Black church

Black Church arises like a giant in the midst of other buildings from the center of Brașov, Romania.  It was built during the 14 – 15 century in Gothic style and it is 89 m long, 38 m wide and 42 m high.

The large-scale building of the church, dedicated to the Holy Virgin Mary, began in 1383. It was supported by the Catholics using letters of indulgence and numerous donations from kings, popes and high clerics. The impressive size, which makes the Black Church the largest church building from the Southeast Europe, was not a result of real need of space, but an expression of political and economic power of the citizens. After Luther’s Reform started in west Europe, the new ideas reached Transylvania too, where they found fertile soil. The people of Brașov were the first in Transylvania who decided to follow a new direction in their faith by implementing the reform.

Johannes Honterus (1498-1549), played an important role as a reformer in Transylvania. He wrote the ‘Booklet of the Reform’ and persuaded the council of Brașov to implement the Reform in the city. In 1544 he was elected as first evangelic parish priest and the church ceased to be a Catholic church and became an Evangelical Lutheran Church.

In 1689 a great fire broke out and the entire town went up in flames. The church burnt down as well. The roof and a large part of the objects from the interior were torched. Due to this fire and the colour of stones after the fire the church was renamed Black Church.

When you enter in the Black Church yard coming from Council Square of Brașov, it is like you go back in time. The pavement is old and you can feel the stones under your feet. If you walk around the Black Church through the church yard,  you can see the old buildings surrounding the Black Church. Two of them belong to the Evangelical Lutheran Church of Brașov. In front of the church stands the evangelic parish house built during the 14 century. In the right part stands the Honterus High School, built in 1541. Between the church and the high school stands the imposing statue of Johannes Honterus, the first Lutheran Evangelical priest and the founder of the school, pointing out with his right hand toward the school and holding in his left hand an open book, that bears the titles ‘Booklet of the Reform’ and ‘School Regulation’. The statue shows us that there is a strong relation between the Reform in Transylvania initiated by Honterus and the school founded by the same person. For Honterus it was not enough to reform the religion of the people but he also reformed the education system and set up the foundation for modern schools in Romania.

The church building is made out of huge stones with no plaster or paint. If you go near the building you can see, touch and smell the stones over which the centuries have passed. On some of the rocks in the northern part of the building rose moss tree. If you look up, you feel small compared to the 42-meters building and 65-meters tower.

The doors are made of old carved wood. When you enter through the door you can see the colour and smell the old wood. If you open or close the door, you can hear the sound of the old hinges and door handles. All the side doors are closed. You can enter just through the biggest door in front of the church building.

Above the main door there is a 65-meter tower with a big clock on the front side. In the tower there are three bells. The big bell weights 6000 kg and was cast in 1858. The middle bell was cast in 1839  and weighs about 1000 kg. The smallest bell weights 250 kg and is dated from 1791. In order to toll the big bell manually, six men were needed. Since 1970 the bells are tolled electrically. The middle bell is tolled in the morning, at noon and in the evening on work days, announcing the services. It also tolls for funerals or danger. You can hear the sound from far away and the sound wears with it the history and the events announced over the centuries.

Once you enter the main door, through the porch, you arrive in the central Nave, the biggest part of the interior building. In the back there are the tailors’ pews decorated with two tables illustrating the ten virtues: Diligence, Hope, Wisdom, Temperance, Chastity, Patience, Generousness, Love, Goodness and Godliness.

If you take a look in the central nave, you can see the pulpit high in the center of the nave. In an evangelical service, the most important element is the sermon. This is why the baroque pulpit is placed high in the center of the church space. Symbolically Moses with the Tablets of the Law bears the pulpit. Above the pulpit there is a roof and on the roof are carved the four evangelists. Above all, it is carved the risen, glorious Christ with a flag in his hand. The staircase to the pulpit is closed by a wooden door, displaying a passage from the Bible, from Jeremiah 1, The Call of Jeremiah.

In order to listen to the sermon and to see the preacher, the members of the congregation sit down. After the reformation the church was filled with benches and pews. The members of the congregation were able to sit in pews, grouped by their guild. The leaders of the city sat in their pews in front of the pulpit. The members of the poor guilds placed theirs pews in the most remote corners of the central nave, far from the pulpit. The place occupied in the church by one member was an image of his guild and social status. The pews are located on margins and the benches in the middle are for visitors or poor members. The benches allow the visitors to face the altar at the beginning of the religious service, afterward turning backward to the pulpit in order to listen the sermon.

