– De ce cad frunzele toamna?
– Pentru că mor de frig.
– Dar noi oamenii de ce nu murim de frig?
– Pentru că locuim în case încălzite.
– Dar păsările mor?
– Nu, păsările pleacă în tările calde.
– Dar rândunica din copacul de acolo de ce nu a plecat în țările calde?
– Nu știu, cred că ea e mai rezistentă la frig.
– Dar o să moară?
…

Așa am petrecut câteva ceasuri minunate de toamnă la plimbare cu Anna, fetița mea de 3 ani. Și inima mea crestea cu fiecare intrebare la care puteam să dau un răspuns satisfăcător.

Am și eu o întrebare: De ce noi adulții am încetat să mai întrebăm de ce?

Oare inima Tatălui nostru din ceruri nu crește atunci când avem curajul să îl intrebăm de ce?

Am și o provocare, intră pe www.indraznestesagandesti.ro și ai curajul să iți pui întrebarea:

De ce crezi ceea ce crezi?