Cultul mortilor

Cultul mortilor, se defineste prin grija pe care o au cei vii de a menține, legătura spirituală cu morții lor, de a căuta să le ajute și să le ușureze situația din „lumea de dincolo”. Toate obiceiurile și practicile legate de „marea trecere” se ba­zează pe credința că cei vii pot ajuta prin rugăciuni și fapte bune sufletul celui plecat în veșnicie.

Cultul morților în Biserica Ortodoxă:

  1.  Inmormantarea
    este actul creștinesc de așezare plină de respect a trupului confratelui creștin și a oricărui om, în mormant după ie­șirea sufletului din acel trup. Înainte ca sicriul cu trupul neînsufleţit să fie coborât în groapă, preotul care oficiază serviciul religios face o rugăciune pentru „dezlegarea” celui mort de toate păcatele pe care acesta le-a făcut când era în viaţă. El îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege şi să-l ierte pe cel care a murit, de toate păcatele
    „trupului şi ale sufletului, făcute cu voie, sau fără de voie, cu gândul,
    cu vorba, sau cu fapta.” şi să-l mute în locul unde stau cei drepţi,
    „în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde toată întristarea, durerea şi
    lăcrimarea au fugit „
  2. Parastasele
    sunt ierurgii speciale (rugaciuni speciale care se fac de către preoti și episcopi cu scopul de a curati, binecuvânta si sfinti pe om), la care trupul
    mortului, nefiind de fată, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc „paristemi” inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand
    cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul, tovarasul de sacrificiu al
    cuiva. Deci parastasul este slujba de alăturare, prin rugaciune, celui rnort,
    si infatisare înaintea lui Dumnezeu cu rugaciuni fierbinti, pentru ca El să ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori voim sa ne rugam pentru cel adormit împreună cu Biserica.
  3. Sarindarele iși trag denumirea de la cuvantul grec „saranda”, care inseamna „patruzeci„. Sarindarul este o pomenire a mortului sau a mortilor timp de patruzeci de zile sau la patruzeci de Sfinte Liturghii.
  4.  Pomenirea este o scurta slujbă făcută pentru cei morți, fie prin
    pronunțarea numelui lor la Proscomidie si prin punerea unei ectenii la momentul potrivit din Liturghia catehumenilor, fie printr-o slujire a pa­rastasului pe scurt, dupa randuiala aratata in Liturghier. In toate cazu­rile, pomenirea, ca si parastasul, este deosebit de atent urmarita de credincios. Zile de pomenire generala a mortilor sunt: mosii de iarna (Sambata,
    26 februarie) Sâmbata dinaintea Duminicii Infricosatei Judecati și moșii de vară – sâmbata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant, sau Sâmbata Rusaliilor.
  5. Pomenile sunt mesele de milostenie ce se dau în amintirea celui
    adormit, spre folosul oamenilor nevoiași. Ele se transformă în mod greșit, în
    mese de familie, și care nu mai au nicidecum sensul de milostenie. Semnificația
    adevarată a acestor mese care la origine în­semnau milostenie, aveau și au
    menirea ca, împreună cu rugăciunile Bisericii, să ajute și să ușureze situația
    din „lumea de dincolo” a celui mort. Bogdaporste  (Bodaproste) Sl. Bogŭ da
    prostitĭ
    „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)” este cuvantul rostit de cei ce
    primesc pomana.
  6. Lumânările sunt aprinse adesea de credincioși, pentru ei și pentru cei adormiti, in locuri special amenajate,
    in interiorul ori in curtea bisericii. Lumina lumanarilor simbolizeaza pe
    Mantuitorul Iisus Hristos, numit in Sfanta Evanghelie „Lumina lumii”,
    cat si invatatura Sa, care este bucurie, dragoste, adevar si viata. Lumina este
    semn al prezentei lui Dumnezeu. Parintele Constantin Coman spune:
    „Dumnezeu este lumina in cel care aprinde o lumanare, iar cel care aprinde o lumanare se arata iubitor de lumina, adica de Dumnezeu.” Cea de-a doua semnificatie a lumanarilor este aceea de jertfa, venita de asta data din partea crestinilor. Lumanarea este ofranda pentru Dumnezeu oferita de credinciosi ca semn de oferire a sufletului lor catre Dumnezeu.

