Pentru ca toți să-L vadă, să-L audă și să se uimească!

Ziua Cincizecimii a fost ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli. El nu a coborât discret în inimile lor în timp ce erau încuiați în casă. El a venit astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimescă:

“Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 2)

Am prieteni care m-au rugat să nu îmi exprim credința în public. “Ceea ce crezi, te privește pe tine, este o chestiune intimă, fiecare are dreptul să creadă ce dorește” mi-au argumentat ei.

În acest loc și timp în care ne aflăm, libertatea de exprimare a credinței în public este un drept inviolabil, garantat prin constituție:

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” (Constituția României, Articolul 30, Libertatea de exprimare).

Nu peste tot în lume și nu în toate timpurile a fost așa. Sfinții apostoli au plătit cu viața pentru că au avut curajul să mărturisească în public credința lor în Isus Hristos.

“Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul 4)

Conform tradiției, unsprezece apostoli au murit martirizați iar unul dintre ei, Ioan fiul lui Zebedei, a murit în exil. Ei sunt cei care au avut curajul să înfrunte nu numai opinia publică (părerile oamenilor) ci și legile statului, pentru a face cunoscut public (în sinagogi, în piață, în Areopag, în școli, la locul de muncă, în familii) Adevărul ce le-a fost revelat.

Trăim într-o societate secularizată. În numele toleranței am devenit intoleranți. Orice manifestare în public (în școli, universități, în presă și în cinematografe) a credinței creștine este un semn de intoleranță. La nivel de constituție recunoaștem libertatea de exprimare a credinței în public ca fiind inviolabilă, dar la nivel de legislație, regulamente interne ale instituțiilor care reprezintă statul și societatea civilă, acest drept nu este recunoscut decât dacă propovăduiești umanismul, credința că omul este măsura tuturor lucrurilor, altfel ești acuzat de prozelitism.

De ce am ajuns aici? Pentru că umanismul presupune că universul există prin sine însuși și nu a fost creat. Prin urmare constituția și legile statului sunt create de un grup de oameni care decid ce este bine pentru societate la un moment dat. Nu acceptă valori absolute, revelate.

Cât  va mai rămâne Articolul 30 în constituția României? Atâtat timp cât acel „grup de oameni” vor crede că este benefic pentru societate. Având în vedere că în practică este abrogat, este o chestiune de timp până când “societatea” va decide că umanismul este singura religie care are dreptul la libertate de exprimare in public.

“Societatea, guvernul și legea sunt în condiția în care sunt acum, nu datorită unei conspirații, ci datorită faptului că biserica a uitat datoria ei de a fi sarea culturii. Este datoria bisericii, dar și privilegiul ei sa facă acum ceea ce ar fi trebuit să facă tot timpul: să folosească libertatea pe care o are pentru a fi sarea culturii” (Francis Schaeffer – A Christian Manifesto)

Este timpul să apărăm Adevărul revelat în afara zidurilor Bisericii și în afara familiilor noastre creștine. Astăzi nu avem Areopag și piețe, dar avem rețele sociale, bloguri, radiouri, televiziuni, cinematografe, școli, universități, teatre, birouri și case.

Dragi prieteni, rude, colegi, clienți, furnizori, vecini și guvernanți, vă anunț că nu am de gând să practic credința doar între zidurile Bisericii sau între pereții casei. Și nu sunt singur. Și atunci când veți abroga articolul 30 din constituție vom continua. Duhul Sfânt care a coborât peste Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii, ne însuflețește: “Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele sfinților Apostoli, Capitolul2). El se manifestă public astfel încât tot pământul să-L vadă, să-L audă și să se uimească.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s