As you go toward the altar on the left side you can admire a big oil painting on the wall which represents Honterus reading his “Booklet of the Reform” in front of the council and the group of the One Hundred, on December 26, 1543. This was the decisive moment when the council decided to implement the Reform in Brașov and the church was turned from a Catholic church to an Evangelical Lutheran Church.

The triumphal arch separates the altar from the central nave. Under the triumphal arch there is a bronze baptismal font. It was cast in 1472 and is surrounded by a wrought-iron gate. It is the baptismal where baby children were baptized.

On the right side of the baptismal font, after the triumphal arch, stands the chancel, a place reserved for the priest and the choir. In the middle of the chancel, stands the Altar constructed in 1866. In the middle of the altar there is a big painting which represents Jesus during the sermon on the Mount. On both sides of this painting there are statues representing the four evangelists, two of them on each side. Under the big painting there is a relief which shows the oath of the councilmen on the ‘Booklet of the Reform’ written by Honterus.

Even if Luther preached the salvation through faith only and the priesthood of all believers, the reformed church buildings remained the same with a separate place for clerks and baptismal where baby children continued to be baptized before being able to believe in Christ.

If you turn back, you can contemplate the big organ standing on the gallery at the end of the Nave. The central element of the evangelical worship is the participation of the community in communal singing. The accompanying instrument and the music are very important. The big organ has 3993 pipes and the largest pipes are up to ten meters high. It has 4 manuals of 56 keys, one pedal of 27 keys and 76 steps. The organ was built between 1836 and 1839 and was restored between 1998 and 2001. The big organ is still in use nowadays during the traditional concert held in Black Church and is the main attraction for the visitors.

When I entered the church as a visitor, I paid a ticket. Inside the church it was very cold. They could not heat the building during the winter, because it is too expensive, so the few remnant members of the congregation moved their services in a smaller building.

I was very impressed by the beginning and the history of this church. It was the center of life in the city and the priest was an important man heard by the ruler of the city. I was also impressed that in an orthodox and catholic country Honterus could bring the reformation and all the city was converted to the Evangelical Lutheran creed.

I was very sad to see the fall of the great church. It is a cold and empty building visited by tourists and from time to time there are hosted concerts. But what is the church? Is it a building? In the time of Jesus and the apostles there were no dedicated buildings. They were meeting in homes. The church is the Bride of Christ, is the Body of Christ, is the House of the Lord. It is not a building. It is not a denomination and it is not an organization. It is the people of God from all nations, tribes and languages who have believed in Christ and “washed their robes and made them white in the blood of the Lamb”. This is the church that Jesus said about: “the gates of Hades will not overcome it”.

Anunțuri

Seven days of protests

There are some times in the history of a nation when collective consciousness is awakening. The last time in Romania we experienced this phenomena in the time of revolution in 1989 when the communism has fallen. Thousands of people hit the streets and protested against dictatorship, standing up for liberty and some of them gave their life for our liberty.

On 31 January 2017, the prime minister and the cabinet of Romania passed the infamous emergency ordinance no. 13 that would have decriminalised official misconduct and effectively undercut the rule of law in Romania, protecting many politicians from being prosecuted for corruption. This ordinance, introduced by the government that wan the Parliament election in December 2016, could revers the anti-corruption fight in Romania.

As a response to this ordinance, our president Klaus Iohannis wrote in a post on Facebook: “Today is a day of mourning for the rule of law in Romania!”  Thousands of people took the streets across the country protesting against legalised injustice in our country, standing up for justice. Over the last days I was part of the biggest protests from Romania since the fall of communism. Collective consciousness has been awakened and people started to fight for justice.

The protests began Tuesday night. At Nine o’clock PM, I received an email on my phone with a breaking news. I turned on the TV and on all news channels was the Justice Minister, in a press conference speaking about emergency ordinance, trying to answer to the reporters’  questions. Each time when he failed to answer a question, he asked the reporters for “another question”. As I sit in my armchair, in front of the TV, I could not believe that such a law could be given in our country after 27 years of democracy and fighting against corruption. My body was overwhelmed and my mind was near to explode.

