Ziua Învierii

Textul
Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ Și ele și‑au amintit cuvintele Lui.

Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei. Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.
(Luca 24:1-12)

Comentarii
În ziua a șaptea a fost liniște. Dumnezeu s-a odihnit. Trupul lui Isus, atent îmbălsămat de Iosif din Arimateea, aștepta învierea într-un mormânt săpat în stâncă, închis cu o piatră mare la intrare.

Femeile care-L urmau pe Isus au pregătit miresme și parfumuri pentru el și au așteptat Duminica, prima zi a săptămânii. Dimineața foarte devreme, ele au venit la mormânt. Mormântul este gol. Doi bărbați în haine strălucitoare le dau vestea ca Isus a înviat. El nu mai este printre cei morți. Femeile duc vestea învierii ucenicilor. Cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei.

Întrebări

De ce au crezut femeile că Isus a înviat?
De ce nu au crezut ucenicii că Isus a înviat?
Cum este pentru tine vestea că Isus a înviat, basm sau eveniment istoric?
Care este importanța Învierii lui Cristos pentru tine?

Ziua 6 – Răstignirea lui Isus

Textul
Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui. Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“

Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei. Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“

Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“

Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“

Apoi a zis:
– Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta!
Isus i‑a răspuns:
– Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!

Era deja cam pe la ceasul al șaselea. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s‑a întunecat, iar draperia Templului s‑a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept!“ Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.
(Luca 23:32-49)

Comentarii
Isus este arestat și judecat de șapte ori, de către evrei, marele preot Ana, marele preot Caiafa, Sanhedrin, Pilat, Irod și la final Pilat pronunță condamnarea la moarte.

Mulțimile care cu câteva zile înainte strigau Osana, Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului și își așterneau hainele în fața lui, acum strigă Răstignește-l.

Pilat nu găsește nici o vină în El, dar la insistențele preoților și ale mulțimii îl condamnă la moarte prin Răstignire pe Isus, cea mai cruntă pedeapsă aplicată de Romani în acea vreme.

Întrebări
De ce a murit Isus?
Ce importanță are pentru tine moartea lui?

Ziua 5 – Masa de Paște

Textul
Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.
Isus i‑a trimis înainte pe Petru și pe Ioan, zicând:
– Duceți‑vă și pregătiți‑ne jertfa de Paște, ca s‑o mâncăm!
Ei L‑au întrebat:
– Unde vrei s‑o pregătim?
El le‑a răspuns:
– Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l până la casa în care va intra și spuneți‑i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile!

Ei s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Când a sosit ceasul, Isus S‑a așezat să mănânce împreună cu apostolii.
El le‑a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea! Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu!“

Și luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați‑l și împărțiți‑l între voi!Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.“

Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt‑o și le‑a dat‑o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea!“

În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi.

Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“

Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
(Luca 22:7-23)

Comentarii
Poporul Israel sărbătorește Paștele în amintirea eliberării lor de sub robia Egipteană. Dumnezeu trimite cea de a zecea urgie peste Egipt pentru a-l îndupleca pe Faraon să lase poporul lui să plece. Îngerul morții va trece pe la fiecare casă și va ucide toți întâii născuți din țara Egiptului. Ca să fie protejați, evreii trebuiau să taie un miel și să ungă cu sângele lui pragul de sus al ușii de la casă și cei doi stâlpi, apoi să mănânce mielul împreună cu familia lor.

După aproximativ 1500 de ani, poporul Israel continuă să sărbătorească Paștele și Isus cu ucenicii se pregătesc să sărbătoresc și ei ultimul paște împreună.

De data aceasta în centrul atenției nu mai este mielul, ci vinul și pâinea. Pâinea reprezintă trupul lui care se dă pentru noi și vinul reprezintă sângele lui care urma să fie vărsat pentru noi. Isus se oferă pe sine ca jertfă, în locul mielului de Paște, o dată pentru totdeauna.

Întrebări
De ce era nevoie ca un miel să fie omorât pentru ca familiile evreilor să fie protejate?
De ce a fost nevoie ca Isus să fie omorât pentru ca noi să avem viața?
De ce este nevoi ca tu să îți amintești astăzi de moartea și înviere lui Isus?
Ce reprezintă pentru tine Paștele și cum îl sărbătorești?

