Șapte zile în Franța

Am plecat Miercuri, la ora 3 după amiaza din Brașov spre aeroportul internațional Sibiu. M-am relaxat pe bancheta din spatele mașinii cu Anna în brațele mele și Adeus la volan. Am admirat priveliștea și am încercat sa las în urma stresul acumulat în ultima perioada la birou. Avionul trebuia sa plece spre Paris la 18.35 dar a avut o întârziere de 1 ora și jumătate datorită condițiilor meteo din Germania. Am așteptat în avion tot acest timp, pregătiți pentru decolare.

In final am decolat și zburam deasupra norilor pufoși.

Am aterizat cu întârziere pe aeroportul din Bouveau și am luat Uber pana la hotel. Șoferul era localnic, vorbea greu engleză, destul cât sa ne spună ca are 2 joburi, taxele sunt mari, are o fetița de 3 luni și muncește mult sa poată sa își întrețină familia. Am ajuns aproape de miezul nopții la hotelul Mercure unde ne-am cazat.

In prima zi, Joi dimineața, după micul dejun am început activitatea noastră împreuna. Anul acesta am propus sa facem fiecare povestea vieții noastre. Reflectam la viața noastră, evenimente pozitive sau negative și oameni care ne-au influențat pozitiv sau negativ. Anna a fost captivată și ea, și a început sa deseneze și sa scrie cu pasiune.

Apoi am ales sa vizităm Turnul Effel. După ce am schimbat de 3 ori metroul, am stat de 3 ori la coada la securitate, bilete și lift și am urcat câteva sute de scări, iată-ne în vârf la 300 metri înălțime, admirând Parisul.

Anna a fost supărata de cozile lungi și singurele lucruri de care s-a bucurat au fost că am cărat-o după cap pe scări și ne-am uitat la un filmuleț despre Turnul Eiffel într-o sală multimedia. A fost o zi obositoare și o data ajunși la hotel am căzut cu toții istoviți în somn adânc.

A doua zi, Vineri, am plecat spre Disney Land. Am încercat și eu cu Adeus și Darius câteva Roller Coaster generatoare de adrenalina.

Am intrat în lumea poveștilor pe care le citim cu Anna la culcare. Spre seară Anna nu s-a mai oprit din dansat în noua ei rochie de Tinkerbell.

E o lume imaginara și nu putem rămâne veșnic în ea, asa că am luat metroul și ne-am întors la hotel în lumea reala.

A treia zi, Sâmbătă, ne-am împărțit în doua grupuri. Violeta și Anna au mers în parc iar eu cu Adeus și Darius am pornit spre Muzeul Louvre.

Construit în 1190-1202, Muzeul Louvre a fost inițial o fortăreața care apăra orașul. A fost construită de regele francez Philippe Auguste. Apoi a fost un palat care găzduia atât puterea politica cât și artiști. În 1793 a devenit muzeu.

Nivelul – 1 opt sute de ani de istorie de la fortăreața la rezidenta regală.

Nivelul 0 – Antichități egiptene, orientale și grecești
Marele sfinx.

Statuia zeului Horus.

Faraoni din 1391 înainte de Cristos.

Morminte, cripte și Mumii egiptene.

Păstrare trupului mortului ii garanta acestuia accesul la lumea de dincolo și îl ferea de pericolul de a deveni un spirit călător.
Antichități grecești – Venus din Milo

Nivelul 1 – Pictori italieni
Monalisa

Nivel 2 – pictori francezi
Pavel, predicând evanghelia in Efes. Oamenii au adus cărțile de vrăjitorie și le-au ars in piața. In fiecare an de 1 Mai din 1630 pana in 1707, in catedrala Notre-Dam pictorii decorau catedrala cu o pictura mare cu o tema din biblie. Aceasta pictura a fost prezentată in anul 1649, realizată de pictorul Eustache LE SUEUR.

Seara am mers la Notre-Dame. Am intrat in biserica și am încercat sa ascultam predica preotului catolic. Era in franceza. Am primit un pliant in engleză care explica câte ceva din ce se intampla acolo.