In a few minutes thousands of people gathered in Bucharest in Victoria Square in front of the Government building protesting against this ordinance, chanting ‘Like thieves in the night!’, referring to the fact that the emergency ordinance was given during the night.

I do not normally protest, but the next day I could not stay home. I participated at the protest with my family and colleagues in Brasov Council Square. Thousands of people gathered to ask the government to resign the emergency ordinance no. 13.  People came with flags and signs on which they wrote slogans like “Take off your hands from Justice!”, “Rescind the ordinance no. 13!”, “Shame on you!” . We chanted slogans like: “Shame, shame on you!”, “We do not want to be a nation of thieves!”. The last one was the most preferred of my five year old girl, Anna. She continued her chant the next few days at home, asking me to go back to protest in the square.  From hour to hour we stopped from chanting and sung the national anthem. Also we marched on the street chanting ‘If you care, do not stay in home!’ inviting other people to come to protest with us.

One night, after a busy day at the office, I took my son and we went in Bucharest, in Victoria Square, in front of the government building to protest. There was over 150.000 people protesting there, asking the Government to rescind the ordinance no. 13. The crowd was noisy. Near us, some people blew horns. Next to them, others chanted slogans. Behind us some people played the drums. In front of us some people wove the flags. Next to them others held up signs. Suddenly, there was silence. In that time I realised that all people turned their faces toward a big building where someone projected the words: “Please sit down in silence.” Once the words were projected we all sat down in silence looking at the message projected on the building. In that time I could see that on the building there was projected the first verse of our national anthem. Once the national anthem was projected, all people started to sing. The noisy crowd became an enormous  choir and I was part of it for the next minutes. After the protest I drove back home. On the road I could discuss with my son about what we have seen, heard and how we felt. Some signs were vulgar, other were expressing hate for people and we did not agree with these, but most of the signs and chantings were expressing the desire for justice.

The government rescinded the emergency ordinance no. 13, on Sunday morning. On Sunday night, the protests continued and the number of protestors was at its climax. There were over 600.000 people protesting all over the country. In Victoria Square, in Bucharest, were over 250.000 people on that night. People lost their trust in the actual government and continued to protest asking the government to resign.

On Sunday night I was protesting in Brasov, in Council Square together with over 10.000 people. There was a special moment when all of us turned on our phone lights and lifted them up. The Council Square was lightened by 10.000 phone lights. Also we started to chant “We see you!”. The message for our government  that people look-out over them, was transmitted not only verbally but also visually. The same message visual and verbal was transmitted by protestors for our government in all cities of the country. Next day I could see a video from Bucharest Victoria Square lightened by 250.000 phone lights and all people chanting “We see you!”.

Why could’t I stay home these days?

First, because above the written law there is an unwritten law. It’s called conscience. Suddenly, it was awakened and not just in me but in more than 600,000 Romanians asking for justice. There is a collective consciousness and an individual consciousness. Individual consciousness is the law written in our minds by our Creator! It’s a law above the laws that our government can pass. It’s a law that is not from this world! I trampled it often during my life when I said that everybody steals, lies and cheats. Why not? Collective consciousness is a set of shared values and beliefs which operate as unifying force within society.

Second, I do not go there for me, nor for my family or my business. I go there because I can’t stay home. My consciousness has awakened in me and pushes me to fight for justice. Fight for absolute values, values ​​that do not come from our world, but have been given to us, without which we can’t live. They are called justice, freedom, truth. As a quotation attributed to Thomas Jefferson says, “When injustice becomes law, resistance becomes duty!”

But what difference will an awakened collective consciousness make in our lives? The evil is deep in our DNA and our individual consciousness is trampled. Will this collective consciousness awaken our individual consciousness?

Will people who protest on the streets cease to give and receive bribes?
Will people who protest on the streets cease to lie and steal?
Will entrepreneurs who protest on the streets cease to practice tax evasion?
Will pupils and students who protest on the streets cease to cheat on exams?
Will teachers who protest on the streets cease to receive bribes from students?
Will doctors who protest on the streets cease to demand money patients in hospitals?
Will people who protest on the streets cease to deceive their husband or wife?
Will people who protest on the streets cease to exploit girls in prostitution?

The list goes on … I do not think that they will cease to do evil.  Maybe they will cease for a few days. Until Ordinance 13 and the government will fall. After that people will trample their individual consciousness again. And if they will have power, they will act in the same way.

