesc. Nu am făcut cercetări amănunțite să văd care e procentul bisericilor închise și deschise sau a oamenilor care merg la Biserică, câți dintre ei merg doar când au înmormântări, nunți, botezuri, câți merg doar în sărbătorile mari, câți merg doar duminica, câți merg și peste săptămână și câți nu mai merg de loc sau chiar urăsc Biserica.

Nu mă preocupă nici dacă e din beton, cărămidă sau lemn, mare sau mică, dacă „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, sau preferă betoanele și spațiile mari, cu turlă sau fără turlă, cu cruce sau fără cruce, mega biserică sau biserică mică, ortodoxă, catolică, protestantă, baptistă, adventistă sau penticostală.

Mă preocupă în ultima vreme întrebarea Ce este Biserica? Caut răspunsul. Mi-am dat jos ochelarii, am început să citesc Biblia mai mult, să mă rog, am citit câteva cărți pe tema aceasta, am participat la conferințe, am vorbit cu oameni care au experiență și au studiat această temă.

Ce este Biserica? Mi-ar place să am un răspuns simplu, o definiție și trei exemple, dar nu am. În Biblie sunt trei metafore.

Prima metaforă este Mireasa lui Cristos. „El S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească curățind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, pentru a Și-o înfățișa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur.’ (Efeseni 5:27)

A doua metaforă este Trupul lui Cristos. „Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele așa cum a vrut El. Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar sunt multe mădulare și un singur trup.” (Corinteni 1:14-27)

A treia metaforă este Casa lui Dumnezeu.  „…piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, crește până devine un templu sfânt în Domnul. Și, prin El, și voi sunteți zidiți împreună pentru a deveni o locuința în care trăiește Dumnezeu prin Duhul Său. (Efeseni 2:21)

Pe mine metaforele acestea nu mă ajută decât să exclam ca și Pavel „Taina acesta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.” (Efeseni 5:32). Totuși, mă ajută să văd Biserica ca ceva măreț, frumos, atractiv, cosmic, creată să existe pentru totdeauna. Ceva din care îmi doresc să fac parte.  Isus spune despre Biserică că  „porțile Locuinței Morților n-o vor birui.”

Tare îmi e teamă că nu e vorba despre o clădire, nici despre mărimea și arhitectura ei, nici despre forma de organizare, nici despre cultul din care face parte, nici despre frecvența cu care oamenii merg acolo, nici despre calitatea slujbei, a programului sau a predicii, nici despre comitetul sau soborul care o conduce nici despre pastorul sau preotul care oficiază slujba și nici despre activitățile și proiectele pe care le organizează. Mai devreme sau mai târziu, clădirile se transformă în ruine, organizațiile se destramă, programele, slujbele sau predicile se termină, comitetele și soboarele se destramă, preoții sau pastorii mor, proiectele au o durată scurtă.

Dar atunci, ce este Biserica? În Apocalipsa se vorbește despre oameni: „O mare mulțime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile”. Bogați și săraci, tineri și bătrâni, din toate timpurile, din toate neamurile uniți de un singur lucru, Cristos: „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:14)

E clar că aici este vorba despre Biserica globală, din toate timpurile și din toate locurile, dar, cum arată Biserica acum și aici? Este o clădire cu turn, clopot și cruce pe lângă care trecem și ne facem cruce? O sală cu bănci și amvoane unde mergem la slujbă și ascultăm predica? O comunitate de oameni credincioși adunați împreună? Cum e mai corect să spunem „Eu merg la biserică.” sau „Eu sunt Biserica.”? Dacă sunt Biserica, atunci biserica e la mine acasă când iau masa cu copiii, la mine la birou când lucrez împreună cu colegii, în parc când merg cu rolele cu Anna, prin pădure când merg cu bicicleta cu Adeus și cu Darius, în camera mea când citesc și mă rog, la întâlnirile comunității. Dacă intru într-o clădire de Biserică, eu duc Biserica la biserică, eu fac ca acel loc să fie Biserică.

Robinson Crusoe a rămas singur pe insulă. Nu prea avea unde să meargă la Biserică dar el era Biserica. După ce îl salvează pe Vineri din gura canibalilor îl invită cu dragoste să facă parte din Biserică.

Pavel îi scrie lui Timotei ca „să știi cum trebuie să te comporți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15) Nu cred că îi scrie despre cum să se poarte două ore pe săptămână la slujba de duminică dimineața. Ar fi prea multă energie consumată în zadar, prea mult zgomot pentru nimic.