Violeta și Anna au petrecut in parcul Vvillette de lângă hotelul unde am fost cazați. Un parc cu locuri de joaca, spații verzi, canal si vapoare.

A patra zi, Duminica, am plecat cu trenul spre Caen, Normandie. Următoarele 3 zile speram sa putem sa ne odihnim putin pe plaja din Berniere-sur-Mer, Canalul Manecii, care face legătura între Marea Nordului și Marea Celtica.

Am găsit aici o gazdă prietenoasă, care ne-a adus cheia la un apartament frumos decorat, colorat, un coș cu fructe, cafea și mâncare pentru mic dejun BIO.

A cincea zi, Duminica, am continuat să lucrăm la My life Project. Astăzi am vorbit despre visurile noastre. Unul din visurile mele pe termen lung este să vizitez în fiecare an cu familia și mai târziu cu familiile copiilor noștri o țara noua. Dimineața, marea e la reflux și apa se retrage cam 100 metri. Seara e mai potrivit pentru plajă deoarece apa revine spre mal. Am așteptat autobuzul într-un parc, Darius și Anna au făcut cățărători.

Am luat autobuzul spre Musée du Mur de l’Atlantique, la 14 kilomnetri de aparatamentul unde am fost cazați.

Buncărul a fost construit de nemți în timpul celui de al doilea război mondial când au ocupat Franța și făcea parte din Zidul Atlantic. In 1944 a fost cucerit de forțele aliate și soldații nemți ascunși în buncăr au fost arestați.

A șasea zi am continuat activitatea noastră, My life project, într-un parc din apropiere. Am vorbit despre miracole din viața noastră, evenimente și oameni pe care Dumnezeu i-a folosit în mod evident să-și lase amprenta asupra vieții noastre și am rămas pe plajă, o plajă liniștită, un vânt ușor care adia, și puțini oameni prezenți.

A șaptea zi, Miercuri, am pornit spre casă. Am plecat pe jos spre gara din Saint-Aubin-sur-Mer și am luat autobuzul către Caen. Am așteptat o ora trenul, timp în care Adeus au cântat la pianul din gara pentru noi și pentru trecători.

Din Caen am luat trenul spre Paris. În Paris, am luat Uber și am pierdut trenul spre Beauvais, datorită aglomerației din trafic, așa că am continuat cu Uber pâna la Aeroportul din Beauvais.

Ca orice petrecere care ține șapte zile și șapte nopți, și petrecerea noastră s-a terminat. Dacă a meritat sau nu lăsam pe cititori sa judece, noi ne îmbarcăm în avion cu speranța că o sa dormim în noaptea aceasta în paturile noastre de acasă.

Reclame

Rugă

Doamne, de ce te ascunzi?
Tatăl nostru din ceruri, de ce rămâi în tăcere?

Corupții conduc țara,
și minciuna lor este ridicată la rang de adevăr.

Ei asupresc pe cei slabi,
ademenesc pe cei neștiutori,
vorbesc fără înțeles, folosind cuvinte încâlcite,
și aruncă în jurul lor săgeți otrăvitoare.

Ridică-te Doamne,
arată-ți dreptatea Ta.

De dragul orfanului, a văduvei și a celor asupriți,
salvează țara din mâna oamenilor fărădelege.

Speranța noastră s-a dus,
am scăpat din ghearele leului,
și am căzut pradă unei haite de lupi.

Frații și surorile noastre au plecat peste hotare,
muncesc ca robi în țări străine,
sperând la o viață normală.

Ridică-te Doamne,
iartă țara de nelegiuirile ei,
iartă-ne că am tăcut atunci când trebuia să vorbim,
iartă-ne că ne-am ascuns atunci când trebuia să ieșim în față.

Ridică oameni drepți,
care să conducă țara spre normalitate.
Scapă-ne de corupți,
și așează în locuri de cinste oameni integri.

Bunica mea Raveca

Astăzi ne-am luat la revedere de la bunica noastră Raveca:

Suntem aici să plângem. Boala și moartea aduc suferință, despărțire și plâns.

