Author Archives: adrianbuhai

Croatia, am venit!

Am burdușit toate bagajele în mașina și am plecat de dimineață din Brașov spre Belgrad, unde vrem sa ne oprim o noapte, în drumul nostru spre Croația. Suntem șase la număr, într-un Kodiak cu portbagaj deasupra. Am oprit înainte de Timișoara pentru picnic în pădure și am degustat puțină mure autentica direct din tufe. 

Am ajuns pe la 17.00 la hotel în Belgrad, ne-am odihnit puțin, am așteptat să se mai răcorească afară și am plecat în căutarea unui  restaurant.  Mama Shelter este un restaurant din centrul orașului așezat pe acoperișul unui Mall. Am avut parte de o experienta culinara unică. Am comandat somon cu miere, burger vegetarian, curcan cu gnochi, pizza balkanica, ratatouille cu pui, ne-am bucurat de frumusețea localului și de ospitalitatea gazdelor.

Am vizitat Stambol Gate, o cetate fortificată construită în secolul al XVIII-lea, pe malul Dunării, în apropiere de locul în care râul Sava se varsă în Dunăre.

Dimineața m-am trezit primul, am ieșit la alergat și am revăzut locurile pe care le-am vizitat seara, am luat micul dejun în cameră și am plecat spre Croația, destinația Zadar.

Am ajuns seara în Zadar, ne-am cazat într-un apartament spațios și frumos cu o gazda primitoare și am plecat la plimbare spre centru. Impresionați de frumusețea locului am făcut prima noastră poza de familie. 

De dimineață am pornit spre plaja Ninska Laguna Beach, un golf de apa lângă stațiunea Nin. Vântul sufla așa de tare că orice obiect mai ușor scăpat din mână zbura fără șanse de întoarcere. Ne-am scăldat puțin printre valuri, am căutat un restaurant să mâncam de amiaza și ne-am întors la apartament sa ne odihnim, nu înainte de a trece pe la o “înghețătorie”, cum îi spune Alice.

Seara am ieșit să ascultăm Sea Organ și să vedem Greeting to the Sun. Orga de mare este  o construcție fascinantă din tuburi așezate sub treptele de marmură,  acționate de apa mării.  Greeting to the Sun este un cerc construit  pe pământ din panouri solare care indică punctele cardinale și sărbătorile religioase.

De dimineață am pornit spre  Plitvice Lake National Park. Dupa 130 km cu mașina am ajuns la destinație. Este cel mai mare parc national din Croatia cu 16 lacuri între munți și o cascadă de 78 m. Temperatura aici era de 20 grade, numai bună pentru a ne plimba și a admira frumusețea. Am mers mult pe jos, ne-am făcut poze, am mâncat în mijlocul naturii, am mers cu vaporul pe lacuri și cu trenul spre ieșire.  

Spre seară am oprit în drumul nostru la plaja Posedarje, ne-am bucurat de soarele care dădea să apună și de apa caldă a mării. 

Suntem în a patra zi de concediu și am plecat spre plaja Pine,  unde ne-am bucurat de nisip, soare , apă, snorkeling și, așa cum spune Alice, până la urmă ne-am “bălăcit un pic”.

O nouă zi, o nouă aventură. Am pornit cu feribotul spre insula Dugi Otok.  După  mai mult de o ora de mers cu feribotul printre insule, am coborât în portul Brbinj și am traversat insula spre Golful Brbinjscica.

Aici am găsit o plaja salbatică, așa cum am visat, cu stânci, grote și multă vegetație sub apă. Am făcut snorkeling cu Anna și am admirat peștii de toate mărimile și culorile din apa cristalină. După amiază am mers să vedem Lighthouse Veli Rat, un far înalt de 36 metri, construit în 1849 și ne-am “bălăcit puțin” din nou. Întoarcerea cu feribotul a fost spectaculoasă. Am admirat apusul, cerul colorat în toate culorile luna care începea să strălucescă tot mai tare deasupra noastră.

Mai avem două zile de stat aici și am plecat să vizităm Split. Ne-am întâlnit cu Diana și Denis, nepoții noștri și am început cu prânzul la restaurantul Fife. A fost un pranz pe cinste cu pește și calamari bine făcuți. 