Cu ceva timp în urmă, m-am întâlnit cu un preot care m-a rugat stăruitor să mă întorc în sânul Bisericii, singura adevărată, și să sponsorizez construcția Bisericii. Se plângea că foarte puțini oameni din sat mai vin la Biserică. I-am dat dreptate că este o singură Biserică și mi-a plăcut ideea de a mă întoarce în sânul ei, doar că foloseam aceeași termeni cu înțelesuri diferite.  El vorbea despre Biserica Ortodoxă, eu vorbeam despre Biserica lui Isus Cristos. Despre partea cu sponsorizarea i-am zis că îmi face plăcere să sponsorizez alte proiecte pe care eu le consider mai importante. M-a provocat din nou să mă întreb ce este Biserica?

Cum se deosebește un om care este în sânul Bisericii de unul care nu este? Nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă să fii membru într-o biserică, despre cotizația lunară, zeciuială, statutul pe care îl ai în biserică sau activitățile în care ești implicat.

Isus zice „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35) Isus vorbește despre comunitate. O comunitate transformată de Evanghelia lui Isus Cristos, care trăiește în dragoste. Eu prefer comunitățile mici. Nu știu ce preferă Dumnezeu. Cred că preferă și comunitățile mici și pe cele mari, important este să se iubească unii pe alții.

Va urma?

Dialoguri metafizice

Adi– De ce cad frunzele toamna?
– Pentru că mor de frig.
– Dar noi oamenii de ce nu murim de frig?
– Pentru că locuim în case încălzite.
– Dar păsările mor?
– Nu, păsările pleacă în tările calde.
– Dar rândunica din copacul de acolo de ce nu a plecat în țările calde?
– Nu știu, cred că ea e mai rezistentă la frig.
– Dar o să moară?

Așa am petrecut câteva ceasuri minunate de toamnă la plimbare cu Anna, fetița mea de 3 ani. Și inima mea crestea cu fiecare intrebare la care puteam să dau un răspuns satisfăcător.

Am și eu o întrebare: De ce noi adulții am încetat să mai întrebăm de ce?

Oare inima Tatălui nostru din ceruri nu crește atunci când avem curajul să îl intrebăm de ce?

Am și o provocare, intră pe și ai curajul să iți pui întrebarea:

De ce crezi ceea ce crezi?

Ziua internațională a femeii

Astăzi 8 Martie sărbătorim ziua Internațională a femeilor, ne alăturăm lumii întregi să celebrăm succesul unor familii, comunități, țări în a elimina orice formă de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, ne amintim de familii, comunități sau țări unde femeile continuă să fie discriminate, reafirmăm hotărârea noastră de a lupta împotriva oricărei forme de discriminare a femeilor și a fetelor.

8martiePentru început, vreau să vă pun o întrebare: Este femeia egală cu bărbatul?

Dacă da, atunci de ce mai mult de 15 milioane de fete și femei sunt traficate și exploatate astăzi în industria sexului? Mai mult decât în orice perioadă din istoria umanității?

De ce 33% din femeile și fetele din uniunea europeană declară că au fost supuse violenței fizice sau sexuale?

De ce 80% din fetele din Africa de sud vest sub 15 ani sunt circumcise, mutilate genital?

De ce 25 % dintre femeile rome se căsătoresc înainte de 16 ani forțate de părinți și majoritatea dintre ele au o sarcina timpurie?

De ce în unele țări accesul femeilor la viața politică și publică, la funcții de conducere, la educație de calitate, la anumite profesii este blocat? În multe țări, inclusiv în România accesul femeilor la anumite slujiri din biserica este blocat.

Cea mai de anvergură acțiune împotriva discriminării femeilor este inițiată de Organizația Națiunilor Unite.

In 1979 s-a elaborat și semnat Convenția de eliminare a oricărei forme de discriminare a femeilor. Astăzi sunt 188 de state care au semnat aceasta convenție si s-au angajat sa lupte împotriva discriminării femeilor. Exista comisii care monitorizează anual implementarea convenției pentru fiecare țara care a semnat-o.

In 1995 s-a adoptat Declarația de la Beijing și Platforma pentru Acțiune unde 189 de state și ONG-uri s-au reangajat să lupte pentru egalitatea și drepturile femeilor și a fetelor.

Aceste lucruri trebuie celebrate. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru. (Romani 13)

Ce face Biserica?

Biserica ca și trup al lui Hristos, prin oamenii lui Dumnezeu de pretutindeni luptă sub diverse forme mai mult sau mai puțin vizibile împotriva oricărei forme de discriminare a femeilor și a fetelor.

