Văduva și uleiul

„O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.” (2 Împărați 4:1)

vaduva si uleiul

vaduva si uleiul

Acținea se petrece în secolul al VII lea înainte de Hristos. După moartea împăratului Solomon, fiul lui David, Regatul lui Israel a fost divizat. Poporul a „părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astartei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal.” Drept urmare Israelul este greu încercat de secetă, foamete, sărăcie, război iar robia Asiriana și Babiloniană bate la ușă. (2 Împărați 17:16)

În mijlocul acestei apostazii, Dumnezeu a păstart „şapte mii de bărbaţi, … ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Dintre ei erau și „fii prorocilor” comunități înființate de Ilie și Elisei în Betel, Ghilgal și Ierihon cu scopul de a învăța poporul Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.

Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni

Familia despre care vorbim astăzi făcea parte dintr-una din comunitățile înființate de Ilie și Elisei. Știm despre bărbat că era un om care „se temea de Domnul”, împlinea poruncile Lui, îi era credincios, avea respect față de autoritatea Domnului, dar cu toate acestea el și familia lui a avut parte de necazuri mari, la fel ca și ceilalți oameni care au părăsit pe Domnul.

• Bărbatul moare prematur
• Familia rămâne cu datorii care nu mai pot fi plătite
• Cei doi copii riscă să fie luați ca sclavi și forțați să muncească în schimbul datoriilor

Lucruri rele se întâmplă deopotrivă oamenilor buni și oamenilor răi.
Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

La fel cum lucruri bune se întâmplă deopotrivă oamnilor buni și oamenilor răi. Isus a spus:„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:44)

Este cineva care a trecut sau trece printr-un necaz mai mare ca cel al văduvei despre care vorbim astăzi?

Vă invit să vă gândiți la un necaz prin care ați trecut recent sau treceți chiar acum. Dacă ești tânăr și nu ai avut sau nu ai parte de necazuri, gândește-te la necazul prin care a trecut sau trece cineva drag ție.

Dacă ar fi să facem o scară a necazurilor, și am pune sus de tot necazul văduvei din poveste și jos cel mai mic necaz (ți-a ieșit un coș pe față), unde ai poziționa necazul prin care ai trecut sau treci tu chiar acum? Acum știu că lucrul acesta ți-a stârnit amintiri, emoții, dureri.

Lucruri rele se întâmplă la nivel național și global

• În țară asistăm la lupte politice și corupție la nivel înalt.
• În Africa de VEST Ebola face ravagii.
• Rusia este în conflict cu NATO și Uniunea Europeană.
• Grupări teroriste din Irak, Siria,  Fâșia Gaza, amenință tot mai mult pacea globală.
• În lume sunt 27 de milionae de sclavi (copii, femei, barbati) exploatati prin muncă forțată sau sexual

Relativismul și materialismul câștigă teren în Europa și America. Dumnezeu este scos din ecuație.

Consecințele sunt vizibile:
– În țară nivelul de trai a scăzut, gradul de îndatorare a crescut și oameni care ar putea să contribuie la bunăstarea națiunii au plecat să muncească în afară.
– Mii de copii și adulți au murit din cauza virusului Ebolo în Africa de VEST și de curând acest virus a pătruns în America și Europa.
– Orașe întregi au rămas distruse și oameni fără adăpost în Ucraina după războiul civil împotriva grupărilor pro Ruse.
– Creștini și oameni simpli sunt persecutați și martirizați în Siria de către grupările teroriste.
– În  India, Pakistan, Bangladez și Nepal oameni ajung sclavi datorită datoriilor. Desi nu mai este este legal acest lucru astazi sunt milioane de sclavi datornici. Unii dintre ei platesc prin munca fortata datoriile stramosilor lor.

Isus a spus:
„Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ” (Matei 24:6-13)

Cum te raportezi la suferință?

Când vine vorba de răspuns la această întrebare, lumea este divizată.

Ateismul spune că suferința nu are nici un rost. Totul este pură întâmplare. Suferința este dovada că Dumnezeu nu există și că totul este la voia întâmplării. Dacă Dumnezeu ar exista și ar fi atot bun și atot puternic, precum pretind creștinii, atunci nu ar permite suferința.
Budismul afirmă că totul este suferință. Originea suferinței sunt  dorințele si poftele. Elibereare de durere constă în abolirea poftelor. Ea echivaleaza cu Nirvana.
Hinduismul afirmă că suferința este strâns legată de karma. Nu poți face foaret multe în legătură cu starea în care te afli, decât să speri că printr-un lung ciclu de reîncarnări vei ajunge mai bine.
Creștinismul vede suferința ca având un rol esențială în formarea noastră și mântuirea altora. Este modul în care Dumnezeu a ales să mântuiască lumea, venind în lume ca să sufere. În creștinism suferința poate coexista cu bucuria și pacea.
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?
Poate ai luat câte puțin din fiecare, gândindu-te că:
– nu e drept să ți se întâmple ție, nu are nici un rost
– cerul este de plumb și lui Dumnezeu nu îi pasă de suferința ta
– dacă evitai împlinirea unei pofte sau dorințe, evitai suferința
– asta este soarta ta și nu poți face nimic în legătură cu ea