To make a change an awakened consciousness is not enough. The conscience awakens guilt. Guilt hurts. That’s why we trample our conscience. In order to relieve our pain. But we can be saved by guilt only through repentance. That’s why Jesus said: ‘Repent and believe the good news!’. But we forgot his words. We set them aside. We want to make our own life, our own future, our own country. We just want to borrow some values from him, however, he was a good teacher, but otherwise to leave us alone!

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?
Mi-am chemat colegii, prietenii, familia și am ieșit în Brașov în Piața Sfatului.protest După o zi de muncă, m-am urcat în mașină și am plecat la București cu fiul meu în Piața Victoriei. Ne-am întors acasă noaptea la ora două.

Altă întrebare…
Ce organizație are de câștigat din aceste proteste?
Deasupra legilor scrise, este o lege nescrisă. Se numește conștiință. Este legea scrisă în mintea noastră de către Creatorul nostru! E o lege deasupra legilor pe care statul le dă. E o lege care nu vine din lumea aceasta! Am călcat-o în picioare de multe ori.  Atunci când am spus: lasă că toată lumea fură, minte, înșală.  Eu de ce nu? Brusc s-a trezit și nu numai la mine, s-a trezit în 300.000 de români!

Altă întrebare…
Ce ai tu de câștigat din aceste proteste?
Eu nu merg acolo pentru mine, nici pentru familia mea, nici pentru afacerea mea.  Eu merg pentru că nu pot să stau acasă. S-a trezit conștiința din mine și mă împinge să lupt pentru dreptate.
Lupt pentru valori absolute, valori care nu vin din lumea noastră, ne-au fost date, fără de care nu putem trăi. Se numesc dreptate, liberate, adevăr. Când injustiția devine lege, rezistența este o datorie.

Altă întrebare…
Va face conștiința trezită o schimbare în viața noastră?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să dea și să primească mită?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să mintă și să fure?
Vor înceta antreprenorii care ies în stradă să practice evaziunea fiscală și munca la negru?
Vor înceta elevii și studenții care ies în stradă să copieze la examene?
Vor înceta profesorii care ies în stradă să primească mită de la elevi și studenți?
Vor înceta doctorii care ies în stradă să ceară bani bolnavilor din spitale?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să își înșele soțul sau soția?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să exploateze fetele petru prostituție și pornografie?

Lista poate continua…Nu cred că vor înceta. Poate pentru câteva zile. Pâna când Ordonanța 13 și guvernul va cădea. După aia își vor călca din nou în picioare conștiința. Și dacă ar fi să ajungă la putere vor acționa la fel.

Pentru a face o schimbare nu e de ajuns să ți se trezească conștiința. Conștiința trezește vinovăția. Vinovăția doare. De aia ne călcăm în picioare conștiința. Ca să ne ameliorăm durerea. Dar de vinovăție putem scăpa numai prin pocăință. De asta a zis Isus: ‘Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!’. Dar noi am uitat cuvintele Lui. Le-am lăsat de o parte. Vrem să ne facem propria viață, propriul viitor, propria țară. Vrem doar să împrumutăm câteva valori de la El, a fost totuși un învățător bun, dar în rest să ne lase în pace!

Descoperă-ți vocația

dv-2-copieCauți un răspuns la întrebarea de ce ești aici pe pământ? Care este scopul vieții? Există un scop atât de mare pentru care merită să trăiești, în care merită să investești energia ta, pasiunea ta, talentele tale, abilitățile tale, educația ta și experiența ta pentru tot restul vieții?

Răspunsul nu este simplu, sunt cel puțin două premise opuse de la care poți porni căutarea ta. Din perspectiva naturalistă, omul este un produs al timpului și al șansei, scopul vieții nu îl descoperim ci ni-l facem fiecare. Din perspectiva teistă, există un Creator, Dumnezeu personal și infinit care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și ne cheamă să trăim într-o relație cu El, să descoperim planul măreț pe care el îl are pentru
viața noastră.

Cursul Descoperă-ți vocația pornește de la premisa că ai fost creat cu un design unic, ai o
amprentă unică și ai un ADN unic. Să-ți descoperi vocația înseamnă să răspunzi
chemării Creatorului tău. Primul pas este să te cunoști pe tine însuți:

Care sunt valorile tale?
Care este temperamentul ta?
Care sunt talentele tale?
Care sunt interesele tale?
Care este educația ta?
Care este experiența ta?