Biserica ca și instituție este ocupată cu politica bisericească, cine conduce pe cine, ținuta femeii în biserică, construcția clădirilor, neinteresată că milioane de fete și femei sunt forțate să se prostitueze, abuzate fizic, mutilate genital, căsătorite timpuriu de părinții lor, nu au acces la educație, funcții publice, funcții de conducere și anumite profesii.
Biserica ca și instituție este acuzată deseori în presă și de către opinia publică că promovează discriminarea femeii.

Ce spune Biblia despre discriminarea femeilor?

Este femeia egală cu bărbatul?

Multe dintre textele bibliei au fost scoase din context și interpretate greșit de către bărbați în favoarea bărbaților.

Nu am să mă refer la aceste texte acum, ci vreau doar să aduc în atenția dumneavoastră câteva exemple din Biblie care ar putea să ne determine să recitim textele la care deseori facem referire în defavoarea femeilor așezându-le în contextul lor, folosind o traducere nouă și fără ochelari culturali.

Citim în Geneza 1 că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”

Evangheliile ne arată cum Isus restaurează poziția femeilor acordându-le o atenție deosebită și dându-le roluri importante. Iată câteva exemple:

Citim Ioan 4 că Isus se oprește la fântâna lui Iacov din Samaria și acolo stă de vorbă cu o femeie samariteană. Dărâmă orice barieră culturală. Nu numai că era femeie și el era bărbat, dar era din Samaria și iudeii nu aveau voie să aibă legături cu samaritenii. Pe lângă asta era o femeie prost văzută în cetatea ei, a avut cinci bărbați și cel cu care trăia acum, trăia în concubinaj. Isus poartă un dialog cu femeia, femeia realizează că El este Mesia, și apoi o trimite în cetate să dea de știre și să cheme și pe ceilalți să audă mesajul salvării. Femeia din Samaria a fost primul evanghelist din acel ținut.

Citim în Matei 22 că Saducheii vin la Isus cu un caz din comunitatea lor. Șapte frați au murit unul după altul, și fiindcă nu aveau urmași fiecare din ei s-a căsătorit cu aceeași femeie ca să îi ridice urmași fratelui mai mare. Problema saducheilor era: La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi? Isus le răspunde că la înviere nu ne vom mai însura ci vom fi ca îngerii. Vom fi toți bărbați și femei fiii lui Dumnezeu, fii ai învierii. Pentru mine e cel mai puternic argument pentru egalitatea femeii cu bărbatul.

Citim în Matei 28 că după înviere Isus se arată prima data Mariei Magdalena. Ea este cea care duce prima vestea apostolilor că Isus a înviat din Morți.

În Romani 16 Pavel are o listă cu 29 de persoane cu care a lucrat, cărora le transmite salutări. 13 sunt femei despre care spune că sunt diaconițe, sau întemnițate împreună cu el, sau tovarășe de lucru în Hristos sau cu vază între apostoli.

În Fapte 16 Pavel în Filipi o întâlnește pe Lidia, vânzătoare de purpură, o femeie temătoare de Dumnezeu. Lidia este prima persoană convertită din Filipi și în casa ei deschide o Biserică.

Textul meu preferat despre femei este Proverbe 31. Îmi place pentru că vorbește în mare parte despre Violeta. Vorbește și despre mama mea și despre multe femei pe care le cunosc. Este un poem ebraic, un acrostih, litera inițială a fiecărui verset trece prin alfabetul Ebraic în ordine, sugerând că se oferă o acoperire totala a subiectului. Femeia de la A la Z. L-am studiat săptămâna trecută cu Violeta și am încercat să vedem ce vrea să ne comunice Dumnezeu nouă ca și familie. Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu și este de folos să învețe, să mustre, să dea înțelepciune în neprihănire.

Femeia din text reprezintă idealul a ceea ce poate fi și poate face o femeie de-a lungul vieții:

Este o femeie cinstită, valoroasă și de încredere
10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele.
11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

Excelează în afaceri și muncă
13 Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. 14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. 15 Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 16 Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. –17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. 18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19 Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.

Ajută pe cei în nevoi
20 Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.

Excelează în administrarea gospodăriei
21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. 22 Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. 23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. 24 Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. 25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.

Învață cu înțelepciune, cu blândețe, cu dragoste
26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. 27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.

Excelează în vocația de mamă și de soție

28 Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: 29 „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Pune pe primul loc relația cu Dumnezeu! 30 Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Faptele ei îi aduc laude și aprecieri. 31 Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății.

Deși este o femei activă, bogată, atrăgătoare, ea nu își găsește identitatea în ceea ce face, nici în cum arată, nici în ceea ce are. Ea știe că toate aceste lucruri sunt trecătoare. Caracterul ei nobil și lucrarea ei excelentă izvorăște din relația ei cu Dumnezeu.