Cultul morților în Biserica Catolică – Purgatoriul
„Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului”
Deci daca o persoana care moare „în har și prietenia lui Dumnezeu” și
are încă greșeli personale este impiedicată să intre în rai deoarece nu este
complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioada de curațire pentru a
fi complet curată.

Cultul morților în Biserica Mormonă

Biserica Mormonă propovăduieşte posibilitatea salvării şi a vieţii eterne pentru toţi, inclusiv pentru cei care nu ştiau, în timpul vieţii lor, despre Isus Hristos şi despre
plenitudinea evangheliei Sale. Mormonii cred că toţi morţii vor primi ocazia de
a auzi evanghelia în lumea spiritelor şi că fiecare persoană care acceptă
mesajul salvării în lumea spiritelor poate să primească un botez făcut pentru
ei de către un membru viu al bisericii într-un templu. Mormonii încearcă să-şi
găsească datele străbunilor şi ale altora, pentru a se boteza din partea lor şi
a le da ocazia să primească plenitudinea de salvare, dar cred că morţii au
capacitatea de a decide dacă vor accepta acest botez sau nu. Biserica lui Isus
Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă afirmă că înţelegerea sa a doctrinei
salvării pentru morţi şi autoritatea sa de a face botezuri pentru morţi au
venit de la Dumnezeu prin revelaţie.

Versete din Biblie care sunt folosite pentru a susține cultul morțlor:

–       Judecători (XI, 40) “Şi s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.”

–       Ieremia (XVI, 7) „Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.”

–       (1 Cor. XV, 29) „Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?”

–     (Luca XVI, 22) Pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, rostita de Mantuitorul Isus

–     (Ioan, XX, 21-23) Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.

–      2 Macabei (XII, 43-44)
„Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de
argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi
cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor
învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga
pentru cei morţi.” (cartea Macabei nu este o carte necanonică)

Biserica Ortodoxa considera ca exista doua judecati: Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului si se vor avea in
vedere faptele sale prezente pana la moarte si Judecata definitiva, obsteasca va avea in vedere in­tregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale. In intervalul dintre cele doua judecati sufletul mortului nu mai poate face nimic pentru sine dar cei aflati in viata pot sa il ajute prin rugaciuni si milostenii in numele lui. La judecata de apoi (definitiva), nici un ajutor nu poate veni din afara.

Exista doua versete care necesita explicatii:

  1. 1 Corinteni 15:29:  Pavel scire aici pentru cei ce nu cred ca este o inviere a mortilor. Cu  siguranta acestia nu puteau fi crestini deoarece crestinismul are la baza  credinta in Invierea lui Isus. Pe langa alte argumente Pavel apeleaza la practica lor (practica pagana) de a se boteza pentru cei morti.
  2.  Ioan 20:43-44: Ce inseamna oare a lega si a deslega? Matei, 18.15-18, 1 Corinteni 5.11-13, 2 Corinteni, 2. 6-10 arata plicatiile clare ale acestui verset si anume disciplina in biserica care are ca scop pocainta si mantuirea celui disciplinat

Parinții bisericii care au susținut cultul morților:

–     Tertulian (+240) spune : „Noi facem rugaciuni pen­tru cei morti in fiecare an la ziua mortii lor” (De corona militis, 3)

–      Sfantul Ciril al Ierusalimului (+ 386) spunea : „Noi ne rugam pentru Sf. Parinti si episcopi adormiti si in general pentru toti cei mutati inainte de noi, crezand
ca e de foarte mult folos sufletelor pentru care se face rugaciunea atunci cand
sta inainte jertfa cea sfanta si infricosata” (Cateh. 5 mistag., 9, la P.
Deheleanu, op. cit., p. 221).