Al doilea pas este să realizezi că trăiești în timp și spațiu, să descoperi ce oportunități oferă piața. Oferta pieței este foarte dinamică și este strâns legată de locul și timpul în care trăiești. Poți să privești local, național sau global. Poți să gândești pentru 1 an, 5 ani, 10 ani
sau pentru întreaga viață.

Al treilea pas este să obții job-ul potrivit. Toată lumea caută de lucru, noi vrem să te ajutăm să cauți de lucru în mod creativ, toată lumea merge la interviuri, noi vrem să te ajutăm să te pregătești pentru interviu și să înveți din eșecuri.

Cursul de față nu îți va prezenta pași spre fericire și nu este nici o rețetă pentru succes în carieră. Nu cred că există așa ceva. Pur și simplu te va ajuta să te cunoști mai bine și să te pregătești cum se cuvine pentru a obține slujbă potrivită.

Înscrie-te gratuit: http://www.descoperativocatia.ro
(oferta valabilă dacă ești printre primii 100 studenți)

Ce este Biserica?

churchCu puțin timp în urmă, m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu care locuiește  în Belgia. În discuțiile noastre, a venit vorba despre Biserică. Mi-a zis că multe biserici s-au transformat în muzee, cafenele, săli de concert sau baruri și, citez cuvintele lui pe care nu pot sa le uit, ‘nici dracu nu mai merge la biserică’. Cred ca a exagerat puțin, mai sunt și acolo oameni care merg la Biserică, dar e clar că numărul lor e în scădere. Ca să verific, am dat o căutare pe Google „biserici transformate în baruri”.

Dar, nu despre asta vreau să vorbesc. Nu am făcut cercetări amănunțite să văd care e procentul bisericilor închise și deschise sau a oamenilor care merg la Biserică, câți dintre ei merg doar când au înmormântări, nunți, botezuri, câți merg doar în sărbătorile mari, câți merg doar duminica, câți merg și peste săptămână și câți nu mai merg de loc sau chiar urăsc Biserica.

Nu mă preocupă nici dacă e din beton, cărămidă sau lemn, mare sau mică, dacă „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, sau preferă betoanele și spațiile mari, cu turlă sau fără turlă, cu cruce sau fără cruce, mega biserică sau biserică mică, ortodoxă, catolică, protestantă, baptistă, adventistă sau penticostală.

Mă preocupă în ultima vreme întrebarea Ce este Biserica? Caut răspunsul. Mi-am dat jos ochelarii, am început să citesc Biblia mai mult, să mă rog, am citit câteva cărți pe tema aceasta, am participat la conferințe, am vorbit cu oameni care au experiență și au studiat această temă.

Ce este Biserica? Mi-ar place să am un răspuns simplu, o definiție și trei exemple, dar nu am. În Biblie sunt trei metafore.

Prima metaforă este Mireasa lui Cristos. „El S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească curățind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, pentru a Și-o înfățișa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur.’ (Efeseni 5:27)

A doua metaforă este Trupul lui Cristos. „Într-adevăr, trupul nu este alcătuit numai dintr-un singur mădular, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu aparțin trupului”, nu este pentru aceasta din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Dar, de fapt, Dumnezeu a aranjat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele așa cum a vrut El. Dacă însă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Dar sunt multe mădulare și un singur trup.” (Corinteni 1:14-27)

A treia metaforă este Casa lui Dumnezeu.  „…piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. În El, întreaga clădire, bine închegată, crește până devine un templu sfânt în Domnul. Și, prin El, și voi sunteți zidiți împreună pentru a deveni o locuința în care trăiește Dumnezeu prin Duhul Său. (Efeseni 2:21)

Pe mine metaforele acestea nu mă ajută decât să exclam ca și Pavel „Taina acesta este mare – mă refer la Cristos și la Biserică.” (Efeseni 5:32). Totuși, mă ajută să văd Biserica ca ceva măreț, frumos, atractiv, cosmic, creată să existe pentru totdeauna. Ceva din care îmi doresc să fac parte.  Isus spune despre Biserică că  „porțile Locuinței Morților n-o vor birui.”