Ne-am despărțit de bunicul nostru, Tata bun cum îi spuneam noi, cu 18 ani în urmă. Acum ne despărțim de bunica noastră, mama bună.

Suntem aici să ne uităm cu băgare de seamă la sfârșitul alergării ei și să vedem cu ce fel de moarte l-a glorificat ea pe Dumnezeu?

Suntem aici să celebrăm. Sărbătorim viața și lucrarea bunicii noastre Raveca, moștenirea pe care ea a lăsat-o în urmă.

Bunica noastră a avut o filosofie de viață simplă. Când o întrebam ce mai face ea răspundea simplu și blând:

“Ce dă bunul Dumnezeu de pe o zi pe alta”.

Îmi place să întreb oamenii pe care îi întâlnesc care este proiectul lor de viață? Ce visează de la viața lor? Unii îmi vorbesc despre casa pe care vor să o construiască, alții despre școala pe care vor să o termine, alții despre copiii pe care vor să îi vadă mari așezați la casele lor, alții despre o afacere pe car e vor să o facă, alții despre biserica, misiune sau diverse proiecte în care sunt implicați.

Bunica mea răspundea simplu și blând.
“Ce dă bunul Dumnezeu de pe o zi pe alta”.
Și a trăit simplu și blând dar impactul vieții ei a fost mare!

Când bunul Dumnezeu i-a dat un soț, ea a fost o soție credincioasă.

Bunicul meu se trezea la ora patru dimineața și, la lumina felinarului, citea Biblia, se ruga și cânta. Api pleca la  drum și făcea aproape o oră până la stația de autobuz de unde pleca spre Bistrița. Acolo lucra cu normă întreagă ca și manipulant la o magazie de piese auto. Seara ajugea acasă pe la ora cinci – șase. Când știam că se apropie, bunica ne trimitea în ocol să-l uiuim (așa se numea strigătul nostru) “Ăi, măi tată buuun…!”. Dacă el se apropia, din vale, răspundea “Ăi, măi Adi măi…!” iar eu anunțam pe bunica că poate să încălzească mâncarea, bunicul ajunge imediat. Și bunica pregătea mămăliga caldă pe masă, cu brânză în mijloc, învelită cu prosop, tigaia cu tocănița și murăturile. Și îl așteptam pe bunicul să cinăm împreună.

Când bunul Dumnezeu i-a dat un copil, pe tata, ea l-a crescut și educat cu dragoste.

Când bunul Dumnezeu i-a dat pământ, ea l-a lucrat cu dragoste. A cultivat porum, grâu, fasole, roșii, castraveți și noi o ajutam vara la prășit.

Când bunul Dumnezeu i-a dat animale, ea le-a îngrijit cu dragoste. Avea vacă, porc și găini. Și noi o ajutam vara să le hrănească.

Când bunul Dumnezeu i-a dat nepoți, ea i-a primit cu drag în casa ei.

Ne primea cu drag în fiecare vacanță de vară la Rebra în Valea Rușorului, așa se numește zona în care era casa bunicilor. Era o poteca care duce pe vârful unui deal, formată pe malul unui pârâu, pavată cu stânci în forma lor naturală, potecă pe care mașinile nu pot urca. Ocolul era deschis, nu avea poartă și în spate era șura și grajdurile. 
În spatele șurii era un măr de vară în care ne simțeam tare bine vara imediat ce merele începeau să fie bune de mâncat. Mă trimitea de câteva ori pe zi să aduc apă de la izvor cu găleata. 
Dimineața, mergeam cu vaca pe deal și o lăsam să pască până când roua de pe iarbă se ridica și soarele ardea prea tare. Eram singur, cântam și meditam. Mergeam în pădure să culegem ciuperci sau hribe, afine sau zmeură. Când veneam acasă prăjeam direct pe plită hribele mici cu sare. Erau ca niște păhărele, cu miros și gust plăcut.

Când bunul Dumnezeu i-a dat o mamă bolnavă, pe străbunica noastră, Tâna cum îi spuneam noi, ea a îngrijit-o până la capăt cu dragoste.