Versete din Biblie care contrazic cultul morților

  • „Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele lui” (Rom. II, 6)
  • „Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau” (II Cor. V, 10)
  • „Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica” Gal. VI, 8
  • Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa„. (Marcu IX.41). Observăm că pentru a beneficia de răsplată, darurile trebuiesc date în Numele Domnului Isus.
  • (Luca XVI, 22) “Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei d acolo să treacă la noi.”

Poate să fie uşurată prin daruri situaţia unui om, la Dreapta Judecată de Apoi?
În primul rând, să observăm că aici există o incorectitudine logică: dacă
rugăciunea de dezlegare rostită la cimitir, l-a dezlegat cu adevărat pe cel
mort de toate păcatele lui, atunci de ce trebuie să ne mai îngrijorăm de soarta
lui în veşnicie?

În Sfânta Scriptură este scris că darurile oferite, nu pot schimba dreptatea lui
Dumnezeu, care este sfânt şi drept şi nu se lasă influenţat de daruri. În Vechiul Testament se spune : „Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfrficoşat, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri.” (Deuterononm, 10.17)

Adevaruri de baza contrazise de cultul mortilor:

1.     Mantuirea se capata prin credinta in Isus nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava  lui Dumnezeu; Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în  Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa  în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, Întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce
trăieşte din credinţa în Iisus. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.” (Roamani III:22-28)

2. Mântuirea este personală
„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu XVI:16)

3. Dumnezeu este drept, El nu acorda mântuirea oamenilor daca cei care rămân în viată au bani pentru a plati preotului deslegarea de pacate, pomenirea mortului și a face pomene în numele mortului.

Webgrafie:

www.ecrestin.ro – Esti sigur? – publicat cu acordul Liga Bibliei, autor Petru Popovici
www.crestinortodox.ro

Anunțuri

Dovezile învierii – 2011

I.             Importanța Învierii

“Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25)

Pentru a crede în Isus Hristos, Toma a avut nevoie de dovezi auzite, văzute și simțite. Credința creștină trebuie să aibă la bază dovezi auzite, simțite sau văzute.

Bazele și importanța învierii sunt date de Apostolul Pavel  in 1 Corinteni 15. Dacă n-a înviat Hristos:

  • Propovaduirea noastră este zadarnică
  • Credinţa este zadarnică
  • Suntem martori mincinoși
  • Suntem înca în păcatele noastre
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi
  • Viața se termină la mormânt
  • Suntem cei mai nenorociți dintre oameni

Miza este mare. E în joc viata noastra, credibilitatea, vina, veșnicia. De aceea este foarte important să avem dovezi auzite, simțite sau văzute.

II.           Teorii care combat învierea

1.     Teoria mitului

Aceasta teorie susține că învierea lui Isus nu a fost un eveniment istoric real ci doar un mit bazat pe modelul diferiților zei ai fertilității din religiile păgâne antice (Ex. Osiris, Adonis, Isis) care „mureau și înviau”.

2.     Teoria mormântului necunoscut

Aceatstă teorie neagă relatarea evangheliștilor cu privire la înmormântarea lui Isus de către Iosif din Arimateia și susține că trupul lui Isus a fost aruncat într-o groapă comună folosită pentru cei executați de către romani.

3.     Teoria unui alt mormânt

Profesorul Kirsopp Lake, unul dintre întemeietorii acestei teorii, susține că femeile nu știau unde fusese înmormântat Isus și s-au dus din greșeală la alt mormânt. În urma faptului că au nimerit la un mormânt gol, au crezut că Ius a înviat.

4.     Teoria legendei

Susține că relatările despre înviere sunt legende care au apărut după mulți ani scurși de la vremea în care a trăit Cristos.

