Am acceptat invtația lui David de a merge în Sierra Leone pentru că am vrut să ies din confortul zlnic, din cutiuța mea și să văd o cultură diferită, să cunosc oameni noi și să trăiesc în condiții diferite. M-am oferit să colectez materiale pentru crearea unui website pentru comunitatea Word Made Flesh de acolo și să particip activ la la întâlnirile și activitățile lor în aceste două săptămâni.

Sierra Leone este o țară mică din vestul Africii, cu oameni prietenoși și resurse minerale imense (diamante). În același timp este una dintre cele mai sărace țări din Africa, devastată de un război civil (1991-2001) și o administrație coruptă.

Drumul spre Sierra Leone a durat 30 de ore. Am pornit din Galați, am mers cu trenul la aeroport în București, am zburat spre Londra (Luton), am traversat cu autobuzul la Garwik, am zburat spre Gambia, din Gambia am zburat spre Freetown, Sierra Leone, am mers cu taxi la Ferryboat și am traversat spre oraș.

Am fost uimit de căldura și ospitalitatea cu care am fost primiți de gazdele noastre, veselia și prietenia oamenilor de pe stradă. Uneori strigau dupa mine „white man”, alteori mă opreau pe stradă să mă întrebe de unde sunt, alteori când mijloacele de transport în comun erau puține datorită crizei de petrol, se ofereau să ne ducă cu mașina lor personală. Am fost șocat de gălăgia, sărăcia, înghesuiala și mizeria de pe străzi. Nu există semne de circulație și șoferii conduc folosind mereu claxonul. Am învățat să fac duș folosind un lighean și o cană, să folosesc lanterna când nu este curent, să mă strecor printre oameni, mașini și motociclete, să circul prin oraș cu taxiul sau „poda-poda”, să trăiesc fără internet și telefon.

Prima zi m-a curprins un puternic sentiment de vinovăție pentru confortul în care trăiesc și neîncrederea mea în Dumnezeu. În mintea mea au răsunat versurile unui cântec compus de Delirios. „Slaveaza-ma din împărăția confortului unde eu sunt rege”. Împărăția lui Dumnezeu este neprihănire, pace și bucurie, dar acestea vin deseori la pachet cu suferința, durere și lipsuri. Am realizat că sunt sărac, mai sărac decât mulți din acești oameni care trăiesc în lipsuri, durere și suferința, dar caută Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.

Cominitatea Word Made Flesh din Sierra Leone, la fel ca și celelate comunități din România, SUA, India, Bolivia, Moldova, slujește pe Isus printre cei săraci. Centrul lor este așezat aproape de cea mai săracă zonă a orașului Kroo Bay. Activitățile lor sunt adresate în mod special copiilor din Kroo Bay.

Prima activitate la care am participat a fost „Kroo Bay Outreach”. Ne-am întâlnit împreună angajați și voluntari, ne-am rugat și apoi am plecat câte doi în Kroo Bay. Misiunea noastra a fost să identificăm copiii care au nevoie de tratament urgent, copiii care sunt exploatați, nu sunt lăsați să meargă la școală și sunt puși la muncă, să vorbim cu oamenii despre Împărăția lui Dumnezeu, să ne rugăm pentru ei, să invităm copii la Good News Club și să încurajăm pe cei mari să meargă la Biserică. Kroo Bay este așezat în valea orașului și atunci când plouă este complet inundat, oamenii trăiesc în apă. Majoritatea nu au apă și electricitate și „casele” sunt improvizate din tablă, carton, celofan, lemn. Cu toate astea oamenii sunt foarte deschiși, prietenoși, dispuși să vorbească. Sunt ușor de abordat pentru că majoritatea lucrează, mănâncă, se odihnesc, se spală în fața „casei”. Am oprit să vorbim cu un grup de pescari musulmani, cu un grup de tineri care jucau rișca și cu o famile care avea 4 copii. Am dialogat cu ei și i-am întrebat ce își doresc mai mult de la viață. Răspunsul lor a fost similar: trup sănătos, viață lungă, bani, educație. Am vorbit cu ei despre Împărăția lui Dumnezeu, păcat, iertare, restaurare și viață veșnică.