Rareori când trecem prin suferință putem privi lucrurile așa cum ne învață Apostolul:
„să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare”
sau cum ne învață Isus:
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5:11-12)

Dare ce legatură au toate aceste cu ziua recunoștinței?
Ce ne împiedică să îi fim recunoscători și mulțumitori lui Dumnezeu?
Ce ne face să trăim o viață de înfrângere, frustrare și nemulțumire?

Modul în care ne raportăm la suferință și la încercările vieții.

Cere ajutorul unui om înțelept!

De ce apeleaza văduva la Elisei?
Cu siguranță știa că Elisei nu avea banii de care ea avea nevoie să își plătească datoria.

Rămân alte variante:
Era un om influent și putea să intervină pentru ea la creditori sau la oameni bogați din comunitate care ar putea să o ajute.
Era proroc al lui Dumnezeu și se aștepta să facă o minune.
Așteaptă un sfat înțelept care să o ajute să iasă din această situație limită.

Nu știm care este motivația ei, dar alegerea de a cere sfatul unui om a lui Dumnezeu se dovedește a fi bună.

„Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”

Să întrebi o văduvă cu doi copii și datorii peste măsură „ce ai acasă?” este un act de curaj, o schimbare de paradigmă.

Prin întrebarea pe care Elisei o pune “Spune-mi ce ai acasă?”, o ajută să își schimbe tiparul de gândire, concentrându-se asupra a ceea ce are în loc de ceea ce nu are. Pasul intermediar pe care femeia îl face este „roaba ta n-are acasă decât …un vas cu untdelemn.”

Tendința noastră naturală, tiparul de gândire adânc înrădăcinat în mintea naostră, este ca oridecâte ori trecem printr-o încercare sau ne lovim de un obstacol să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu avem.

Acum te invit să te gândești din nou la necazul sau încercarea prin care ai trecut sau treci chiar acum. Asupra a ce ți-ai concentrat atenția?

Dacă suferim de o boală ne concentrăm asupra sănătății pe care nu o avem.
Dacă nu avem bani pentru a cumpăra cele necesare sau pentru a plati datoriile, ne concentră atenția asupra banilor pe care nu îi avem.
Dacă nu avem resurse pentru realizarea unui proiect, ne concentrăm atenția asupra resurselor pe care nu le avem.

Nu am timp, nu am bani, nu am abilități, nu am… sunt expresii des întâlnite în vocabularul nostru de zi cu zi.

Ce produce acest tipar de gândire? Îngrijorare, frustrare, nemulțumire, înfrângere.

Isus spune „cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”

O lecție asemănătoare îi învață Isus pe ucenicii lui cu ocazia înmulțirii pâinilor și a peștilor (Matei 14) :
„Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”

Este o schimbare majoră în viață să te concentrezi asupra a ceea ce „ai” în loc de a te concentra asupra a ceea ce „nu ai”, de aceea e nevoie de un pas intermediar. Este un pas pe care l-a făcut și văduva și ucenicii: „roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”, „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”

Spre final vom face o aplicație, vom scrie pe un bilețel ce avem, un lucru pentru care suntem mulțumitori.  Dacă vă ajută, puteți folosi acest pas intermediar. Începeți cu ‘’n-am decât…”.

Este cineva care are acasă mai puțin decât avea văduva, mai puțin de un litru de ulei?

Ce poți să faci cu un litru de ulei?

Elisei a reușit să îndrepte atenția văduvei asupra a ceea ce are: vasul cu untdelemn, la fel cum Isus a reușit să îndrepte atenția ucenicilor asupra a ceea ce au: cinci pâini și doi pești.

Dare ce poți să faci cu un litru de ulei când datoriile tale sunt de sute de mii de lei?
Sau
Ce poți să faci cu cinci pâini și doi pești când trebuie să hrănești cinci mii de bărbați afară de femei și copii?

Matematic? NIMIC. Dacă nu adaugi și alte ingrediente!

Ce poți să faci cu un litru de ulei la bucătărie? Cauți o oală goală, o pui la foc, torni uleiul în ea, cureți 5 sau 6 cartofi și îi tai fâșii, îi verși în uleiul încins, îi lași 10-15 minute, îi scoți și îi pui pe o farfurie. Torni puțină sare și ai o mâncare deliciosă pentru toată familia.