 “Codul lui Da Vinci”  susține  că ”Până la Conciliul de la Niceea Isus a fost privit de urmașii lui ca un profet muritor, un om de seamă și puternic dar cu toate acestea doar un om. Desemnarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu a fost propusa oficial si votata la Conciliul de la Niceea” “Împăratul Constantin a desemnat și finanțat o nouă Biblie care a omis acele evanghelii care vorbeau despre trăsăturile umane ale lui Cristos și a doctorit celelalte evanghelii care Il prezentau ca Dumnezeu. Evangheliile mai vechi au fost interzise, adunate și arse”

5.     Teoria invierii spirituale

Susține că trupul lui Cristos s-a descompus în mormânt și adevărata Sa înviere a fost spirituală. Martorii lui Iehova au îmbrățișat o formă a acestei teorii. Ei cred că trupul lui Isus a fost distrus de Dumnezeu în mormânt și El a înviat într-un trup imaterial.  O înviere spirituală fără u trup fizic nu ar mai fi înviere.

Relatarea evanghelistului Luca este cea mai clara în combatearea acestei teorii: “Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. “ (Luca 24:37-43)

6.     Teoria halucinației

Această teorie susține că martorilor doar li s-a părut că au văzut pe Isus, în realitate aveau halucinații. Halucinația este “Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate” (DEX 98). Psihologia a demontat aceasta teorie studiind fenomenul de halucinații:

–       halucinațiile apar la persoane schzofrenice, sau paranoice

–       halucnațiile sunt legate de subconștient, experiențe din trecut

–       halucinațiile sunt fenomene individuale, numai o persoană le poate avea la un moment dat

7.     Trupul a fost furat de ucenici

Această teorie susține că ucenicii lui Isus au furat trupul și au născocit povestea cu învierea. Această teorie a fost consemnată și de evanghelistul Matei: “Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:12-15)

Eusebiu (314-318 d. Cr) in caretea sa Demonstratio Evanghelica, combate aceasta teorie folosidn un discurs satiric  imaginar rostit d eucenici:

“Haideți să ne adunăm și să inventăm toate minunile și aparițiile de după înviere pe care nu le-am văzut niciodată și haideți să susținem înșelătoria asta până la moarte! De ce să murim degeaba? De ce să nu ne placă torturile și biciurile aplicate fără nici un motiv îndreptățit? Haudeți să mergem la toate popoarele și să le răsturnăm instituțiile și să le denunțăm zeii. Și chiar dacă nu convingem pe nimeni cel puțin vom avea satisfacția de a atrage asupra noastră pedeapsa pentru înșelătoria noastra”

8.     Autoritățile au furat trupul

Această teorie susține că autoritățile romane și evreiești au mutat trupul din mormântul lui Iosif din Arimateea și l-au pus în alt mormânt pentru a fi păstrat în siguranță. Ucenicii au găsit mormântul gol și au fost convinși că Isus a înviat.

9.     Teoria musulmana a substituirii

Coranul pretinde că Isus nu a fost răstignit pe cruce. In loc să permită ca Isus să fie răstignit, se spune că Alah și-a respectat profetul și L-a salvat prin răstignirea unui spectator care a fost făcut să arate ca Isus. Se ințelege că Simon din Cireana ar fi cel care L-a înlocuit pe Isus. În loc să fie răstignit, Isus s-a înălțat la cer, unde a rămas în viață până la revenirea pe pământ care va avea loc la sfârșitul vrremurilor.

10.  Teoria resuscitării: Isus a leșinat și apoi și-a revenit

Unii pretind că Isus nu a murit pe cruce ci a leșinat. În răcoarea mormântului El și-a revenit din leșin.

III.          Cum putem dovedi învierea?

Sunt două metode pe care le putem folosi pentru a dovedi ceva:

  1. Metoda științifică modernă
  2. Metoda dovezilor istorice

Metoda științifică poate fi folosită pentru a dovedi lucruri repetabile (ex. Gravitația) dar nu este adecvată pentru o persoană sau un eveniment istoric.

Dovezi pe care un tribunal le acceptă
(Art. 64 din codul de procedură penală):

  • Declarații scrise sau orale
  • Mijloace materiale de probă
  • Constatări medico – legale
  • Constatări tehnico-stinţifice
  • Expertize

Art. 64.**) – Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Cine a fost Burebista? Burebista a fost rege al geto-dacilor (82 î.Hr. – 44 î.Hr.), întemeietorul statului Dac. De unde știm?
Declarații scrise
– istorici
Mijloace materiale de probă:
– cetăți
– monezi
– hărți

Cine este Isus Hristos? De unde știm?