Am continuat cu o vizită la palatul lui Diocletian construit în secolul al III-lea. Diocletian a fost cunoscut în istorie ca cel mai aprig prigonitor al creștinilor. În mod ironic, o catedrala Catolica a fost construită în centrul palatului în secolul al VII – lea. Am urcat în  turnul catedralei și am admirat orașul, marea și vapoarele .

Ultima zi din concediu am ales să o petrecem pe plajă. Am plecat spre plaja Jezera, o plajă pe insulă cu pietricele și stânci. Am petrecut ziua în apă și pe sub apă și ne-am rezervat o masă în Zadar pentru cina festivă.

După șapte zile și șapte nopți petrecute în Croația ne-a venit dorul de casă. Ne-am pornit la drum peste mari și țări și am avut timp suficient sa “propozim” câteva cărți, cum spune Alice, să ascultăm muzică și să ne reamintim momentele de maxima intensitate petrecute împreună.

Traseul amintirilor

S-a împlinit un an de când tata a plecat dintre noi și am mers la Bistrița să fiu alături de mama.

Ca de obicei am ieșit dimineața să alerg dar nu a fost o alegare obișnuită. Fiecare loc prin care treceam avea o semnificație deosebită, îmi aducea aminte de timpul petrecut cu tata. 

Am început alergarea din parcul municipal și mi-am adus aminte de vremurile când îl traversam cu tata de câteva ori pe săptămână în drum spre biserică. Uneori mergeam liniștiți ținându-ne de mână și povestind, alteori alergam înainte cu frații sau verișorii mei să ne jucăm. Ajungeam la ‘biserica de peste pod’ și când tata nu ne punea să stăm lângă el pe scaun, ne așezam strategic în spatele corului unde puteam să ne jucăm cu copiii fără să fim văzuți de cei mari.

Am ajuns pe malul râului Bistrița și am trecut puntea suspendata pe niște stâlpi de beton unde ne duceam adesea cu tata la scăldat. Ne lăsam hainele pe pietrele de pe malul râului și mergeam în jurul stâlpilor de beton unde apa era mai mare. Acolo tata m-a învățat să înot.

În stânga am văzut clădirea veche a Întreprinderii Forestiere a cărei curte dădea spre malul Râului. Tata a lucrat aici ca șef de depozit la magazia de piese auto. Mi-am amintit de verile fierbinți când veneam ziua în amiaza mare la el la muncă și ne lăsa să ne scăldăm în râu.

În dreapta mea am văzut  cimitirul Eroilor. Deseori treceam pe aici când mergeam în vizită la mtușa Ana pe dealul Cocoșului sau la mătușa Victorița pe Valea Ghinzii. Ne întorceam spre casă pe jos, pe întuneric și când treceam pe lângă cimitir genunchii mei tremurau. Îl strângeam cât puteam de mână pe tata. Aveam o frică de moarte și de morți, care a ținut până pe la 14 ani. 

Am urcat Valea Ghinzii și am am ajuns la terenul pe care tata l-a cumpărat pentru noi după ce a vândut casa bunicilor din Rebra. Nu am avut multe amintiri directe aici, pentru că a fost cumpărat după ce am plecat din Bistrița, dar de fiecare dată când vorbeam la telefon cu tata îmi povestea ce copaci a mai plantat, cât de frumos au crescut cartofii, castraveții, roșiile sau morcovii și cum arata baraca pe care a construit-o acolo. De fiecare dată când plecam de la Bistrița, plecam cu o sacoșa plină de legume sau fructe crescute pe acest teren.

Dincolo de pădure este Valea Jelnei. Nu am putut să trec pădurea din cauza vremii dar mi-am amintit de verile petrecute acolo împreună cu tata și cu frații mei la cosit. Terenul era proprietatea colectivului. Noi coseam, uscam și strângeam fânul în clăi, apoi îl împărțeam. Jumătate mergea la colectiv, jumătate ne revenea nouă. După ce am vândut oile, vaca și capra, pentru că nu le mai puteam crește la oraș, am continuat să lucrăm la fân și să îl vindem toamna. Tata m-a învățat să cosesc și să strâng fânul în căpițe sau în clăi cu par la mijloc. Mă trimitea deseori după apă la izvor și tresăream la orice foșnet chiar dacă era făcut de picioarele mele. Aveam o frică teribilă de șerpi și șopârle. Când ne întorceam acasă pe jos, șoferii care îl cunoșteau pe tata ne luau cu mașina. Îl întrebau pe tata: “Dar de ce muncești așa de  mult, măi Dumitre?”, iar el le răspundea: “Pentru băieții ăștia, să îi învăț cu munca”. Așa ne petreceam noi verile. Ideea de concediu a apărut târziu în viața mea. Am evadat doar de două ori din universul copilăriei mele, să merg cu tata la jurământul fraților mei mai mari care erau în armată. Prima dată am mers la mare cu fratele meu mai mare și colegii lui de facultate când aveam 18 ani.