Tare îmi e teamă că nu e vorba despre o clădire, nici despre mărimea și arhitectura ei, nici despre forma de organizare, nici despre cultul din care face parte, nici despre frecvența cu care oamenii merg acolo, nici despre calitatea slujbei, a programului sau a predicii, nici despre comitetul sau soborul care o conduce nici despre pastorul sau preotul care oficiază slujba și nici despre activitățile și proiectele pe care le organizează. Mai devreme sau mai târziu, clădirile se transformă în ruine, organizațiile se destramă, programele, slujbele sau predicile se termină, comitetele și soboarele se destramă, preoții sau pastorii mor, proiectele au o durată scurtă.

Dar atunci, ce este Biserica? În Apocalipsa se vorbește despre oameni: „O mare mulțime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile”. Bogați și săraci, tineri și bătrâni, din toate timpurile, din toate neamurile uniți de un singur lucru, Cristos: „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” (Apocalipsa 7:14)

E clar că aici este vorba despre Biserica globală, din toate timpurile și din toate locurile, dar, cum arată Biserica acum și aici? Este o clădire cu turn, clopot și cruce pe lângă care trecem și ne facem cruce? O sală cu bănci și amvoane unde mergem la slujbă și ascultăm predica? O comunitate de oameni credincioși adunați împreună? Cum e mai corect să spunem „Eu merg la biserică.” sau „Eu sunt Biserica.”? Dacă sunt Biserica, atunci biserica e la mine acasă când iau masa cu copiii, la mine la birou când lucrez împreună cu colegii, în parc când merg cu rolele cu Anna, prin pădure când merg cu bicicleta cu Adeus și cu Darius, în camera mea când citesc și mă rog, la întâlnirile comunității. Dacă intru într-o clădire de Biserică, eu duc Biserica la biserică, eu fac ca acel loc să fie Biserică.

Robinson Crusoe a rămas singur pe insulă. Nu prea avea unde să meargă la Biserică dar el era Biserica. După ce îl salvează pe Vineri din gura canibalilor îl invită cu dragoste să facă parte din Biserică.

Pavel îi scrie lui Timotei ca „să știi cum trebuie să te comporți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului.” (1 Timotei 3:15) Nu cred că îi scrie despre cum să se poarte două ore pe săptămână la slujba de duminică dimineața. Ar fi prea multă energie consumată în zadar, prea mult zgomot pentru nimic.

Cu ceva timp în urmă, m-am întâlnit cu un preot care m-a rugat stăruitor să mă întorc în sânul Bisericii, singura adevărată, și să sponsorizez construcția Bisericii. Se plângea că foarte puțini oameni din sat mai vin la Biserică. I-am dat dreptate că este o singură Biserică și mi-a plăcut ideea de a mă întoarce în sânul ei, doar că foloseam aceeași termeni cu înțelesuri diferite.  El vorbea despre Biserica Ortodoxă, eu vorbeam despre Biserica lui Isus Cristos. Despre partea cu sponsorizarea i-am zis că îmi face plăcere să sponsorizez alte proiecte pe care eu le consider mai importante. M-a provocat din nou să mă întreb ce este Biserica?

Cum se deosebește un om care este în sânul Bisericii de unul care nu este? Nu vreau să vorbesc despre ce înseamnă să fii membru într-o biserică, despre cotizația lunară, zeciuială, statutul pe care îl ai în biserică sau activitățile în care ești implicat.

Isus zice „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35) Isus vorbește despre comunitate. O comunitate transformată de Evanghelia lui Isus Cristos, care trăiește în dragoste. Eu prefer comunitățile mici. Nu știu ce preferă Dumnezeu. Cred că preferă și comunitățile mici și pe cele mari, important este să se iubească unii pe alții.

Va urma?

O săptămâna în viața Corintului

O saptamana in viata Corintului este o carte scrisa de Ben Witherington III, pe care am citit-o recent, dar si o experienta pe care am trait-o alaturi de familia mea.

Ziua 1 – Miercuri, 31 August 2016

img_2109Am plecat din Brasov la ora 9.00, cu trenul spre Bucuresti. Am luat un taxi spre aeroport, am zburat spre Atena, am mers cu trenul la Corint, proprietarul hotelului ne-a asteptat in gara, ne-am cazat la Terra Nostra si am mers pe o plaja in apropiere pentru o baie de seara.

