Marturisirea

SCOP: Ascultatorii să mărturisească pe Hristos ori de cate ori au ocazia.

Ce este mărturisirea?

De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:32,33)

Sunt oare atat de importante vorbele, cuvintele?

“Nu ajunge să crezi cu inima, ni se cere o declaratie publică. Nu-s puse in discutie numai oarecari cuvinte şi formule…Mărturisirea cu glas puternic e altceva. E totuna cu o luare de atitudine, cu adoptarea unei ţinute, cu vădirea fiinţei noastre lăuntrice, arătând cine suntem, de ce parte suntem, unde ne situăm, ce hram purtăm, ce căutăm pe acest pământ, ce sens dăm prezenţei noastre în lume, cum ne definim” (Nicolae Steindhardt)

La polul opus mărturisirii este lepădarea de Hristos. Astăzi nu suntem ameninţaţi cu moartea si chinuri, cum au fost ameninţaţi înaintaşii noştri, nu ni se mai cer public acte de apostazie şi lepădare de Hristos. Asta nu înseamnă că nu există şi acum lepădarea de Hristos.

Ne lepădăm de Hristos ori de câte ori cineva ia în deşert Numele Domnului nostru Isus Hristos si noi tăcem.

Ne lepădăm de Hristos ori de câte ori avem ocazia să prezentăm Evanghelia cuiva şi noi tăcem.

Acum patru ani eram la Brasov la scoala si un profesor la finalul lectiei ne-a spus o poveste frumoasă despre Maica Tereza. O poveste care normal, avea de a face cu Dumnezeu. Si a incheiat povestea şi lecţia afirmând că “Dumnezueu suntem fiecare din noi”. Si eu am tăcut şi am ieşit din clasă, la fel ca toţi ceilalţi colegi ai mei. Când mi-am dat seama de asta am incercat să ma scuz in mineta mea, era profesor iar eu elev, era o clasa de colegi pe care ii cunosteam foarte putin, era sfarsitul orei, oamenii se grabeau sa plece, dar nu a functionat, a trebuit sa recunosc greseala si sa imi cer iertare pentru ca m-am lepadat de Hristos.

 O biserică de “sfinţi tăcuţi” a căror glas nu se aude în comunitatea în care trăiesc, este o biserică care s-a lepădat de Hristos.

De ce să mărturisim?

Dragostea pentru Dumnezeu si ascultarea de poruncile Lui

“Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15)

“Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:15,16)

“Evanghelizarea este proclamarea veştii bune a mântuirii tuturor oamenilor, având drept scop convertirea lor la Hristos şi integrarea lor în Biserica locală”

Păstorul cel bun nu s-a dus să spună oii pierdute care este drumul spre turmă. El a luat oaia pe umeri, şi a adus-o în turmă. Evanghelizarea unui om se termină atunci când el este integrat într-o biserică, mădular în trupul lui Hristos.

 Dragostea faţă de oameni

Isus a fost numit prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. El stătea la masa cu ei. Noi fugim de ei, ii respingem pentru ca nu sunt ca noi. Eram intr-o grupa de studiu si o persoana nou venita a avut curajul sa ne ceara sa ne rugăm pentru el să poată să se lase de fumat. Reacţia unora dintre noi a fost ca cea a fariseilor si a carturarilor.

Pare ridicol astazi sa te duci in bar sa stai la masa cu betivii, sa stai de vorba cu prostituate sau homosexualii pe strada. Sa stai de vorba cu talharii, hotii sau curvarii lumii acesteia dar sa ii chemi la tine acsa sau la grupa e si mai ridicol. Desi nu declaram acest lucru, noi ne-am inchis casele pentru astfel de oameni. Primim la masa doar pe sfinti. Grupele noastre s-au transformat in cluburi, unde ne simtim bine, impreuna cu cei ce sunt ca noi, daca vin oameni diferiti, ne incomodeaza, vorbesc diferit, se imbraca diferit si nu da bine sa fim vazuti in prezenta lor.

Intelegerea situatiei in care se află cei pierduţi

Si facem acest lucru pentru ca nu constientizam situaţia disperată în care se află astfel de oameni.