Anul asta mi-a fost dor de tata și am tot așteptat să mă sune, mai ales în weekend, dar nu m-a mai sunat. Zilele trecute am șters numărul lui din agendă. Pare că folosește alte căi să comunice cu mine. Viața lui s-a revărsat în viața mea și continuă să trăiască prin mine, nu numai prin amintiri, dar și prin valorile pe care le-a sădit adânc în inima mea în timpul petrecut împreună și speranța că ne vom revedea.

La pas prin România – artă, natură, istorie și familie

Am plecat luni de dimineața cu mașina spre Târgu Jiu. Prima oprire din concediul nostru de anul acesta este în parcul Brâncuși. Vrem să vedem Masa tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului. Am ajuns în Târgu Jiu la ora prânzului și am oprit la terasa Anna să mâncăm, o terasa recomandată de un coleg a lui Darius.

Am ajuns pe malul Jiului, unde începe parcul Constantin Brâncuși și ne-am oprit la masa tăcerii. Cele 12 scaune în forma de clepsidră sunt așezate la aproximativ un metru de masa potrivite pentru ca soldații să se reculeagă înainte de a pleca la luptă, sau văduvele lor să păstreze un moment de reculegere pentru ei. Am plecat spre Poarta Sărutului pe Aleea Scaunelor, 30 de scaune sub forma de clepsidră așezate de o parte și de alta menite să ne arate că timpul trece.

Poarta sărutului e așezată aproape de ieșirea din parc, în drum spre coloana infinitului, “chipul unei porți prin care să se poată trece dincolo”. Am trecut prin poarta sărutului, am rămas în lumea noastră și am pornit pe alee spre coloana infinitului. Am trecut pe lângă Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel și am ajuns în parcul coloanei fără sfârșit despre care Brâncuși spunea: “Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern care ne duce în infinit, dincolo de orice durere și bucurie faptice”. Dacă cuvintele lui Brâncuși sunt prea profunde, Alice spunea mai simplu: “Statuie mare!” Am ajuns spre seara la hotel în Drobeta Turnu Severin și am putut admira Dunărea.

A doua zi, după micul dejun am plecat spre Eșelnița, să căutăm o barcă de închiriat pentru o plimbare pe Dunăre. Am oprit la pensiunea Septembrie. Obiectivele de astăzi sunt Tabula Traiana, Bustul lui Decebal, Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Mânăstirea Mraconia și Cazanele Dunării.

Tabula Traiana, este o placa memoriala ridicata de Împăratul Traian în cinstea victoriei imperiului Roman asupra regatului Dac, din anii 105-106 după Hristos.

Decebal a fost ultimul domnitor al Daciei. Bustul lui a fost sculptat intre anii 1994-2004. La baza lui este scris Decebalus Rex și numele celui care a finanțat lucrarea, un miliardar din Lugoj.

Cazanele mici și cazanele mari, sunt formate de strâmtori prin care trece Dunărea, ca niște cazane imense cu pereți din stâncă, versanții munților Carpați pe malul României și ai munților Balcani pe malul Serbiei. Se numesc așa datorită curenților forte mari care dau impresia ca apa din Dunăre fierbe. Între cele doua strâmtori, pe malul Românesc se află satul Dubova, un sat care a fost scufundat de apele Dunării după construirea Hidrocentralei de la Porțile de Fier și reconstruit mai sus.

Peștera Veterani A fost folosita ca și cazemata militară, împărțită pe 3 nivele, în timpul Imperiului Austro-Ungar. Aici era granița între imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar.

