Cum am alergat primul Marathon?

Spread the love

Acest articol descrie experiența personala și nu este un ghid scris de  un specialist. Dacă cauți sfaturi utile pentru tine, intră pe https://trailrunningacademy.com  și citește articolele lor. Cu ei m-am antrenat și eu în ultimele 6 luni. 

Acum 11 ani  am ajuns la 118 kg . Cu siguranță nu aș fi putut alerga un Marathon.  Vestea că urma să se nască Anna m-a motivat sa încep o dietă fără făinoase, carbo, grăsimi și dulce. Mai mult de 1 an am mâncat doar legume, fructe, carne și ovăz și am dat jos 15 kg. Am început să alerg 5 km prin cartier și cel mai bun pace era de 7 minute/km.  Am alergat primul semi Marathon pe asfalt în 2019, apoi un semi Marathon pe trail în 2021. În timpul pandemiei am început un nou program de alimentație, Metabolic Balance și am mai dat jos 10 kg. Alergarea mă ajută să mențin greutatea dar nu mă ajută să slăbesc. Am început să alerg mai bine și să visez să alerg un Marathon. 

Brașov Marathon are 38 km cu 2000 m elevație. Traseul pornește din Piața Sfatului, vârful Tâmpa și apoi sus pe Postăvaru. 

De pe geamul nostru de la baie se vede vârful Postăvarul. Dimineața îl priveam cu speranța că într-o zi am să ajung acolo alergând. Așa ca am decis cu  vreo șase luni în urmă să cer ajutor și am început trei antrenamente pe săptămână ghidat de Andrei și Robert de la Trail Academy.

Deci, cum alergi primul Marathon? Kilometru cu kilometru, pas cu pas, ora cu oră. Am pus ceasul să sune la fiecare 15 minute să beau apă. Dacă bei apă doar când ți-e sete, organismul tău deja începe să se deshidrateze. Am luat un gel la fiecare jumătate de oră. Gelul conține săruri, fructoză și glucoză, fără de care organismul nu poate rezista la alergare pe termen lung. 

Am pus ceasul să mă anunțe la fiecare kilometru, să mă bucur de progres. Am alergat cu pași mărunți și la vale și la deal. Cadența e foarte importantă.  Andrei mi-a explicat asta folosind o imagine greu de uitat. E mai bine să te lovească  mai multe pietre mici în cap decât una singură mare. La fel e și cu presiunea pe genunchi. 

Am mers în ritmul meu, un ritm constant, fără a concura cu ceilalți. Când spun ritm constant, nu mă refer la viteză. Nu poți alerga pe pârtia Sulinar cu aceeași viteză ca pe un loc drept sau la vale. Mă refer la efort. Un efort susținut și constant. De fapt se spune că alergi un Marathon, dar nu e chiar așa. Cele mai multe urcări le faci în mers. Unii folosesc bețe. Eu fac power hiking, un mers alert în care ajut puțin picioarele, împingând cu mâinile deasupra genunchilor. 

M-am bucurat de natură. Am ascultat ciripitul păsărilor, pârâul, foșnetul frunzelor. Am mai schimbat câte o vorbă cu cei pe care îi depășeam sau cu cei care mă depășeau. M-am lăsat încurajat de voluntarii de pe traseu. Am compus în gând acest articol. De obicei când mă antrenez ascult o carte dar la Marathon nu poți să mergi cu căștile în urechi. M-am alimentat cu apă la fiecare punct de alimentare. Am mâncat și câțiva biscuiți pe traseu în plus de geluri și vestitul salam de biscuiți la cabana Postăvaru. 

Obiectivul meu a fost să termin în 5-6 ore. Am terminat în 6 ore. Am avut și multe obstacole. Pe la kilometrul 22 au început crampele musculare. Am crezut că am scăpat de ele prin antrenament dar pare că nu definitiv. De câte ori apăreau, am continuat să alerg suportând durere și după scurt timp dispăreau. Spre final nu au mai revenit. Am făcut o mică rană în talpă și la coborâre mă dureau rău vârfurile unghiilor.  Nu cred că era de la pantofi, am avut ultimul model de alergare montană de la Hoka. 

La final m-a așteptat familia, câțiva prieteni și Andrei, antrenorul meu. A alergat și el și a câștigat locul 3. Am făcut poze și am plecat spre casă unde m-am bucurat de duș și un pat moale. Acum e timp pentru recuperare. Am învățat că recuperarea e la fel de importantă ca alergarea. 

Alergarea este o experiență transformatoare pentru mine. Am ascultat zeci de cărți în timp ce am alergat, am explorat zone pe care altfel nu le puteam explora. Alerg când merg cu treabă în Cluj, Iași, Galați, Bistrița, Timișoara, Oradea, Craiova și București. Am alergat în tote țările pe care le-am vizitat în ultimul timp.  Am alergat pe ploaie, zăpadă și vreme călduroasa. Alergarea mă ajută să exersez auto controlul, să am grijă de trupul meu, să fiu  atent la ce mănânc și să îmi mențin greutatea. Îmi limpezește mintea și îmi dă stare de bine. Când alerg, concurez cu mine însumi, caut să fac progres.

Fiecare avem o lupta cu noi înșine. În scrisoare lui Pavel către Romani  citim ”Căci nu fac binele pe care vreau să‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc! Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine” (Romani 7)

De multe ori  în lupta cu mine însumi învinge mine, dar de data asta am învins eu. Și lupta asta se dă în toate domeniile vieții mele. 

6 thoughts on “Cum am alergat primul Marathon?

Leave a Reply

Your email address will not be published.