Când bunul Dumnezeu i-a dat un soț bolnav, ea l- a îngrijit cu dragoste. 

Nu pot să uit cât de des o striga bunicul de pe pat “Ravecă” și ea venea imediat și îi slujea. Asta e adevărata dragoste. Să îți dai viața, să o investești, să o cheltui, pentru prietenii tăi. A lăsat moștenire asta și tatăl meu și mama mea au îngrijit-o la fel pe ea până în ultima clipă.

Când bunul Dumnezeu i-a dat o boală și a rămas la pat, ea a dus-o până la capăt și a primit slujirea copiilor ei.

Și astăzi bunul Dumnezeu a chemat-o acasă. Să se întâlnească cu cel pe care l-a slujit o viață întreagă, cu Isus Cristos.

Și impactul vieții ei a fost mare. Vedeți aici cinci familii sănătoase, pentru că bunica mea a acceptat smerită “Ce i-a dat Dumnezeu de pe o zi pe alta”

Suntem aici să sperăm. Speranța noastră este că învierea și viața veșnică sunt reale. Că bunicul și bunica sunt acum împreună și bunul Dumnezeu pe care l-au slujit i-a primit ca un tată.

Sperăm că într-o zi vor învia, și îi vom revedea! Trupul ei care acum se va descompune, într-o zi o să fie refăcut complet ca trup de slavă și nu o sa mai fie afectat de boală și moarte.

Bunul Dumnezeu pe care l-a slujit toată viața o să îi spună: „Bine, rob bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!“

Și o să îi dea ceva extraordinar de făcut, dar de data asta nu de pe o zi pe alta ci pentru veșnicie!

Black church

Black Church arises like a giant in the midst of other buildings from the center of Brașov, Romania.  It was built during the 14 – 15 century in Gothic style and it is 89 m long, 38 m wide and 42 m high.

The large-scale building of the church, dedicated to the Holy Virgin Mary, began in 1383. It was supported by the Catholics using letters of indulgence and numerous donations from kings, popes and high clerics. The impressive size, which makes the Black Church the largest church building from the Southeast Europe, was not a result of real need of space, but an expression of political and economic power of the citizens. After Luther’s Reform started in west Europe, the new ideas reached Transylvania too, where they found fertile soil. The people of Brașov were the first in Transylvania who decided to follow a new direction in their faith by implementing the reform.

Johannes Honterus (1498-1549), played an important role as a reformer in Transylvania. He wrote the ‘Booklet of the Reform’ and persuaded the council of Brașov to implement the Reform in the city. In 1544 he was elected as first evangelic parish priest and the church ceased to be a Catholic church and became an Evangelical Lutheran Church.

In 1689 a great fire broke out and the entire town went up in flames. The church burnt down as well. The roof and a large part of the objects from the interior were torched. Due to this fire and the colour of stones after the fire the church was renamed Black Church.

When you enter in the Black Church yard coming from Council Square of Brașov, it is like you go back in time. The pavement is old and you can feel the stones under your feet. If you walk around the Black Church through the church yard,  you can see the old buildings surrounding the Black Church. Two of them belong to the Evangelical Lutheran Church of Brașov. In front of the church stands the evangelic parish house built during the 14 century. In the right part stands the Honterus High School, built in 1541. Between the church and the high school stands the imposing statue of Johannes Honterus, the first Lutheran Evangelical priest and the founder of the school, pointing out with his right hand toward the school and holding in his left hand an open book, that bears the titles ‘Booklet of the Reform’ and ‘School Regulation’. The statue shows us that there is a strong relation between the Reform in Transylvania initiated by Honterus and the school founded by the same person. For Honterus it was not enough to reform the religion of the people but he also reformed the education system and set up the foundation for modern schools in Romania.

The church building is made out of huge stones with no plaster or paint. If you go near the building you can see, touch and smell the stones over which the centuries have passed. On some of the rocks in the northern part of the building rose moss tree. If you look up, you feel small compared to the 42-meters building and 65-meters tower.