Declarații scrise:
Ucenicii lui Isus
au scris despre “ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre” (1 Ioan 1)
Istorici din primul secol
: Josephus, a scris despre moartea pe cruce si învierea lui Isus; Tacitus, a scris despre originile crestinismului – moartea lui Isus și prigonirea primilor creștini

„Cam pe la acea vreme, a trait Isus, un om înţelept, dacă ar fi corect sa il numim om, pentru ca el a fost un făcător de minuni, un profesor de la care oamenii au primit adevărul cu plăcere. El a atras la Sine mulţi evrei şi multi dintre neamuri. El a fost Hristosul. Si cand Pilat, la sugestia oamenilor cu vaza dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care l-au iubit la nu l-au părăsit, căci le-a apărut viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi despre acest lucru si alte zece mii de lucruri minunate cu privire la El. Şi tribul creştinilor, numită astfel de la el, nu sunt printre noi astazi?”
Parinţii bisericești au scris despre moartea și învierea lui Isus Hristos
Mijloace materiale de proba: mormantul gol, biserica și viețile transformate

IV.         Dovezile Învierii

1.     Sigiliul roman rupt

“Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind  piatra şi punând strajă.” (Matei 27:66)

Sigiliul roman era pus numai in prezenta garzii romane. Cand garda romana punea sigiliul pe ceva, isi punea viata in joc jurand sa protejeze ceea ce era acolo. In acest caz – era trupul lui Hristos. Sigiliul mai era un simbol al sigurantei – reprezenta puterea si marirea Imperiului roman. Oamenilor le era frica de acel sigiliu pentru ca daca acesta s-ar fi rupt, toate fortele de ordine din Imperiul roman ar fi fost mobilizate sa gaseasca faptasul. Cand gaseau vinovatul, il crucificau. Iar la aceste crucificari, sunau din trompete in toata cetatea pentru ca toti sa stie cat de severa era disciplina romanilor cand era vorba de ruperea unui sigiliu.
Cine ar fi avut oare curajul sa rupa acest sigiliu? Ucenicii care au fugit și l-au părasit pe Domnul lor în grădina Getsimani? Petru care s-a lepadat de El cu juramant?

 2.     Piatra mare  data la o parte

“L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” Matei 27:60

Ca sa se blocheze o intrare de 1,30 m pe 1,50 m la un mormant era nevoie de o stanca de aproximativ doua tone.
Toti cei patru evanghelisti realteaza despre piatra:

“un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.” (Matei 28:1-2)
“Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.” (Marcu 16:4)

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.” (Luca 24:2)

“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.” (Ioan 20:1)

Cuvintele traduse din greacă folosite de evanghelisti pentru a arata pozitia pietrei, arata ca aceasta a fost rostogolita pe panta in sus la o oarecare distanta de gura momantului.

Daca ucenicii ar fi furat trupul din mormânt, furișându-se în timp ce garda romană dormea, de ce ar fi mutat piatra de două tone în sus pe pantă la o oarecare distanță de mormânt?

 3.     Mormantul gol
“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1-3)

Unde a inceput crestinismul? Unde au propovăduit prima data apostolii despre Invierea Domnului Isus? La Ierusalim. Este ultmul loc unde ei ar fi putut propovadui Invierea lui Isus daca mormantul nu ar fi fost gol. O simplă plimbare de 15 minute până la mormânt ar fi demonstrat contrariul si ar fi fost dovediti mincinosi in fata multimilor.
“Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.” (Faptele apostolilor 3:15)

4.     Garda romana a părăsit postul

Liderii evrei religiosi au mers la Pilat si au spus „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” (Matei 27:62-65).