Astăzi putem celebra împreună femeile care au dărâmat stereotipurile culturale ale vremii lor și au răspuns Chemării lui Dumnezeu dezvoltând un caracter nobil și atingându-și potențialul maxim în toate domeniile vieții.

Care sunt aceste stereotipuri culturale, tipare de gândire greșite?

Nu ai valoare. Valoarea stă în faptul că ai fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că dezvolți o relație cu el.

Ești inferioară bărbatului. Ești diferită dar ești egală. În cer nu va mai fi bărbat și femeie, vom fi ca îngerii, fii ai lui Dumnezeu.

Ești cum arăți. Ești ceea ce faci. Ești ceea ce ai. Frumusețea, poziția socială și bogăția sunt trecătoare.

Nu poți excela. Poți excela dacă răspunzi Chemării lui Dumnezeu, căutând să te asemeni cu El în caracter și lucrare.

Cum s-ar schimba viața ta dacă ți-ai găsi identitatea în Hristos, ai răspunde chemării Lui investind echilibrat în toate domeniile vieții tale, atingând potențialul maxim, excelând?

Cum ar arăta familia ta dacă ai înceta să îți mai tratezi soția ca o ființă inferioară, sau soțul ca o ființă superioară, v-ați sprijini unul pe altul în formarea caracterului, educație continuă și lucrarea la care Dumnezeu vă cheamă?

Cum ar arăta Biserica dacă toate femeile ar fi încurajate să slujească cu darurile pe care le au, acolo unde Hristos le cheamă?

Cum ar arăta societatea dacă nu ar mai fi discriminare, toate femeile ar fi prețuite și sprijinite să își atingă potențialul maxim pentru care au fost create.

Care sunt acțiunile concrete pe care poți să le întreprinzi?

Încetează să te crezi inferioara bărbatului tău. Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Lui și pe tine și pe el.

Încetează să te crezi superior soției tale. Isus a acordat o atenție deosebită femeilor. Evident ești diferit de soția ta, puteți avea roluri diferite, dar sunteți egali.

Elimină orice forma de discriminare din familia ta. Renunță la a mai cere sau a aștepta să fi servit și servește. Renunță la a investi în formarea ta, în cariera ta, în detrimentul formării și carierei soției tale. Dă-i aceleași șanse și ei.

Dacă ești discriminată (abuzată verbal, fizic, sexual, nu ți se permite accesul la educație, carieră pe motiv că ești femeie sau fată) caută o femeie de încredere spune-i povestea ta, începeți să vă întâlniți și să vă rugați pentru asta. Cere ajutor.

Luptă împotriva oricărei forme de discriminare din comunitatea ta. Identifică un caz de discriminare și implică-te. O femeie sau o fată, care este discriminată (abuzată verbal, fizic, sexual, are accesul blocat la educație, carieră) si roagă-te pentru ea, viziteaz-o.

Despre mărturisire

vinovatieTe-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care ai făcut-o, o vorbă pe care ai rostit-o sau un gând pe care l-ai avut? Te-a mustrat vreodată conștiința cu privire la o faptă pe care nu ai făcut-o și trebuia să o faci sau o vorbă pe care nu ai rostit-o și trebuia să o rostești?

Dacă da, înseamnă că umbli în lumină, adevărul este în tine, conștiința ta este vie.

“Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8)

Dacă nu, te înșeli. Adevărul nu este în tine, nu umbli în lumină, conștiința ta a fost înăbușită. Adevărul a fost înăbușit de nelegiuirea ta, de păcatul tău.

Tendința noastră firească este să ascundem păcatul, greșeala noastră, să nu o scoatem la lumină, să o mușamalizăm sau să o justificăm comparându-ne cu alții.

Las că nu a fost așa de grav. Toată lumea face la fel. Vecinul meu a procedat la fel. Am fost constrâns de împrejurări.

Când ne comparăm cu standardul pe care Isus l-a fixat „Fiți perfecți după cum Tatăl vostru din ceruri este perfect” (Matei 5:48) este o singură rugăciune pe care o putem face, rugăciunea vameșului din templu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Consecințele tăcerii, ascunderii păcatelor noastre, mușamalizării lor, acoperirii lor, sunt devastatoare:

Neliniște interioară: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.” (Psalmul 32)

Atrofierea conștiinței: “Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Legalism, spirit critic, judecarea altora: începi să vezi foarte bine “paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău” (Matei 7:3)

„Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 1:28)

Numai creștinismul oferă o soluție viabilă la problema conștiinței și a vinovăției.