Ziua 4 – Complot împotriva lui Isus

Textul
Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să‑L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. Acesta s‑a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să‑L dea pe mâna lor. Ei s‑au bucurat și s‑au înțeles cu el să‑i dea argint. El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să‑L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.
(Luca 22:1-4)

Comentarii
Iuda, este unul din cei doisprezece ucenici aleși de Isus. Timp de trei ani a fost parte din cercul restrâns de prieteni ai lui Isus. Au călătorit, au locuit și au mâncat împreună. El era cel care se ocupa de finanțele grupului și uneori folosea banii în interes personal.

Israel era condus la acea vreme de două puteri. Pe de o parte era puterea religiosă, Sanhedrinul, format din conducătorii preoților și cărturari în frunte cu marele preot și pe de altă parte, puterea militară formată din armata romană condusă de dregătorul roman Pilat din Pont.

Isus reprezenta o amenințare pentru ambele puteri. Pe de o parte Isus spunea despre sine că este Fiul lui Dumnezeu, se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. Acest lucru era o blasfemie în Israel și se pedepsea cu moartea. Pe de altă parte, Isus spunea despre Sine că este Împărat și propovăduia Împărăția Cerurilor. Acest lucru era o amenințare la adresa Împăratului Roman.

Întrebări
Ce crezi că a simțit Isus față de Iuda, ucenicul și prietenul lui apropiat atunci când acesta l-a trădat și a complotat împotriva lui cu conducătorii preoților?
A complotat vreodată cineva împotriva ta? Cum te-ai simțit?
Ai fost vreodată trădat de un prieten apropiat? Cum te-ai simțit?
Ai trădat vreodată pe cineva apropiat? Cum s-a simțit?

Ziua 3 – Cărturarii ipocriți și văduva săracă

Textul
Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: „Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Când Și‑a ridicat privirea, i‑a văzut pe cei bogați punându‑și darurile în vistieria Templului. A văzut și o văduvă săracă, punând acolo doi leptoni.
Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, pentru că toți aceștia au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus întreaga sursă de trai pe care o avea.“
Luca (20:45 – 21:4)

Comentarii
A fost dificil să aleg textul pentru astăzi pentru că sunt multe învățături pe care Isus le dă ucenicilor lui și poporului adunat la Ierusalim, în aceste zile, înainte de Paște. Evanghelistul Luca surprinde două extreme ale societății.

La o extremă sunt oamenii religioși, cărturarii, care iubesc scaunele de onoare și oamenii de afaceri bogați, care aduc din belșugul lor, daruri la visteria templului.

La cealaltă extremă este o văduvă săracă, care pune doi bănuți în visteria Templului, întreaga ei sursă de trai. Isus apreciază gestul văduvei.

Întrebări
Cum ar fi trebuit să se comporte cărturarii astfel încât să nu fie condamnați de Isus?
Cum ar fi trebuit oamenii bogați să aducă darurile lor la templu, astfel încât să fie apreciați de Isus?
Cum ar trebui tu să te rogi și să practici generozitatea astfel încât să fii apreciat de Isus?

Ziua 2 – Isus alungă comercianții din Templu

Textul

Isus a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“

Isus dădea în fiecare zi învățătură în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și fruntașii poporului căutau să‑L omoare, dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându‑L.
(Luca 19:45-47)

Comentarii

Templul a fost construit la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul poporului Său. Pelerini evrei și prozeliți dintre neamuri veneau la Ierusalim să sărbătorească Paștele, sărbătoarea ieșirii de sub robia Egipteană. Comercianții profitau de marea mulțime adunată și aduceau mărfurile lor în curtea Templului pentru a fi vândute, uneori la suprapreț. Isus intră în Templu, și îi scoate afară pe toți, revendicând Templul pentru destinația lui inițială, întâlnirea cu Dumnezeu.

Întrebări

De ce îi acuză Isus pe negustorii din Templu că au făcut din el o peșteră de Tâlhari?
Care este locul întâlnirii tale cu Dumnezeu, astăzi?