Pe drum am citit cu totii din Faptele Apostolilor 18 despre misiunea lui Pavel in Corint, facand cunostinta cu cateva din persoanajele pe care Pavel le-a intalnit acolo in secolul I.

Aquila si Priscila – iudei exilati din Roma cu care Pavel s-a asociat in afacerea cu corturi.

Crisp- conducatorul sinagogii care a crezut in Isus, el si casa lui.

Galio – proconsul al Ahaiei, despre care istoria ne spune ca a fost proconsul in jurul anului 52 d. Hr.

Am fost uimiti de ospitalitatea gazdei noastre Ioannis. Era foarte incantat ca poate vorbi romana cu noi. A facut Facultatea de Petrol si Gaze la Ploiesti, a lucrat in constructii in Arabia si, acum la pensie, si-a construit un mic hotel in Corint,  unde lucreaza cu unul din baietii lui.

Ziua 2 – Joi, 01 Septembrie 2016

img_2124Dimineata, la micul dejun, am inceput sa citim 1 Corinteni. Ne-am propus sa citim cate trei capitole in fiecare dimineata. Pavel incepe brusc Epistola, abordand problemele care au aparut intre Corinteni: certuri si partide.

Pavel a stat un an si jumatate in Corint lucrand impreuna cu Priscila si Aquila la construirea corturilor si strategia lui a fost una simpla. A propovaduit  „pe Cristos si pe el rastignit” mai intai in sinagoga si apoi in casele celor care au crezut in Isus,  pentru ca astfel credința lor „sa nu fie intemeiata pe ințelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” A abordat pe cei de la marginea societatii „printre voi nu sunt mulți ințelepți in felul oamenilor, nici mulți puternici, nici mulți de vița nobila.”

Am inchiriat masina si am mers sa vedem Corintul Antic. Am urcat pe munte sa vedem ruinele cetatii fortificate. Dupa amiaza ne-am bucurat de soare, valuri si apa forte sarata a Marii Ionice de pe plaja din Corint.

Ziua 3 – Vineri, 2 Septembrie 2016

img_2205Am continuat sa citim 1 Corinteni. Pavel abordeaza problema imoralitatii si a certurilor. Intre Corinteni era un om care se culca cu  sotia tatalui sau si Corintenii se laudau cu asta, probabil se laudau cu libertatea pe care ei o au in Cristos. Intre ei erau oameni care se certau si ajungeau sa se judece la tribunal.

Am mers sa vizitam muzeul si situl argeologic din corintul antic. Am putut vedea cum arata cetatea veche, scaunul de judecata „Bema”, unde Pavel a fost chemat de catre iudei in speranta ca o sa fie judecat si condamnat de catre Galio, proconsul al Corintului. Am vazut de asemenea cum aratau magazinele si atelierele unde probabil Pavel, Aquila si Priscila construiau si vindeau corturi.

Seara ne-am bucurat de apa si vant la lacul Limni Vouliagmenis un lac natural intre munti, alimentat printr-un canal din apa marii.

Ziua 4 – Sambata, 3 Septembrie 2016

img_2170Dimineata am citit din 1 Corinteni 7-9. Pavel raspunde intrebarilor puse de Corinteni despre casatorie,  mancarea jertfita idolilor si dreptul celor care vestesc Evanghelia de a fii platiti, drept de care Pavel nu s-a folosit.

Templul Afroditei, zeita frumusetii si Templul lui  Aesclepius, zeul vindecarii, erau cele mai populate  temple din Corint. Dupa ce vizitatorii aduceau ofranda zeului continuau cu o masa unde fiecare manca ce aducea de acasa, astfel ca unii macau bucate alese pe saturate iar altii ceea ce ramanea. Credinta tuturor era ca zeul sta la masa cu ei. O epigrama din acea vreme spunea: „Din moment ce am fost invitat la masa…de ce nu este aceeasi mancare servita pentru mine ca si pentru tine?…De ce manac fara tine Ponticus, cu toate ca mananc cu tine?”

Seara am vizitat canalul Corint, un canal construit in secolul al XVIII – lea care leaga Golful Corint de Golful Saronic din marea Egee. Vapoarele moderne nu mai pot trece prin acest canal datirita adancimii lui mici, asa ca este folosit in principal in scopuri turistice. Ne-am reintors la lacul Limni Vouliagmenis pentru o plimbare cu Caiac.