Mărturisirea este un proces dureros, implică schimbare, smerenie, dar aduce eliberare, pace și fericire.

Uneori mărturisirea este între noi și Dumnezeu: „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

Alteori mărturisirea implică să reparăm relații rupte. “Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23)

Alteori este un proces și necesită vindecare, avem nevoie de un prieten de încredere care să ne sprijine: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

În toate situațile „El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9) Singura condiție este mărturisirea. Acest lucru este posibil pentru că „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:1)

Creier în flăcări!

Aș sta liniștit la birou să îmi văd de treabă, dar nu mai pot. brain_on_fireAm o neliniște, o tulburare, un simț profund al datoriei. Mă gândesc la copiii mei care mă vor întreba într-o zi: ai făcut tot ce se putea face?

Dacă da atunci de ce după două zeci și cinci de ani de la revoluție:

Școala toarnă cu găleata informație în noi și apoi ne dă diplomă de șomeri masteranzi?
Profesorii de la facultate ne trec examenele doar după ce facem chetă și le plătim?
Medicul de la spital se uită la noi doar după ce îi furișăm plicul cu bani în buzunarul halatului?
Străzile pe care mergem cu mașina sunt pline de gropi? Aici Anna, fetița mea de 3 ani, a identificat și o parte pozitivă: „Tati ne învață să sărim ca iepurașul!”
Aleșii noștri continuă să fure fără frică și DNA nu mai face față cu dosarele?

Și lista ar putea continua…

Îmi iubesc țara. Aici m-am născut. Am stat la coadă la salam, la pâine, la ulei. Am presărat flori pe covorul pe care a trecut Ceaușescu cu Elena. Eram îmbrăcat în pionier. Am purtat mândru uniforma de pionier deși m-au gradat în tura a doua. Tovarășa învățătoare nu i-a lăsat pe colegii mei să mă aleagă comandat de grupă că eram de altă religie. Comuniștii ne-au luat pământul și am lucrat la CAP. Jumate din recoltă era a noastră jumate le-o dădeam lor. Tata a mers în audiență la primar ca să ceară un frigider. Ni s-a stricat în plină vară. Nu pot uita bucuria ce ne-a cuprins pe toți când noul frigider Fram a fost instalat în hol. Ascultam Europa libera la radio! După revoluție ne-am cumpărat o mașină și frații mei mă așteptau să vin de la la școală ca să o împingem să pornească. Făceam o tură cu ea până în vârful dealului Dumitrei și acolo fierbea motorul. Așteptam să se răcească și apoi veneam înapoi.

În ce altă țară aș fi avut parte de astfel de experiențe?

Stau și mă întreb de ce acum sunt așa de neliniștit?

Pentru că după revoluție au furat bucată cu bucată întreprinderea unde lucra tata și mama și apoi i-au trimis în șomaj. Și asta a fost soarta multor întreprinderi din țara noastră.

Pentru că acum trei ani, după ce Violeta a născut a avut ceva complicații și doctorul de gardă nu a vrut să stea de vorbă cu mine decât după ce i-am furișat 300 de lei în buzunarul de la halat. M-am simțit mizerabil pentru că în 2003 mi-am promis mie, prietenilor și lui Dumnezeu că nu voi mai da șpagă.

Pentru că am asistat cum guvernul României a fost batjocorit de Dan Diaconescu și Gruia Stoica cu ocazia încercării de privatizare a două mari companii: Oltchim și CFR Marfa. Ba că au banii, ba că nu îi au, uite sacu cu bani, eu și poporu, uite garanția nu e garanția. Și în tot acest timp familiile angajaților de acolo așteptau să primească salariu ca să își cumpere de mâncare.

Pentru că deschid televizorul să ascult actualitățile și am impresia că în țara noastră singura instituție care mai funcționează este DNA.

Pentru că mase de oameni sunt păcăliți cu pomeni electorale: ba că le-a mărit pensia, ba că le-a redus impozitul, ba că le dă un pix, o găleată, un tricou, o sacoșă cu mâncare… și uite așa românia e colorată cu roșu și sărăcia crește.

Pentru că am votat cu PNL în 2009 și după primul tur s-au aliat cu PSD. Acum când votez mă întreb mereu: oare mă vor trăda?

Nu știu de ce, dar sunt neliniștit. Simt că îmi ia foc creierul. Aș vrea să fac ceva pentru țara mea. Ceva de care să fiu mândru peste ani când le voi povesti copiilor și nepoților mei. Mărturisesc că nu știu ce. Să ies în stradă? Să postez pe Facebook? Să scriu pe blog? Să mă fac activist? Să plec din țară? Să stau liniștit? Ce mă sfătuiți?