Peștera Ponicova are 1700 metri lungime. Am intrat cu barca vreo 9 metri. Poate să fie escaladată, are stalactite, stalagmite și colonii de lilieci. In timpul comunismului a fost un loc de adăpost pentru cei ce încercau sa fugă la Sârbi să ceară azil politic.

După masă am mers cu caiac-urile pe Dunăre. Eu cu Anna într-un caiac, Adeus și Darius fiecare cu caiac-ul lor. Am învățat să sincronizam vâslele, să virăm la dreapta și la stânga. Am mers pe lângă pădure și am cules mure. Spre final am căzut intenționat din caiac ca să putem înota în Dunăre.

Seara am vizitat Cetatea Severinului, o cetate medievala construita ca fort de apărare de către regele maghiar Ladislau I între anii 1077-1095.

A treia zi am plecat spre Cheile Nerei. Ne-am abătut de la drum spre satul Eftimie Murgu să vizităm morile de apă de pe valea Rudăriei. O parte mori sunt funcționale, localnicii își macină grâul sau porumbul și vând faina turiștilor. Mi-am amintit de copilăria la bunica, de secerat, vânturatul snopilor de grâu și de moara de apă din sat unde mergeam să măcinăm când se termina faina pentru pâine sau mămăligă din pod. Am cantat Roata morii se învârtește, am ascultat povestea morarilor pasionați de meseria lor și am cumpărat făină pentru pâine și mămăligă.

Am mâncat prânzul la terasa din sat și am plecat mai departe spre Cheile Nerei. Am ajuns la Cascada Bigăr. După ce am trecut de chioșcurile interminabile, fiecare cu melodia, mirosurile și acareturile lor, am ajuns la Cascada Bigăr, am mers pe alee în sus și am putut vedea Izvorul Bigăr, apa râului care țâșnește de sub o stâncă imensă. Mi-am amintit de povestea din Cartea Exodului când Moise a lovit cu toiagul stânca în pustie și din stâncă a țâșnit apa.

A patra zi, am plecat spre Deva. Prima oprire de astăzi este Situl Ulpia Traiana, Colonia Dacică Sarmizegetusa. Am putut vedea ruinele coloniei, locuințe cu sistem de încălzire centrală, Amfiteatrul Roman unde luptau gladiatorii, Templului zeiței Nemesis despre care se spune că proteja norocul gladiatorilor, palatul procuratorului financiar al provinciei Dacia și la final Forul Roman. Violeta și Alice au preferat un parc cu leagăne de peste strada.

Spre seara am ajuns la Sarmizegetusa Regia, o cetate dacica din secolul I înainte de Cristos. Am admirat ruinele templelor din zona sacra, altarul de andezit pe care se aduceau jertfe zeilor, templul circular, templul de calcar, ruinele zonei civile și ruinele zonei fortificate.

A cincea zi, am plecat spre Castelul Corvinilor. De-a lungul istoriei sale, Castelul Corvinilor a suferit o serie de transformări datorita nevoilor proprietarilor, cat și modei vremii. De la o mica fortăreață construita în secolul al XIV-lea ajunge la o construcție impunătoare cu doua palate, o capela și șapte turnuri de apărare în timpul lui Ioan de Hunedoara.

În curtea castelului se poate vizita expoziția de tortura și execuție din evul mediu, o expoziție care nu e recomandată minorilor. Pe lângă poze și manechine trase în țeapă. așezate pe masa sau scaunul de tortură, la dimensiuni reale, în fundal se aud strigătele disperate ale acestora.

Spre seară am făcut o plimbare la cetatea Devei și prin parcul de sub cetate. Ne-am întors la hotel și ne pregătim să plecăm de dimineață spre casă, după o săptămână de hoinărit prin țară.

Ziua Învierii

Textul
Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ Și ele și‑au amintit cuvintele Lui.

Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei. Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.
(Luca 24:1-12)

Comentarii
În ziua a șaptea a fost liniște. Dumnezeu s-a odihnit. Trupul lui Isus, atent îmbălsămat de Iosif din Arimateea, aștepta învierea într-un mormânt săpat în stâncă, închis cu o piatră mare la intrare.

Femeile care-L urmau pe Isus au pregătit miresme și parfumuri pentru el și au așteptat Duminica, prima zi a săptămânii. Dimineața foarte devreme, ele au venit la mormânt. Mormântul este gol. Doi bărbați în haine strălucitoare le dau vestea ca Isus a înviat. El nu mai este printre cei morți. Femeile duc vestea învierii ucenicilor. Cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei.