The doors are made of old carved wood. When you enter through the door you can see the colour and smell the old wood. If you open or close the door, you can hear the sound of the old hinges and door handles. All the side doors are closed. You can enter just through the biggest door in front of the church building.

Above the main door there is a 65-meter tower with a big clock on the front side. In the tower there are three bells. The big bell weights 6000 kg and was cast in 1858. The middle bell was cast in 1839  and weighs about 1000 kg. The smallest bell weights 250 kg and is dated from 1791. In order to toll the big bell manually, six men were needed. Since 1970 the bells are tolled electrically. The middle bell is tolled in the morning, at noon and in the evening on work days, announcing the services. It also tolls for funerals or danger. You can hear the sound from far away and the sound wears with it the history and the events announced over the centuries.

Once you enter the main door, through the porch, you arrive in the central Nave, the biggest part of the interior building. In the back there are the tailors’ pews decorated with two tables illustrating the ten virtues: Diligence, Hope, Wisdom, Temperance, Chastity, Patience, Generousness, Love, Goodness and Godliness.

If you take a look in the central nave, you can see the pulpit high in the center of the nave. In an evangelical service, the most important element is the sermon. This is why the baroque pulpit is placed high in the center of the church space. Symbolically Moses with the Tablets of the Law bears the pulpit. Above the pulpit there is a roof and on the roof are carved the four evangelists. Above all, it is carved the risen, glorious Christ with a flag in his hand. The staircase to the pulpit is closed by a wooden door, displaying a passage from the Bible, from Jeremiah 1, The Call of Jeremiah.

In order to listen to the sermon and to see the preacher, the members of the congregation sit down. After the reformation the church was filled with benches and pews. The members of the congregation were able to sit in pews, grouped by their guild. The leaders of the city sat in their pews in front of the pulpit. The members of the poor guilds placed theirs pews in the most remote corners of the central nave, far from the pulpit. The place occupied in the church by one member was an image of his guild and social status. The pews are located on margins and the benches in the middle are for visitors or poor members. The benches allow the visitors to face the altar at the beginning of the religious service, afterward turning backward to the pulpit in order to listen the sermon.

As you go toward the altar on the left side you can admire a big oil painting on the wall which represents Honterus reading his “Booklet of the Reform” in front of the council and the group of the One Hundred, on December 26, 1543. This was the decisive moment when the council decided to implement the Reform in Brașov and the church was turned from a Catholic church to an Evangelical Lutheran Church.

The triumphal arch separates the altar from the central nave. Under the triumphal arch there is a bronze baptismal font. It was cast in 1472 and is surrounded by a wrought-iron gate. It is the baptismal where baby children were baptized.

On the right side of the baptismal font, after the triumphal arch, stands the chancel, a place reserved for the priest and the choir. In the middle of the chancel, stands the Altar constructed in 1866. In the middle of the altar there is a big painting which represents Jesus during the sermon on the Mount. On both sides of this painting there are statues representing the four evangelists, two of them on each side. Under the big painting there is a relief which shows the oath of the councilmen on the ‘Booklet of the Reform’ written by Honterus.

Even if Luther preached the salvation through faith only and the priesthood of all believers, the reformed church buildings remained the same with a separate place for clerks and baptismal where baby children continued to be baptized before being able to believe in Christ.

If you turn back, you can contemplate the big organ standing on the gallery at the end of the Nave. The central element of the evangelical worship is the participation of the community in communal singing. The accompanying instrument and the music are very important. The big organ has 3993 pipes and the largest pipes are up to ten meters high. It has 4 manuals of 56 keys, one pedal of 27 keys and 76 steps. The organ was built between 1836 and 1839 and was restored between 1998 and 2001. The big organ is still in use nowadays during the traditional concert held in Black Church and is the main attraction for the visitors.

When I entered the church as a visitor, I paid a ticket. Inside the church it was very cold. They could not heat the building during the winter, because it is too expensive, so the few remnant members of the congregation moved their services in a smaller building.