Ziua 5 – Duminica, 4 Septembrie 2016

img_2229Dimineata am citit 1 Corinteni 10-12. Pavel vorbeste despre autoritate, idolatrie si darurile Duhului Sfant. “Voi sunteți trupul lui Cristos si fiecare este un madular al lui.”

Am plecat sa vizitam Podul Rio–Antirrio, unul dintre cele mai mari poduri din lume, care leaga Peninsula Penepoleza, orasul Rio, de orasul Antirrio, din Grecia. In apropierea lui ne-am bucurat de plaja, mare, apa sarata si mult soare. In drum spre casa am facut cercetari incercand sa raspundem la intrebarea Annei: Cum a fost construit podul?

 

Ziua 6 – Luni, 5 Septembrie 2016

img_2251Am citit de dimineata 1 Corinteni 13-15. Punctul culminant a fost capitolul 13. Un cantec despre dragostea adevarata. Dupa zile de conflicte mici si caderi la pace, suparari si impacari, asa cum ni se intampla de fiecare data cand mergem in concediu si suntem impreuna 24 ore 7 zile, Pavel ne-a confruntat in mod direct si simplu: “Dragostea este rabdatoare, dragostea este plina de bunatate, nu este invidioasa, dragostea nu se lauda, nu este mandra, nu se comporta indecent, nu-si urmareste propriile interese, nu se supara, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nedreptate, ci isi gaseste bucuria in adevar, suporta totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.”

Personal m-am simtit vinovat și a trebuit sa marturisesc ca de multe ori in aceste zile am cautat interesul propriu si am generat conflicte.

Am plecat spre Atena cu gandul sa vizitam Acropole si sa mergem cu ferry-boat-ul pe insula Aegina.

In locul unde a fost Aeropagul, pe Mars Hill, este o panorama frumoasa, mai ales seara, si o inscriptie care face referire la discursul lui Pavel din Aeropag redat in Fapte 17. Pe insula Aegina ne-am bucurat de mancare buna, plaja, briza, nisip si soare.

Ziua 7 – Marti, 6 Septembrie 2016

img_2313Norii ne-au anuntat de dimineata ca e timpul sa plecam acasa. Totusi mai aveam de vizitat ceva, Teatrul Antic din Epidavros, si de citit ultimul capitol din 1 Corinteni.

Pavel ne aminteate despre darnicie, o ultima recomandare foarte practica: „Cu privire la strangerea de ajutoare … in prima zi a fiecarei saptamani, fiecare dintre voi sa puna deoparte, din ceea ce a castigat”

Teatrul Antic din Epidavros a fost construit in secolul III inainte de Hristos si este renumit pentru acustica buna si forma originala in care s-a pastrat.

Ziua 8 – Miercuri, 7 Septembrie 2016

img_2330In drum spre casa, in gara, in tren, in aeroport, in  taxi, in gara si iarasi in tren am avut timp sa reflectam la experienta noastra din ultimele zile si sa scriu acest articol. In avion am facut eforturi cu toții sa raspundem Annei la intrebarea: Pe ce sta pamantul? A pus aceeasi intrebare si la dus si la intors, in avion. Ne-am straduit sa raspundem, dar se pare ca raspunsul nu a fost satisfacator. Ne ajuta cineva?

Dialoguri metafizice

Adi– De ce cad frunzele toamna?
– Pentru că mor de frig.
– Dar noi oamenii de ce nu murim de frig?
– Pentru că locuim în case încălzite.
– Dar păsările mor?
– Nu, păsările pleacă în tările calde.
– Dar rândunica din copacul de acolo de ce nu a plecat în țările calde?
– Nu știu, cred că ea e mai rezistentă la frig.
– Dar o să moară?

Așa am petrecut câteva ceasuri minunate de toamnă la plimbare cu Anna, fetița mea de 3 ani. Și inima mea crestea cu fiecare intrebare la care puteam să dau un răspuns satisfăcător.

Am și eu o întrebare: De ce noi adulții am încetat să mai întrebăm de ce?

Oare inima Tatălui nostru din ceruri nu crește atunci când avem curajul să îl intrebăm de ce?

Am și o provocare, intră pe www.indraznestesagandesti.ro și ai curajul să iți pui întrebarea:

De ce crezi ceea ce crezi?