A doua activitate a fost „Kroo Bay Good News Club”. Peste 500 de copii din Kroo Bay au venit Sâmbată dupa amiaza la „Ali Ali House of Hope”. I-am împărțit în șase grupe, le-am legat câte o ață la mână, colorata diferit pentru fiecare grupă, au cântat împreună, au spus rugăciunea Tatăl nostru, au avut o lecție Biblică, au primit un plic cu substanțe nutritive numit „Mana”, cei care au avut nevoie de îngrijire medicală au fost asistați, ne-am rugat pentru fiecare  din grupa noastră și i-am trimis acasă.

În timpul săptămânii o parte din copii vin pentru „Tutoring after school program”. Aici sunt împărțiți în grupuri mici, sunt asistați la teme iar apoi mănâncă împreună.

„Lighthouse Center for Youth” este un program de ucenicie pentru copii și tineri, care se desfășoară pe parcursul a trei ani de zile. Cei înscriși în acest program beneficieze de o masă caldă, asistență medicală, lecții biblice, consiliere.

În fiecare sâmbătă copii și tinerii sunt invitați să joace „Fritsbee” pe plajă. În timpul jocului sunt încurajați să aibă un comportament adecvat, la final se roagă și apoi primesc o masă caldă.

Duminica am mers la biserică. Am avut de asemnea ocazia să vorbesc cu pastori sau oameni implicați în Biserici. Sunt Biserici creștine la fiecare colț de stradă. Multe dintre ele nu au o doctrină bazată pe Biblie și deseori sincretismul religios este la el acasă. Unii propovăduiesc Evanghelia prosperității,  combinand materialismul cu spiritualitatea. Un pastor mi-a spus că dacă nu ești bogat nu îl glorifici pe Dumnezeu, Isus a fost bogat, Lazăr prin viața lui nu L-a glorificat pe Dumnezeu. Alții  confundă spiritismul cu spiritualitatea și au propria lor învățătură în care îmbină practici oculte și tradiții cu învățătura Bibliei. Cu toate acestea sunt și biserici sănătoase. Învățatura lor este simplă, biblică și o traiesc în viața de zi cu zi.

Într-una din zile am meditat la oportunitatea pe care o avem să fim lucrători împreună cu Dumnezeu la restaurarea creației Sale. Nu am participat la crearea universului, dar am contribuit la distrugerea lui. Am putut să văd cu ochii mei, mult mai clar ce înseamnă distrugere, în această țară unde oamenii se închina lui Satan pe stradă, cheamă morții și vorbesc cu ei, invocă spiritele și fac vrăji. Cea mai importantă lucrare pe care o putem face cât trăim pe acest pământ este să răspundem chemării lui Dumnezeu și să lucrăm împreună cu El la restaurarea creație Sale.

Am avut o zi de odihnă și am mers pe plajă. Mi-am scris obiectivele pentru anul 2013, si am fost foarte îngrijorat pentru că sunt implicat în multe activități și nu știam dacă este bine și dacă voi face față. M-am rugat, și după un lung moment de tăcere am primit răspuns. M-am așezat pe marginea ocenului și valurile au început să mă acopere, să mă doboare și să mă poarte unde vroiau ele. Erau mai puternice decât mine. Apoi am mers în ocean, și cu cât înaintam mai mult cu atât puteam să plutesc sau să înnot deasupra valurilor mai ușor. Dar nu după mult timp am avut nevoie de odihnă. A trebuit sa ies din apă, să mă retrag și să mă odihnesc.

Am decis să nu stau nepăsător pe margine ci să mă implic acolo unde Dumnezeu m-a chemat, folosind resursele, darurile și abilitățile pe care El mi le-a dat.