Ziua 1 – Intrarea lui Isus în Ierusalim

Textul

“După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:
– De ce dezlegați măgărușul?
Ei au răspuns:
– Domnul are nevoie de el!

Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare. În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.
Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Ei ziceau:
– Binecuvântat este Împăratul
Care vine în Numele Domnului!
Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!
Unii farisei din mulțime I‑au zis:
– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!
Isus, răspunzând, a zis:
– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!

Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“”

(Luca 19:28-44)

Comentarii

Isus intră în Ierusalim, călare pe un măgăruș. Locuitorii îl primesc ca pe un Împărat, cu speranța că îi va elibera de sub robia romană și le va reda libertatea și pacea.

Isus plânge pentru cetate, el știe că locuitorii ei nu cunosc care sunt acele lucruri care ar putea să le aducă pacea.

Șalom, este termenul folosit de evrei pentru pace și semnificația lui este armonie, împlinire, plinătate, prosperitate, bunăstare, liniște. Dacă ai Șalom, tăiești în armoinie cu creatorul tău, cu semenii tăi, cu natura și cu tine însuți.

Întrebări

Care sunt lucrurile care ar fi putut să dea pacea locuitorilor Iersualimului contemporani cu Isus?

Care sunt lucrurile care ar putea să aducă pacea pentru tine, astăzi?

Rugă

Pământul este al tău Doamne,

Și tot ce este pe el îți aparține!

Planeta și tot ce are viață,

Tu le-ai creat și ale tale sunt!

Nimic nu se întâmplă fără de știre Ta,

Nici un fir de păr din cap nu ne cade fără ca tu să ai cunoștință de el.

Privește Doamne din ceruri,

Aruncă o privire peste fii oamenilor și vezi că suntem în mare necaz.

Planeta a luat o pauză,

Afaceri și granițe  se închid și statele declară stare de urgență.

Ne închidem în casele noastre și ieșim din ele doar când nevoia e mare.

Un virus invizibil a pătruns în corpurile noastre,

Un lucru atât de mic înșală celulele noastre,

Se cuibărește, se multiplică și crește,

Și apoi pune stăpânire peste trupurile noastre.

Până când Doamne îl vei lăsa?

Până când vei îngădui ca această plagă să distrugă planeta Ta?

Ce vrei să învățăm din această experiență?

Care sunt lucrurile pe care vrei să le schimbăm în viețile noastre?

Aduți aminte de legământul Tău,

Legământ făcut cu Noe și familia lui.

Niciodată nu vei mai distruge toate ființele vii,

Atât cât pământul va fi, semănatul și seceratul nu va înceta!

Desenează iarăși curcubeul peste orașele noastre.

Adu-ne aminte de acest legământ,

Redă speranța sufletelor noastre, căci ai Tăi suntem!

Jurnal de Coronavirus 1

M-am întors din Amsterdam pe 1 Martie. În stânga mea pe avion, călătorea o doamnă care se întorcea din Torino, cu escală la Amsterdam. Am ajuns în țară și prima săptămână am fost bine. Apoi știrile au început să curgă pe telefonul meu ca apa de la robinet. Un caz, două cazuri, trei cazuri și astăzi au ajuns la 82. La fiecare caz am citit să văd dacă apare colega mea de avion. Am numărat zilele, am calculat media la perioada de incubație, la asiatici și la europeni.

Frica m-a cuprins și nu ca de obicei. Am mai avut eu frică de faliment, frică de controlul de la ANAF, frică de polițiștul de la circulație, dar acum frica mea s-a transformat în frig. Citeam o știre și mă lua frigul ca și cum știrea conținea freon. Trebuia să mă bag sub plapumă și apoi mă luau transpirațiile. Mă gândeam cum o să vină să mă salte cu izolanta, cum o să scriu lista cu cei pe care i-am infectat și cum o să rămână fetele singure acasă. Am slăbit trei kilograme în trei zile și pentru prima dată în viață nu am putut să mă bucur de asta. Am început să înfulec câte ceva în plus între mese ca să îmi revin. Mâine fac patrusprezece zile de la călătoria mea și mă simt puțin mai eliberat.

Valul de frică a trecut, am început să îmi adun puterile, am comandat un cățel  pe OLX și  m-am apucat să îi făuresc un așezământ, așa cum se cuvine. 