I was very impressed by the beginning and the history of this church. It was the center of life in the city and the priest was an important man heard by the ruler of the city. I was also impressed that in an orthodox and catholic country Honterus could bring the reformation and all the city was converted to the Evangelical Lutheran creed.

I was very sad to see the fall of the great church. It is a cold and empty building visited by tourists and from time to time there are hosted concerts. But what is the church? Is it a building? In the time of Jesus and the apostles there were no dedicated buildings. They were meeting in homes. The church is the Bride of Christ, is the Body of Christ, is the House of the Lord. It is not a building. It is not a denomination and it is not an organization. It is the people of God from all nations, tribes and languages who have believed in Christ and “washed their robes and made them white in the blood of the Lamb”. This is the church that Jesus said about: “the gates of Hades will not overcome it”.

Seven days of protests

There are some times in the history of a nation when collective consciousness is awakening. The last time in Romania we experienced this phenomena in the time of revolution in 1989 when the communism has fallen. Thousands of people hit the streets and protested against dictatorship, standing up for liberty and some of them gave their life for our liberty.

On 31 January 2017, the prime minister and the cabinet of Romania passed the infamous emergency ordinance no. 13 that would have decriminalised official misconduct and effectively undercut the rule of law in Romania, protecting many politicians from being prosecuted for corruption. This ordinance, introduced by the government that wan the Parliament election in December 2016, could revers the anti-corruption fight in Romania.

As a response to this ordinance, our president Klaus Iohannis wrote in a post on Facebook: “Today is a day of mourning for the rule of law in Romania!”  Thousands of people took the streets across the country protesting against legalised injustice in our country, standing up for justice. Over the last days I was part of the biggest protests from Romania since the fall of communism. Collective consciousness has been awakened and people started to fight for justice.

The protests began Tuesday night. At Nine o’clock PM, I received an email on my phone with a breaking news. I turned on the TV and on all news channels was the Justice Minister, in a press conference speaking about emergency ordinance, trying to answer to the reporters’  questions. Each time when he failed to answer a question, he asked the reporters for “another question”. As I sit in my armchair, in front of the TV, I could not believe that such a law could be given in our country after 27 years of democracy and fighting against corruption. My body was overwhelmed and my mind was near to explode.

In a few minutes thousands of people gathered in Bucharest in Victoria Square in front of the Government building protesting against this ordinance, chanting ‘Like thieves in the night!’, referring to the fact that the emergency ordinance was given during the night.

I do not normally protest, but the next day I could not stay home. I participated at the protest with my family and colleagues in Brasov Council Square. Thousands of people gathered to ask the government to resign the emergency ordinance no. 13.  People came with flags and signs on which they wrote slogans like “Take off your hands from Justice!”, “Rescind the ordinance no. 13!”, “Shame on you!” . We chanted slogans like: “Shame, shame on you!”, “We do not want to be a nation of thieves!”. The last one was the most preferred of my five year old girl, Anna. She continued her chant the next few days at home, asking me to go back to protest in the square.  From hour to hour we stopped from chanting and sung the national anthem. Also we marched on the street chanting ‘If you care, do not stay in home!’ inviting other people to come to protest with us.

One night, after a busy day at the office, I took my son and we went in Bucharest, in Victoria Square, in front of the government building to protest. There was over 150.000 people protesting there, asking the Government to rescind the ordinance no. 13. The crowd was noisy. Near us, some people blew horns. Next to them, others chanted slogans. Behind us some people played the drums. In front of us some people wove the flags. Next to them others held up signs. Suddenly, there was silence. In that time I realised that all people turned their faces toward a big building where someone projected the words: “Please sit down in silence.” Once the words were projected we all sat down in silence looking at the message projected on the building. In that time I could see that on the building there was projected the first verse of our national anthem. Once the national anthem was projected, all people started to sing. The noisy crowd became an enormous  choir and I was part of it for the next minutes. After the protest I drove back home. On the road I could discuss with my son about what we have seen, heard and how we felt. Some signs were vulgar, other were expressing hate for people and we did not agree with these, but most of the signs and chantings were expressing the desire for justice.