Întrebări

De ce au crezut femeile că Isus a înviat?
De ce nu au crezut ucenicii că Isus a înviat?
Cum este pentru tine vestea că Isus a înviat, basm sau eveniment istoric?
Care este importanța Învierii lui Cristos pentru tine?

Ziua 6 – Răstignirea lui Isus

Textul
Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“

Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei. Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“

Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“

Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“

Apoi a zis:
– Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
Isus i‑a răspuns:
– Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!

Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s‑a întunecat, iar draperia Templului s‑a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“ Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
(Luca 23:32-49)

Comentarii
Isus este arestat și judecat de șapte ori, de către evrei, marele preot Ana, marele preot Caiafa, Sanhedrin, Pilat, Irod și la final Pilat pronunță condamnarea la moarte.

Mulțimile care cu câteva zile înainte strigau Osana, Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului și își așterneau hainele în fața lui, acum strigă Răstignește-l.

Pilat nu găsește nici o vină în El, dar la insistențele preoților și ale mulțimii îl condamnă la moarte prin Răstignire pe Isus, cea mai cruntă pedeapsă aplicată de Romani în acea vreme.

Întrebări
De ce a murit Isus?
Ce importanță are pentru tine moartea lui?

Ziua 5 – Masa de Paște

Textul
Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.
Isus i‑a trimis înainte pe Petru și pe Ioan, zicând:
– Duceți‑vă și pregătiți‑ne jertfa de Paște, ca s‑o mâncăm!
Ei L‑au întrebat:
– Unde vrei s‑o pregătim?
El le‑a răspuns:
– Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l până la casa în care va intra și spuneți‑i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile!

Ei s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Când a sosit ceasul, Isus S‑a așezat să mănânce împreună cu apostolii.
El le‑a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“

Și luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi!Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“

Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea!“

În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi.

Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“

Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
(Luca 22:7-23)

Comentarii
Poporul Israel sărbătorește Paștele în amintirea eliberării lor de sub robia Egipteană. Dumnezeu trimite cea de a zecea urgie peste Egipt pentru a-l îndupleca pe Faraon să lase poporul lui să plece. Îngerul morții va trece pe la fiecare casă și va ucide toți întâii născuți din țara Egiptului. Ca să fie protejați, evreii trebuiau să taie un miel și să ungă cu sângele lui pragul de sus al ușii de la casă și cei doi stâlpi, apoi să mănânce mielul împreună cu familia lor.

După aproximativ 1500 de ani, poporul Israel continuă să sărbătorească Paștele și Isus cu ucenicii se pregătesc să sărbătoresc și ei ultimul paște împreună.

De data aceasta în centrul atenției nu mai este mielul, ci vinul și pâinea. Pâinea reprezintă trupul lui care se dă pentru noi și vinul reprezintă sângele lui care urma să fie vărsat pentru noi. Isus se oferă pe sine ca jertfă, în locul mielului de Paște, o dată pentru totdeauna.

Întrebări
De ce era nevoie ca un miel să fie omorât pentru ca familiile evreilor să fie protejate?
De ce a fost nevoie ca Isus să fie omorât pentru ca noi să avem viața?
De ce este nevoi ca tu să îți amintești astăzi de moartea și înviere lui Isus?
Ce reprezintă pentru tine Paștele și cum îl sărbătorești?

Ziua 4 – Complot împotriva lui Isus

Textul
Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să‑L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. Acesta s‑a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să‑L dea pe mâna lor. Ei s‑au bucurat și s‑au înțeles cu el să‑i dea argint. El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.
(Luca 22:1-4)

Comentarii
Iuda, este unul din cei doisprezece ucenici aleși de Isus. Timp de trei ani a fost parte din cercul restrâns de prieteni ai lui Isus. Au călătorit, au locuit și au mâncat împreună. El era cel care se ocupa de finanțele grupului și uneori folosea banii în interes personal.

Israel era condus la acea vreme de două puteri. Pe de o parte era puterea religiosă, Sanhedrinul, format din conducătorii preoților și cărturari în frunte cu marele preot și pe de altă parte, puterea militară formată din armata romană condusă de dregătorul roman Pilat din Pont.