Numărul infectărilor a crescut zilnic, a ajuns la 123 și de Luni s-a decretat stare de urgență și în țara noastră. Am sunat la cumnata noastră din Torino să o întrebăm cum se descurcă ei și printre altele am întrebat dacă cunoaște pe cineva care a fost infectat. Răspunsul ei a fost că a auzit de cineva de la Milano, dar nu e din cercul lor de prieteni. Un gând s-a instalat în minte mea, diferit de primele. Totul este o conspirație, nu există virus, este doar folosit ca pretext pentru a crea o nouă ordine mondială. Gândul acesta, fără susținere rațională, alimentat de filme de ficțiune, a reușit să readucă în mine stări de panică, frig și insomnii. Am vorbit cu Violeta despre asta, am citit din Biblie și m-am rugat. Dimineață, am mâncat, am băut cafea, m-am jucat cu copiii, am participat la întâlnirea online a bisericii noastre și gândul s-a spulberat ca un balon de aer.

“Trăim vremuri grele, suntem nevoiți să ne spălăm pe mâini, să gătim acasă pentru noi, sa petrecem timp cu propriii copii! In halul acesta o sa ajungem la citit de cărți!” (FB)

Am mers la Metro să mai cumpăr câte ceva pentru cămara noastră. Am stat cam o ora afară la rând și mi-am amintit de copilărie când mama mă trimitea cu sacoșa la magazin să iau pâine, lapte sau parizer. Stăteam câteva ore la rând, timp în care ne distram de minune cu copiii din cartier. Nu știu dacă sunt isteric sau îmi iau măsuri de siguranță, dar am mers cu mănuși în Metro, am venit acasă, mi-am spălat hainele și am făcut duș. 

Astăzi sunt mai optimist, probabil că organismul meu s- a daptat la noul stil de viață. S-ar putea să îmi placă și să îmi doresc să stau mai mult acasă și în vremuri limpezi.

Am întrebat pe prietenii mei și pe colegi, cum putem să ne implicăm în situația asta. Până acum am găsit două idei. Una este să oferim platforma noastră de e-learning și suport pentru cadre didactice care vor să o folosească pentru a lucra de acasă cu copiii. Am postat anunțul pe Facebook, se răspândește repede și aștept să văd cine dorește. A doua idee este să găsim oameni în vârstă care locuiesc singuri și să facem cumpărături pentru ei. Cred că dacă ne implicăm activ cu toții, putem trece mai ușor peste criză. 

Astăzi întâlnirile online au curs una după alta până la 12. Am început să o ajut pe Anna cu activitățile de la școala. Am cerut ajutor învățătorului ei, să știu cum să explic materialele Montessori. Îmi place asta și dacă continui așa o lună, pot  adăuga la CV-ul meu o nouă specializare.

Azi am descoperit o explicație a stărilor mele de frică și rețeta perfectă pentru alungarea ei. 

“În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18)

Dragostea este resursa nelimitată pe care Dumnezeu ne-o pune la dispoziție, e ca un râu de apă vie care curge continuu. Zilele de criză sunt cele mai potrivite pentru a lăsa dragostea noastră să curgă prin gesturi mici sau mari pe care le putem face pentru familie, colegi, prieteni sau vecini. Și curgerea ei oprește frica.

Andorra

Andorra este o țară mică situată între Spania și Franța în munții Pirinei. Este recunoscută ca resort de schi și paradis fiscal. Destinația noastră de anul acesta este Arinsal, o stațiune mică, apropape de granița cu Spania.

Am plecat la 8 dimineața de acasă cu mașina, am parcat lângă aeroport, ne-am întâlnit cu Adeus și Darius, care erau deja la București. Așteptăm îmbarcarea spre Barcelona.

În timpul zborului Alice nu a mai plâns. A fost uimită de avion, de nori și de un cățeluș care zbura cu noi pe scaunele din apropiere și nu voia să stea în cușca lui.

Am ajuns seara după ora 8 în Arinsal și am urmat instrucțiunile primite pe Whatsapp ca să parcăm mașina, să ne luăm cheile și să ajungem la apartamentul nostru, de la blocul 5 etajul 3.