Hudson Taylor, relata într-o biserica din Anglia despre un tovarăş de călatorie care a căzut peste bordul unei ambarcatiuni cu care se indrepta spre orasul Sanghai, China. El zareste in apropiere niste marinara cu mrejele, oamenii de care avea nevoie pentru salvarea prietenului sau. Striga la ei din rasputeri cerandu-le sa il salveze pe pritenul lui, iar acestia ii raspud ca sunt foarte ocupati cu pescuitul. Le promite ca le plateste si acestia incep sa negocieze cu el, si intr-un tarziu accepta sa salveze omul pentru bani. Omul a fost scos afara din apa, dar prea tarziu. Toate eforturile lui Taylor de a-i reda respiratia au fost zadarnice.

Audienta a fost cuprinsa de indignare si toti de acolo au condamnat indiferenta nesimtitoare a pescarilor. Taylor continua intrebând: Este trupul deci mult mai valoros decat sufletul? Noi condamnam astfel de oameni, sunt vinovati de moartea omului, ar fi putut sa il salveze si nu au facut-o. Cum ramane insa cu milioanele de oameni pe care noi ii lasam sa piara, si asta pentru eternitate?

Cum mărturisim?

Mesajul Evangheliei e unul singur, şi rămâne în picioare peste veacuri. El este prezentat pe scurt de apostolul Pavel in 1 Corinteni 15 astfel:

„Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.”

Mesajul evangheliei trebuie sa include si marturia personala. Nu poti vorbi despre un  Hristos pe care nu il cunosti si nu poti prezenta o evanghelie care nu ti-a transformat viata.

Metodele de comunicare a mesajului Evangheliei difera. In functie de epoca in care traim si oamenii carora ne adresam.

Am putea sa ne uitam putin la metodele folosite de noi ca si biserica:

–       Campanii de evanghlizare (evanghelizari tip restaurant, evanghelizare clasica, concerte de crăciun)

–       Evanghelizare in grup (grupe deschise)

–       Evanghelizare personala

–       Evanghelizare prin internet

–       Evanghelizare prin stiulul de viata

In Evanghelia dupa Ioan, capitolul 4 ne este prezentat modul in care Domnul nostrum Isus Hristos abordeaza evanghelizarea personala.
1. El  folosit orice ocazie  pentru a predica Evanghelia: ajuns in Samaria, ostenit de calatorie, sedea langa o fantana. Acolo vine o femeie din samaria sa scoata apa. Isus ii zice “da-mi să beau”

Care sunt ocaziile care noi le avem pentru a marturisi evanghelia?
– pe drum cu colegii am pornind de legea circulatiei, am vorbit despre legile statului roman, despre justitie, dreptate, adevar, despre constiinta binelui si a raului, despre Dumnezeu, despre omul pacatos si Isus Hristos singura solutie pentru pacat
– alta data vazand biserici in constructie in satele prin care treceam o colega si-a exprimat indignarea ca se construiesc atatea biserici ca fiecare om e cu religia lui, ca nu se intelg intre ei, iar eu am continuat si am intrebat, da chiar asa la ce e buna religia, care este rostul ei, si am avut astfel ocazia sa vorbim despre mantuirea sufletului si despre Isus Hristos.

-am oprit impreuna cu Mihai si alti colegi la o benzinarie sa luam cafea, Mihai a intrebat daca are ziarul Adevarul, si apoi a intrebat pe fata care vindea daca stie ce este Adevarul?

– Stefanica e mai direct, intr-o seara se intorcea d ela Tudor, a luat o femeie la ocazie, i-a pus sa asculte o caseta cu muzica crestina, si a invitat-o la biserica sa asculte live.

– Astefel de ocazii avem la scoala, la serviciu, pe drum, la supermarket, in statia de autobuz, in tramvai, tren sau metrou, in maxi taxi, dar noi tacem, religia noastra nu ne permite sa vorbim, pentru ca facem parte din “biserica sfintilor tacuti”.