O straja romana era o unitate de 16 soldati pentru paza. Fiecare dintre acestia fiind o masina de lupta. Fiecare soldat avea in mod obisnuit 3 pana la 5 arme diferite asupra lui. 16 soldati, dispusi pe un patrat – cate 4 pe fiecare latura erau in stare sa protejeze o zona impotriva unui intreg batalion. Atat de bine erau antrenati. Istoria spune ca aveau pene mov si negre pe coifurile lor masive. Si penele acestea mov si negre ajungeau pana la 75 de cm. Motivul pentru care le purtau era ca ii faceau pe soldati sa para de doua ori mai mari decat erau, de la distanta. 16 asemenea barbati au fost pusi sa pazeasca mormantul lui Isus Hristos. Isus era o amenintare atat pentru Evrei cat si pentru Romani. Pilat trebuia sa se asigure ca mormantul ramanea ocupat. Pentru ca daca nu ramanea asa, vestea avea sa ajunga la urechile imparatului, iar Pilat avea sa isi piarda pozitia si puterea.
Evanghelistul Matei relateaza
:  “Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. …Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.” (Matei 27:4,11)

Garda romana a parasit postul. Parasirea postului se pedepsea cu moartea.

5.     Veșmintele mortuare din mormânt

“Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. (Ioan 20:6-8)

 6.     Arătările confirmate ale lui Cristos

Dar ceea ce i-a convins si pe apostoli si pe credinciosii de la inceputuri de faptul ca Hristos inviase NU era mormantul gol. Nici chiar femeile – Maria si celelalte – au alergat si le-au spus ca trupul lui Hristos nu mai era, Ei nu au spus „A inviat!” ci au spus „I-au luat trupul!”. Faptul ca mormantul era gol nu a convins pe nimeni de inviere. Ceea ce i-a convins cu adevarat pe urmasii lui Hristos de inviere nu a fost mormantul gol si mai degraba faptul ca El li s-a aratat.

Timp de 40 de zile ucenicii, apostolii, urmasii lui au trait langa El, au mancat cu EL „cu multe dovezi”.

“După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3)

“Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (1 Corinteni 15:1-8)

Pavel spune: „S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată”. Daca Hristos nu s-ar fi aratat celor 500 de oameni, orice critic din public s-ar fi putut ridica sa ii inchida gura lui Pavel spunand  “arata-mi pe unul macar dintre cei 500 care l-au vazut dupa ce a murit si a fost ingropat, daca pretinzi ca El a inviat”. Pavel ar fi raspuns: „Priviti, majoritatea lor sunt in viata, mergeti si intrebati-i” 

Infatisarile lui Isus au fost cele care au convins pe oameni de invierea lui Hristos.

V.          Impactul Învierii

 1.     Biserica

Într-un intreval scurt de la moartea lui Isus, credința creștină s-a răspândit rapid în toată Palestina și apoi în afara ei, până când a ajuns în toate colțurile Imperiului Roman. Ea a prins rădăcini și a crescut vertiginos chiar în orașul in care Isus a fost răstignit și înmormântat. Putea Biserica supraviețui măcar o săptămână în acest mediu ostil dacă Hristos nu ar fi înviat? În prima lui predică Petru afirmă ca Isus a înviat și 3.000 de oameni au crezut în El. La scurt timp dupa aceasta au mai crezut in el 5.000. Ar fi fost posibila convertirea tuturor acestor oameni daca Isus nu ar fi înviat?

2. Închinarea de duminica

Hotărârea ucenicilor de a muta ziua de închinare din Sabatul evereiesc in prima zi a săptămânii (duinica) a fost un act de curaj, in conditiile in care sabatul trebuia respectat de fiecare evreu, inclusiv de ucenici. Ei au schimbat ziua lor de inchinare duminica, în onoarea Învierii lui Isus Cristos. Invierea lui Isus este sarbatorita de 52 de ori pe an de 2.000 de ani incoace de catre toti crestinii.

3. Botezul

Botezul este mărturia publica si simbolizeaza ca persoana care se boteaza moare cu Cristos prin rastignire, intra in apa ca si cum ar fi ingropata, si incepe o viata noua cu El, iesind din apa asa cum Isus a iesit din mormant prin inviere.

“Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”(Romani 6:4-7)

4. Cina Domnului

Vinul si painea simbolizeaza moartea lui Cristos pe cruce și sangele sau vărsat pentru pacatele omenirii. Cum este posibil ca bucuria sa însoțească amintirea morții înfiorătoare a întemeietorului unei religii, afara de faptul ca a fost urmata de o inviere care asigură iertarea de pacate și răscumpararea personala a tuturor celor ce cred?

5. Vieți transformate

Ucenicii: Atuci cand autoritatile L-au arestat pe Isus în gradina Getsimani, “toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. În timpul procesului Petru s-a lepădat de Isus de trei ori cu jurământ. Nu peste multe zile ii vedem in cartea Faptele apostolilor marturisind cu curaj ca “voi L-ati omorat pe Domnul vieíi dar Dumnezeu L-a inviat din morti”. Si nu numai ca au marturisit dar si-a dat viata pentru a sustine acest adevar. 11 ucenici a u fost martirizati iar unul din ei (Ioan) a fost exialt pentru credinta lui. Cine si-ar da viata pentru a sustine o minciuna?

Saul din tars, care a devenit apostolul Pavel, nu era prieten cu Hristos. El nu era un urmas al lui Hristos. El era impotriva lui Hristos. Era de neclintit impotriva lui Hristos pentru ca el credea ca Isus Hristos era un Mesia fals. El credea ca Isus predicase numai erezii. Saul era un fariseu. El este numit „fariseul fariseilor”, expresie care se refereau la persoane cu functii inalte in secta fariseilor.  Saul pornise sa distruga biserica. Avea autorizatia sa mearga din oras in oras si sa ii arunce pe crestini in inchisoare. Dar in cartea Faptele Apostolilor, el relateaza ca intr- zi, pe drumul Damascului Isus Hristos i s-a aratat.  Ceva s-a intamplat in viata lui Pavel. Ceva care pur si simplu i-a intors viata pe dos incat peste noapte el s-a transformat. De la a persecuta pe crestini, el a devenit un propovaduitor crestin. Viata lui este una din marturiile cele mai adanci pentru adevarul ca Hristos a fost inviat din morti si ca apoi s-a aratat lui Pavel.  

Vietile schimbate ale celor dintre noi sunt dovezi ale faptului ca a treia zi Hristos a inviat din morti. Oameni saraci sau bogati, educati sau fara scoala, de orice neam si din orice semintie, barbati sau femei, copii, tineri sau batrani, vin la Hristos se caiesc pe pacatele lor, isi pune increderea in Hristos ca Mantuitor si Domn si apar schimbari semnificative in vietile lor. Vietile schimbate reprezinta o marturie a faptului ca in spatele a tot sta faptul ca a treia zi El a inviat din morti, s-a ridicat la Cer si apoi, prin Duhul Sfant vine acum sa locuiasca in vietile noastre.


Dacă Hristos a inviat

  • Propovaduirea noastră este de folos
  • Credinţa este de folos
  • Suntem martori de încredere
  • Pacatele ne-au fost iertate
  • Cei ce au adormit în Hristos sunt mântuiți
  • Trupurile noastre muritoare vor învia
  • Suntem cei mai fericiți dintre oameni

Daca Hristos nu ti s-a aratat si tie, dacă nu ai convingerea că El a murit pentru păcatele tale, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, merită să cercetezi.  În joc este viața ta veșnica și vinovăția ta. Poți sa-I ceri dovezi suficiente, dovezi simțite, auzite sau văzute. El nu te va certa, nu l-a certat nici pe Toma, ci te va invita să pui degetul în mâna Lui, să vezi și să simți semnul cuielor Lui și mâna în coasta Lui să vezi și să simți semnul suliței care l-a strapuns și să nu mai fi necredincios ci credincios.

Bibliografie:

Dovezi în favoarea Învierii, Josh McDowell și Sean McDowell, Editura Scriptum, Oradea 2010