The government rescinded the emergency ordinance no. 13, on Sunday morning. On Sunday night, the protests continued and the number of protestors was at its climax. There were over 600.000 people protesting all over the country. In Victoria Square, in Bucharest, were over 250.000 people on that night. People lost their trust in the actual government and continued to protest asking the government to resign.

On Sunday night I was protesting in Brasov, in Council Square together with over 10.000 people. There was a special moment when all of us turned on our phone lights and lifted them up. The Council Square was lightened by 10.000 phone lights. Also we started to chant “We see you!”. The message for our government  that people look-out over them, was transmitted not only verbally but also visually. The same message visual and verbal was transmitted by protestors for our government in all cities of the country. Next day I could see a video from Bucharest Victoria Square lightened by 250.000 phone lights and all people chanting “We see you!”.

Why could’t I stay home these days?

First, because above the written law there is an unwritten law. It’s called conscience. Suddenly, it was awakened and not just in me but in more than 600,000 Romanians asking for justice. There is a collective consciousness and an individual consciousness. Individual consciousness is the law written in our minds by our Creator! It’s a law above the laws that our government can pass. It’s a law that is not from this world! I trampled it often during my life when I said that everybody steals, lies and cheats. Why not? Collective consciousness is a set of shared values and beliefs which operate as unifying force within society.

Second, I do not go there for me, nor for my family or my business. I go there because I can’t stay home. My consciousness has awakened in me and pushes me to fight for justice. Fight for absolute values, values ​​that do not come from our world, but have been given to us, without which we can’t live. They are called justice, freedom, truth. As a quotation attributed to Thomas Jefferson says, “When injustice becomes law, resistance becomes duty!”

But what difference will an awakened collective consciousness make in our lives? The evil is deep in our DNA and our individual consciousness is trampled. Will this collective consciousness awaken our individual consciousness?

Will people who protest on the streets cease to give and receive bribes?
Will people who protest on the streets cease to lie and steal?
Will entrepreneurs who protest on the streets cease to practice tax evasion?
Will pupils and students who protest on the streets cease to cheat on exams?
Will teachers who protest on the streets cease to receive bribes from students?
Will doctors who protest on the streets cease to demand money patients in hospitals?
Will people who protest on the streets cease to deceive their husband or wife?
Will people who protest on the streets cease to exploit girls in prostitution?

The list goes on … I do not think that they will cease to do evil.  Maybe they will cease for a few days. Until Ordinance 13 and the government will fall. After that people will trample their individual consciousness again. And if they will have power, they will act in the same way.

To make a change an awakened consciousness is not enough. The conscience awakens guilt. Guilt hurts. That’s why we trample our conscience. In order to relieve our pain. But we can be saved by guilt only through repentance. That’s why Jesus said: ‘Repent and believe the good news!’. But we forgot his words. We set them aside. We want to make our own life, our own future, our own country. We just want to borrow some values from him, however, he was a good teacher, but otherwise to leave us alone!

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?

Ce mă face să nu mai pot sta acasă zilele astea?
Mi-am chemat colegii, prietenii, familia și am ieșit în Brașov în Piața Sfatului.protest După o zi de muncă, m-am urcat în mașină și am plecat la București cu fiul meu în Piața Victoriei. Ne-am întors acasă noaptea la ora două.

Altă întrebare…
Ce organizație are de câștigat din aceste proteste?
Deasupra legilor scrise, este o lege nescrisă. Se numește conștiință. Este legea scrisă în mintea noastră de către Creatorul nostru! E o lege deasupra legilor pe care statul le dă. E o lege care nu vine din lumea aceasta! Am călcat-o în picioare de multe ori.  Atunci când am spus: lasă că toată lumea fură, minte, înșală.  Eu de ce nu? Brusc s-a trezit și nu numai la mine, s-a trezit în 300.000 de români!