Isus reprezenta o amenințare pentru ambele puteri. Pe de o parte Isus spunea despre sine că este Fiul lui Dumnezeu, se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Acest lucru era o blasfemie în Israel și se pedepsea cu moartea. Pe de altă parte, Isus spunea despre Sine că este Împărat și propovăduia Împărăția Cerurilor. Acest lucru era o amenințare la adresa Împăratului Roman.

Întrebări
Ce crezi că a simțit Isus față de Iuda, ucenicul și prietenul lui apropiat atunci când acesta l-a trădat și a complotat împotriva lui cu conducătorii preoților?
A complotat vreodată cineva împotriva ta? Cum te-ai simțit?
Ai fost vreodată trădat de un prieten apropiat? Cum te-ai simțit?
Ai trădat vreodată pe cineva apropiat? Cum s-a simțit?

Ziua 3 – Cărturarii ipocriți și văduva săracă

Textul
Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: „Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Când Și‑a ridicat privirea, i‑a văzut pe cei bogați punându‑și darurile în vistieria Templului. A văzut și o văduvă săracă, punând acolo doi leptoni.
Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, pentru că toți aceștia au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus întreaga sursă de trai pe care o avea.“
Luca (20:45 – 21:4)

Comentarii
A fost dificil să aleg textul pentru astăzi pentru că sunt multe învățături pe care Isus le dă ucenicilor lui și poporului adunat la Ierusalim, în aceste zile, înainte de Paște. Evanghelistul Luca surprinde două extreme ale societății.

La o extremă sunt oamenii religioși, cărturarii, care iubesc scaunele de onoare și oamenii de afaceri bogați, care aduc din belșugul lor, daruri la visteria templului.

La cealaltă extremă este o văduvă săracă, care pune doi bănuți în visteria Templului, întreaga ei sursă de trai. Isus apreciază gestul văduvei.

Întrebări
Cum ar fi trebuit să se comporte cărturarii astfel încât să nu fie condamnați de Isus?
Cum ar fi trebuit oamenii bogați să aducă darurile lor la templu, astfel încât să fie apreciați de Isus?
Cum ar trebui tu să te rogi și să practici generozitatea astfel încât să fii apreciat de Isus?

Ziua 2 – Isus alungă comercianții din Templu

Textul

Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“

Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.
(Luca 19:45-47)

Comentarii

Templul a fost construit la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul poporului Său. Pelerini evrei și prozeliți dintre neamuri veneau la Ierusalim să sărbătorească Paștele, sărbătoarea ieșirii de sub robia Egipteană. Comercianții profitau de marea mulțime adunată și aduceau mărfurile lor în curtea Templului pentru a fi vândute, uneori la suprapreț. Isus intră în Templu, și îi scoate afară pe toți, revendicând Templul pentru destinația lui inițială, întâlnirea cu Dumnezeu.

Întrebări

De ce îi acuză Isus pe negustorii din Templu că au făcut din el o peșteră de Tâlhari?
Care este locul întâlnirii tale cu Dumnezeu, astăzi?

Ziua 1 – Intrarea lui Isus în Ierusalim

Textul

“După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:
– De ce dezlegați măgărușul?
Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!

Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare. În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.
Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Ei ziceau:
– Binecuvântat este Împăratul
Care vine în Numele Domnului!
Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!
Unii farisei din mulțime I‑au zis:
– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!
Isus, răspunzând, a zis:
– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!

Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“”

(Luca 19:28-44)

Comentarii

Isus intră în Ierusalim, călare pe un măgăruș. Locuitorii îl primesc ca pe un Împărat, cu speranța că îi va elibera de sub robia romană și le va reda libertatea și pacea.

Isus plânge pentru cetate, el știe că locuitorii ei nu cunosc care sunt acele lucruri care ar putea să le aducă pacea.

Șalom, este termenul folosit de evrei pentru pace și semnificația lui este armonie, împlinire, plinătate, prosperitate, bunăstare, liniște. Dacă ai Șalom, tăiești în armoinie cu creatorul tău, cu semenii tăi, cu natura și cu tine însuți.

Întrebări

Care sunt lucrurile care ar fi putut să dea pacea locuitorilor Iersualimului contemporani cu Isus?

Care sunt lucrurile care ar putea să aducă pacea pentru tine, astăzi?