Micul dejun l-am servit la o patiserie, încă nu am apucat să facem cumpărături. Am început să citim despre Nașterea lui Isus din Evanghelia după Matei. Am citit despre visul lui Iosif, vizita magilor și fuga în Egipt.

Prima zi am schiat în zona Valinord, Arinsal. O pârtie mica dar libera și extrem de frumoasă. Telescaunul urca pe deasupra unui pârâu care cădea pe stânci, când mai lin când mai abrupt, ca o cascadă. Am avut timp să povestesc cu Anna și ca de obicei am vorbit despre univers. Ne întrebam în timp ce admiram munții, dacă mai exista în univers o planeta la fel de frumoasă ca a noastră.

Spre seară am vizitat centrul Andorra la Vella. Un loc frumos dar foarte aglomerat. Am găsit cu greu un loc unde să mâncăm. Restaurantele aici se deschid după ora 8.

Seara, acasă, Darius se juca cu Alice în sufragerie, i-a spus să se ridice în picioare și apoi să meargă și a făcut pentru prima dată trei pași. E a patra oara când asistam la primii pași pe care copiii noștri i-au făcut și bucuria e la fel de mare ca prima data.

A doua zi am ieșit sa alerg de dimineață. Prima zi când am alergat pe zăpada. Răsplata mea a fost bucuria, care mi-a inundat inima. Am alergat prin munți, am ascultat vuietul apelor, foșnetul vântului, am privit zăpada strălucitoare și brazii înalți care mă făceau să mă simt mic.

Am plecat sa schiem la Grandvalira. Am urcat vreo 6 kilometri cu telecabina pana pe vârful muntelui la cota 2500. In zona asta sunt peste 200 km de pârtii. Astăzi m-am jucat eu cu Alice și Violeta a schiat cu Anna. Adeus și Darius au avut în sfârșit pârtii negre pe care să poată sa iși ia porția de adrenalina.

A treia zi dimineața, după mic dejun am plecat spre Barcelona. Vrem să sărbătorim Crăciunul cu Angelica, sora Violetei și familia ei. Am oprit în Portul Marina și am vizitat Acvariul. Am intrat într-o lume plină de viață, diferita de a noastră, cu plante, pești și pinguini. Alice se minuna și se bucura cel mai mult de culoarea și frumusețea peștilor și a plantelor și noi ne minunam împreună cu ea. Seara am oprit la patiseria Bertiz pe care Angelica și Salah au deschis-o în El Vendrell. Am savurat câte un ceai sau ciocolată caldă, am așteptat să închidă patiseria și ne-am întors cu ei spre casă.

E ziua de Crăciun. Am pregătit cadouri sub brad acasă la Angelica și Salah în Segur de Calafell și așteptăm cu nerăbdare, mici și mari deschiderea lor. E o zi însorită și mi-am dorit mult să alerg pe plajă. Am pornit singur de acasă și m-am întâlnit cu fetele pe plajă. Adeus si Darius au ales sa exploreze zona cu ATV-ul lui Salah. Ne-am întors pentru masa de Crăciun cu Paella, mâncare tradițională spaniolă. Am avut timp de discuții la masă și ne-am jucat Double. Seara am pornit înapoi spre Andora. Am plecat de la 20 grade și în trei ore am ajuns la 0 grade.

A cincea zi am dedicat-o schiatului. Am plecat spre graniță cu Franța în stațiunea La Pas de La. Casa. Am trecut pe schi dintr-o stațiune în alta, dintr-un capăt în altul al pârtiilor. Ne-am bucurat de soare și zăpada naturala la înălțime.

Ultima zi, după micul dejun am plecat sa alerg, sa îmi iau rămas bun de la munte. A fost ziua mea de stat cu Alice. Ne-am dat cu sania, am fost în parc, la restaurant și ne-am plimbat mult prin stațiune. Abia aștept sa schiez cu Alice anul viitor.

Povestea noastră a ajuns la final, am pornit la 6 dimineața din Andorra ca să ajungem la Aeroport în Barcelona. Am aterizat la București la ora 17.00 și am luat mașina spre casă. Între timp, zăpada și frigul au ajuns și la Brașov.