Elisei o ajută pe văduvă să descopere alte resurse la care ar putea să apeleze, pe lângă litrul de ulei pentru a-și rezolva probelama, a-și plăti datoria și a-și salva copii de la robie.

– „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. ” – relația bună pe care o avea cu vecinii și reputația ei de femeie cinstită.
– „Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi” – intimitatea căminului ei, unde putea împreună cu copii ei să ceară lui Dumnezeu să intervină.
– „toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” – capacitatea de a munci, de a duce la îndeplinire ceea ce trebuie făcut.

Trebuie să ne amintim de asemnea că prin decizia ei de a-i cere ajutor lui Elisei a mai apelat din start la o resursă pe care o avea la dispoziție: sfatul unui om înțelept.

Sunt minunile posibile?

Și cea mai importantã resursã pe care văduva o avea la dispoziție a fost intervenția supranaturalã a lui Dumnezeu.

„Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.”

Lumea din nou se divide când e vorba de minuni:

Ateism – nu există Dumnezeu, Universul este un sistem închis, funcționează după legea cauzalității, minunile nu sunt posibile
Dualism – Dumnezeu a creat universul, i-au fixat legi, i-au dat energia initiala si l-a pornit, dar nu mai intervine.
Cesaționism – profetia, darul minunilor, darul vindecarii si cel al limbilor, au incetat de la data cand s-a terminat scrierea Noului Testament.
Teism – Dumnezeu a creat Universul și intervine într-un mod suparnatural ori de câte ori este cazul.

Dumnezeu intervine supranatural, atunci când acționăm cu credincioșie folosind la maxim toate resursele pe care ni le-a pus la dispoziție.

Isus a spus:
„Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Deși ne declarăm teiști, afirmăm că există Dumnezeu și minunile sunt posibile, trăim și acționăm deseori influențați de dualism: ca și cum Dumnezeu nu poate să intervină.

În 2003, m-am întors cu Violeta de la conferința Peniel, și am luat înaintea lui Dumnezeu, câteva decizii majore cu privire la afacerea noastră, una dintre ele era să Nu mai facem piraterie software. am început o noua afacere cu software. Aveam calculatoare second hand, și am instalat software gratuit, limitat la 30 de zile de utilizare. Nu aveam nici o idee cum vom rezolva problema. Ceea ce aveam era hotărârea noastră de a nu face piraterie software. După câteva zile la deschiderea Parcului de software din Galati, am întâlnit un angajat de la Microsoft și i-am spus porblema mea.  Mi-a recomandat să aplic pentru un program pe care Microsoft îl avea la acea vreme special pentru dezvoltatori de software, am aplicat și am rezolvat problema licențelor software.

Belșug de untdelemn

În cetatea aceea a fost belșug de untdelemn!

„Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.””

Undelemnul urma să curgă pentru binecuvântarea comunității în care locuia văduva. Toți vecinii au putut cumpăra ulei de calitate la un preț rezonabil. Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)

Văduva își plătește datoria către creditorii ei pentru că așa era drept. Isus a spus: „căutați mai întâi neprihănirea și celelate vi se vor da pe deasupra”

Văduva și copii ei continua să folosească înțelept, noua resursă pe care Dumnezeu i-a pus-o la dispoziție: banii care au rămas.

Resurse din belșug

Acum te invit să te gândești din nou la necazul prin care ai trecut sau treci acum. Cum te-ai raportat sau cum te raportezi la suferință?

Cum ar arăta viața ta, problema ta, dacă ți-ai concentra atenția asupra resurselor pe care Dumnezeu ți le-a pus la dispoziție, în loc să te concentrezi asupra resurselor pe care nu le ai?

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)
Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10)
Voi sunteţi sarea pământului. … Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte…(Ioan 5:13)

Există resurse pe care Dumnezeu ni le pune la dispziție din belșug. Singura limitare este măsura în care suntem dispuși să le oferim. Când vasele s-au terminat, uleiul a încetat să mai curgă.

Roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22)

Darururile Duhului: Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1 Corinteni 12)

Minunile
„cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. „(Ioan 16:23-24)

Comunitatea – biserica, grupa, clegii, prietenii, vecinii
Resurse materiale – mașină, casă, orice ai acasă și valorează mai mult decât un litru de ulei
Talente și abilități – cu care ai fost înzestrat la naștere sau le-ai dobândit prin experiență și învățare

Scrie pe o foaie de hâtie, o resursă pe care o ai la dispoziție, Dumnezeu ți-a dat-o și vrei să îi mulțumești pentru ea, și să o folosești la maxim spre folosul tău și a celor din comunitatea ta. Poți să începi cu „N-am decât…” Concetrează-ți atenția asupra resurselor pe care le ai, în loc să îți concentrezi atenția asupra resurselor pe care nu le ai.

Anunțuri