Altă întrebare…
Ce ai tu de câștigat din aceste proteste?
Eu nu merg acolo pentru mine, nici pentru familia mea, nici pentru afacerea mea.  Eu merg pentru că nu pot să stau acasă. S-a trezit conștiința din mine și mă împinge să lupt pentru dreptate.
Lupt pentru valori absolute, valori care nu vin din lumea noastră, ne-au fost date, fără de care nu putem trăi. Se numesc dreptate, liberate, adevăr. Când injustiția devine lege, rezistența este o datorie.

Altă întrebare…
Va face conștiința trezită o schimbare în viața noastră?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să dea și să primească mită?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să mintă și să fure?
Vor înceta antreprenorii care ies în stradă să practice evaziunea fiscală și munca la negru?
Vor înceta elevii și studenții care ies în stradă să copieze la examene?
Vor înceta profesorii care ies în stradă să primească mită de la elevi și studenți?
Vor înceta doctorii care ies în stradă să ceară bani bolnavilor din spitale?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să își înșele soțul sau soția?
Vor înceta acești oameni care ies în stradă să exploateze fetele petru prostituție și pornografie?

Lista poate continua…Nu cred că vor înceta. Poate pentru câteva zile. Pâna când Ordonanța 13 și guvernul va cădea. După aia își vor călca din nou în picioare conștiința. Și dacă ar fi să ajungă la putere vor acționa la fel.

Pentru a face o schimbare nu e de ajuns să ți se trezească conștiința. Conștiința trezește vinovăția. Vinovăția doare. De aia ne călcăm în picioare conștiința. Ca să ne ameliorăm durerea. Dar de vinovăție putem scăpa numai prin pocăință. De asta a zis Isus: ‘Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!’. Dar noi am uitat cuvintele Lui. Le-am lăsat de o parte. Vrem să ne facem propria viață, propriul viitor, propria țară. Vrem doar să împrumutăm câteva valori de la El, a fost totuși un învățător bun, dar în rest să ne lase în pace!

Descoperă-ți vocația

dv-2-copieCauți un răspuns la întrebarea de ce ești aici pe pământ? Care este scopul vieții? Există un scop atât de mare pentru care merită să trăiești, în care merită să investești energia ta, pasiunea ta, talentele tale, abilitățile tale, educația ta și experiența ta pentru tot restul vieții?

Răspunsul nu este simplu, sunt cel puțin două premise opuse de la care poți porni căutarea ta. Din perspectiva naturalistă, omul este un produs al timpului și al șansei, scopul vieții nu îl descoperim ci ni-l facem fiecare. Din perspectiva teistă, există un Creator, Dumnezeu personal și infinit care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa și ne cheamă să trăim într-o relație cu El, să descoperim planul măreț pe care el îl are pentru
viața noastră.

Cursul Descoperă-ți vocația pornește de la premisa că ai fost creat cu un design unic, ai o
amprentă unică și ai un ADN unic. Să-ți descoperi vocația înseamnă să răspunzi
chemării Creatorului tău. Primul pas este să te cunoști pe tine însuți:

Care sunt valorile tale?
Care este temperamentul ta?
Care sunt talentele tale?
Care sunt interesele tale?
Care este educația ta?
Care este experiența ta?

Al doilea pas este să realizezi că trăiești în timp și spațiu, să descoperi ce oportunități oferă piața. Oferta pieței este foarte dinamică și este strâns legată de locul și timpul în care trăiești. Poți să privești local, național sau global. Poți să gândești pentru 1 an, 5 ani, 10 ani
sau pentru întreaga viață.

Al treilea pas este să obții job-ul potrivit. Toată lumea caută de lucru, noi vrem să te ajutăm să cauți de lucru în mod creativ, toată lumea merge la interviuri, noi vrem să te ajutăm să te pregătești pentru interviu și să înveți din eșecuri.

Cursul de față nu îți va prezenta pași spre fericire și nu este nici o rețetă pentru succes în carieră. Nu cred că există așa ceva. Pur și simplu te va ajuta să te cunoști mai bine și să te pregătești cum se cuvine pentru a obține slujbă potrivită.

Înscrie-te gratuit: http://www.descoperativocatia.ro
(oferta valabilă dacă ești printre primii 100 studenți)