 
2. Isus a depasit barierele culturale. Pe lanfga faptul ca era samaritrenca, era si femeie. Ceea ce a facut el inclaca orice regula a comportamentului din acea vreme si starnea indignarea celor din jur. Cum tu Iudeu ceri sa bei de la mine femeie samariteanca?”

3. Isus nu a lasat ca discutia sa devieze de la subiect “unde trebuie sa ne inchinam?”

Dar voi va inchinati la fecioara Maria?

Dar voi va faceti cruce?

Dar voi nu faceti pomene?
Dar voi nu aveti voie sa beti un pahar?
Am vazut la Discovery o emisiune despre Evanghlia lui Iuda.

4. Isus a spus adevarul chiar daca acesta era dureros: “cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu îţi este bărbat”

5. Marturisirea este lucrarea Duhului Sfant prin noi

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

“Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede”

6. Marturia trebuie sa fie cu pasiune. Isus nu a uitat si de foame, “mancarea mea este sa fac voia celui ce m-a trimis” si acest lucru il preocupa mai presus de orice.

Ne vine usor sa vorbim despre vreme, politica, sport, masini, coruptie, copii, teme, examene, meserie, dar cat de mult suntem preocupati sa trecem de la cele material la cele spirituale? Daca acesata va fii o preocupare, o pasiune a noastra cu siguranta Dumnezeu ne va da si intelepciunea sa o facem astfel incat sa fim relevanti

Piedici
în calea mărturisirii 

  1. Evanghelizarea este lasata pe seama pastorului

Primii crestini, au inceput sa se simta bine, aveau toate de obste, nimeni nu duce lipsa de nimic, aveau un club excelent in Ierusalim, erau nelipsiti de la Templu, si apostolii se oupau cu facerea de minuni si propovaduirea evangheliei.

„În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei…. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.”(Fapte capitolul 8)

Leighton Ford, evanghlist, sugereaza ca  aparitia acestei traditii in biserica, se datoreaza unei virgule gresit puse la traducerea cartii Efeseni. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” daca citim cu virgula intre cele trei functii intelegem ca apostolii, prorocii si evanghelistii fac lucrarea de slujire pentru zidirea trupului lui Hristos. O traducere parafrazata spune ca „Dumnezeu a dat crestinilor daruri pentru ca ei sa fie echipati in mod corect pentru misiunea lor.”

 

  1. Subcultura – zidurile din jurul bisericii

Biserica se intorce spre sine, ea devine o subcultura, caracterizata prin defensive, separatism, negativism fata de cultura nationala.

Noi nu iesim la restaurant cu prietenii, nu mergem la meci la filme si nici la teatru. Toti cei ce fac astfel de lcururi sunt vamesi si pacatosi.

Noi nu ne imbracam la moda, nu purtam bijuterii si cand venim la biserica ne punem batic pe cap. Cei ce nu se comporta la fel sunt vamesi si pacatosi.

Noi ne salutam cu pacea Domnului si ne adresam unul altuia cu frate si sora. Cei ce nu folosesc aceste formule sunt vamesi si pacatosi.

  1. Rusinea si teama

Ce voi spune? Cum voi raspunde? Poate voi ofensa?
Ce vor spune ei? Daca nu voi mai fii acceptat? Daca voi fi considerat ingust, nebun, sectar?

Atunci cand il marturisim pe Hristos trebuie sa ne asteptam la una din din doua reactii pe care oamenii le vor avea: vor vedea faptele noastre bune şi vor slăvi pe Tatăl nostru care este în ceruri sau ne vor ocărî, ne vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva noastră. In cele de-al doilea caz Isus ne spune sa ne bucuram sis a ne veselim pentru ca rasplata noastra este mare in ceruri.

Hristos e bun, bland, milostiv, mangaietor si dulce. Dar e si drept si categoric. El ne cere sa luam foarte in serios situatia noastra de crestini. Cu El nu e de joaca. Pe Domnul nu-L putem minti, insela, amagi, duce cu vorba. Daca ne lepadam si rusinam de El inaintea oamenilor, si El se va lepada si rusina de noi la Judecata de apoi inaintea tatalui si a sfintilor ingeri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s